2,055 matches
-
cale regală spre omul creator al mileniului care a început nu demult. "Revista Nouă", nr. 4-5-6, aprilie-mai-iunie 2006 Andrei VARTIC Deschiderea porții la porțile Orientului Meritul lui Theodor Codreanu (vezi Transmodernismul, Junimea, Iași, 2005), magnific într-o Românie bântuită de necruțătoare războaie interne după decembrie 1989, este, după opinia noastră, de a fi descoperit adevărata cauză a debusolatei, violentei, amoralei, ateistei, lipsitei de fond și de scop, tranziții de la comunism la democrație și economie de piață. A și numit-o: postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și înalta gândire, care este la îndemâna geniilor. Artiștii, și mai ales cei mediocri, nu se pot ridica până la gândirea de geniu, ei se lasă copleșiți de obicei de intuiție, sub forma sa specifică numită inspirație. Numai gândirea, rațiunea tăioasă și necruțătoare duce la adevărata cunoaștere. Gândirea e chiar condiția fericirii, afirma autorul în primul volum al lucrării. Dar, adaugă în prezentul volum, pe marginea aserțiunii lui Emerson, care spune că nu există cunoaștere care să nu fie putere: "când cunoașterea atinge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numitul balast ideologic. Aflat în asemenea impas, scriitorul hușean nu ia calea disimulării prin parabolă, cum a procedat întreaga sa generație de prozatori, ci părăsește pur și simplu genul, dedicându-se aproape exclusiv criticii literare. Sub forma sa tăioasă și necruțătoare, romanul de debut, și singurul roman al lui Codreanu, va apărea târziu, în 1998, și, asemenea cărții pe care o discutăm, cu problema lui politică aflată aproape în suspensie. Fiindcă, între timp, realitățile sociale și politice ale țării s-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nume și instituții de prim rang din cultura și politica românească. Acuzați de mancurtizare sau de indiferență față de destinul României, politicienii postdecembriști au parte de un tratament dur (unul dintre capitole se numește "cleptocrația"), care amintește, mutatis mutandis, de atitudinea necruțătoare a gazetarului Eminescu față de contemporanii săi. Cine privește cu obiectivitate câmpul intelectual românesc postbelic (fie el comunist sau postcomunist) va constata polarizarea taberelor în jurul ideii naționale. De o parte stau adepții internaționalismului, de cealaltă cei ai naționalismului, concept pe nedrept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este, de altfel, cunoscută, dar cartea lui Codreanu oferă și altă categorie de informații comentate, îndeosebi în cea de a doua parte, unele, poate consternante pentru lectorul veacului XXI. Care află că, în acele momente de răscruce, poetul a fost necruțător și cu cvasi-tutorele său, Maiorescu, pe care-l așază alături de "patrioții" venali și corupți dispuși să afle și-n drama războiului de la 1877 prilejuri de ilicită îmbogățire. Șovinismul rusesc este ilustrat de nume ilustre (Pușkin, Dostoievski ș.a.), până tocmai la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este de a forma "bunĭ cetățenĭ" - iar prima condiție a bunului cetățean fiind aceea de "a-șĭ iubĭ țĕra, fără reservă, și de a avé o încredere nemărginită într'însa și în viitorul ei" -, Haret pretindea din partea învățătorilor un zel metodologic necruțător în pedagogia românismului: niciun mijloc care ar putea deștepta și întări patriotismul cel mai nețărmurit în sufletul tinerimii nu trebuie neglijat. Succesul românismului reclamă o pedagogie a superlativului și o extatică a specificului național: "Siliți-vĕ a-ĭ convinge că țéra lor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în frământatul mediu gazetăresc al interbelicului românesc. Un astfel de exemplu este recenzia corozivă venită de la stânga spectrului convingerilor politice care a luat în primire critică apariția Dialecticii naționalismului (1936) semnată de N. Roșu. Injectată cu un amestec de satiră necruțătoare și vădită îngrijorare morală, textul semnat de T. Teodorescu-Braniște (1936), publicat inițial în revista Cuvântul Liber și tipărit ulterior în formă de broșură, cataloghează fără prea multe reticențe diplomatice naționalismul propovăduit de Roșu ca expunând "doctrina bâtei". Nici N. Ionescu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
O. Tafrali (1935) constituie un exemplu elocvent în acest sens. Având ca principii călăuzitoare "sobrietatea și preciziunea în expunere, fără înfloriri retorice sau poetice" (p. 3), manualul destinat clasei a VIII-a este străbătut de un spirit critic, pe alături necruțător. Cu privire la "Ideea Unirii Principatelor", Tafrali introduce distincția critică între "conștiința unității [etnice a] neamului" și "ideia unirei [politice]". Urmează apoi o adevărată lecție de istorie critică: Am văzut cum unii din marii noștri cronicari ca Miron Costin, Grigore Urechiă, Dimitrie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
democratice de trecutul comunist totalitar. Devenirea democratică necesita, în concepția Raportului, eliberarea de povara trecutului comunist. Ca atare, Raportul a fost conceput pe baza principiului biblic "adevărul (istoric) ne va elibera (politic)". Confruntând fățiș trecutul comunist, printr-o introspecție critică necruțătoare, Raportul își propunea să taie legăturile cu trecutul în calea consacrării democratice. Doar că populația românească continuă să fie legată de trecutul comunist prin foarte puternice punți atitudinale, exprimate sub forma nostalgiei colective. În paralel cu lupta elitelor anticomuniste de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rămas un martor mut. Briza aceea, care mă mîngîia delicat, îmi susura la ureche, neutru, povești pe care le receptam fără șocuri emoționale. Capcana Piraților era o capcană atît pentru convoaiele spre Europa cît și pentru pirați, reprimați și ei necruțător de Europa și de aceea mi s-a părut mai potrivită denumirea de Capcana Morții. Aveți dreptate, îmi susură briza la ureche. Soarele apune și golful începe a se colora în sînge, culoarea sa predestinată. Închei și eu povestea introductivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în acest om bogat o altfel de bogăție. O bogăție mai de preț decît toate miliardele la un loc. Vannucci este un trimis pe acest pămînt. Pămînt pe care, de altfel, îl va părăsi peste vreo șase luni cînd o necruțătoare boală își va termina oribila lucrare. Și el știa că a ajuns la capătul firului. Noi, românii, plîngem pe la porțile NATO și UE, ne scărpinăm și stăm. Sărbătorim, luptăm politic, ne bălăcărim în mocirlă. Dar nu vedem oamenii care sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se părea « dracu‟ în carne și oase », sau, mai bine zis, drăcoaică pur și simplu. Dar, trebuie să recunoaștem, dragă prietene de demult, că dacă unii dintre noi au ajuns ce au ajuns, asta se datorește în mare măsură și necruțătoarei doamne Averescu. Nu ierta nimic. Dacă veneai la școală cu lecțiile neînvățate, era jale mare. Punea în funcție vergeaua. Nu de puține ori îmi ordona ca un veritabil sergent major : Toloacă, mâine să am pe catedră o sfântă vergea nou-nouță
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
decât bărbați. Bărbați vajnici, virili, păroși, nespălați, crunți, campioni ai dosului de palmă și ai sudălmii groase. Problemele statului se amână. Până și cele câteva femei care traversează, la răstimpuri, peisajul și-au luat maniere de mascul. Sunt ofensive, contondente, necruțătoare. Evident, nimeni nu așteaptă de la Traian Băsescu o gracilitate de menuet. Dar și personaje resimțite până mai ieri ca băieți fini s-au apucat brusc de body building. Trăim un ev aprins. Oamenii bine-crescuți se grăbesc să învețe cursul scurt
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mândrie. Cu nesimțire. Cu panaș. Mai trist e cazul celui care se ticăloșește dintr-un amestec mucegăit de vanitate și sără cie. A avut, întotdeauna, un cult juvenil al posturii nobile și al conduitei sublime, dar viața l-a contrariat necruțător: a avut necazuri, a dus-o zgâriat, s-a simțit umilit de un destin marginal. Frustrat, lacom de compensații târzii, incapabil să convertească morala teoretică (proclamată romanțios, cu citate, prost asimilate, din „clasici“) într-un comportament pe măsură, omul nostru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
plecare: nu se poate pune niciodată (și nu vrea să se pună) în situația celuilalt. Subtextul atitudinii lui e ceva de genul: „eu n-aș fi făcut niciodată așa ceva!“ În consecință, sportul lui preferat e aruncatul cu piatra. E intransigent, necruțător, sigur de rigoarea geometrică a sentințelor sale. Din perspectivă creștină, acest tip de manifestare a moralității este unul din păcatele majore ale omului căzut. Judecata aspră nu-l ajută pe cel judecat (ci, dimpotrivă, îl îndârjește). La rândul lui, judecătorul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mentăm extazul, cău tăm, halucinați, epilepsia. Opaci la elixiruri, adoptăm drogul. Plăcerile noastre sunt simultan bolovănoase și facile, dulcege și acide. Nu mai avem acces la agreabil, dacă nu trecem, mai întâi, prin usturime. Sonoritățile trebuie să fie asurzitoare, mirosurile - necruțătoare, nuditatea - mai mult decât nudăă Vrem să sucombăm în siropuri sățioase, ca niște insecte euforice. Când va veni sfârșitul lumii, nu vom ști ce să facem mai întâi: să ne facem rugă ciunea, sau să savurăm oroarea la televizor. Până
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
punct sanitar, la primărie, cancelaria detașamentului încartiruit, iar la Ocolul silvic funcționau locul de adunare și o bucătărie de batalion. Am încercat să deșirăm aci povestea tristă a unei perioade efemere, dacă e privită din perspectiva istoriei satului, interminabilă și necruțătoare dacă o luăm în considerație la scara unei vieți de om, a unor vremuri triste, care a făcut să curgă multe lacrimi de durere și nemângâiere pe bujorii din obrajii fetelor și copiilor satului. Și să sape brazde adânci pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că, de durere, păsările nu cad trăsnite din pom... Anexele documentare ale cărții înfățișează, de-a dreptul incredibil pentru generațiile de acum, reacții ale românilor la moartea "generalissimului" și modul în care erau receptate de "organele în drept": Stalin lovea necruțător și după moarte! E bine să se știe cum se articula mecanismul terorii, fiindcă Orwell pare un biet copilaș prin comparație cu ceea ce se petrecea atunci. Iată mostre din "Rapoartele de informare politică" alcătuite de Direcția Superioară a Armatei: "Colonelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tuturor dogmatismelor", iar "noțiuni precum clasici și capodoperă sunt consolidate prin autosugestie". Un rol nefast l-ar fi avut și "Istoria..." lui Călinescu: "a izbutit să insinueze imaginea grandioasă de fluviu înspumat a literaturii române". Care, de fapt, potrivit analizei necruțătoare și iconoclaste a lui Negrici, n-ar fi mai mult decât un pârâiaș nevolnic. În fine, pentru a pune punct risipei de citate, o ultimă aserțiune, rezumată într-o frază așezată deasupra oricărei îndoieli: "permanență", "actualitate", "ai noștri" favorizează dezertarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe fiul ei - dar tare mai este ocupat ! ». Deci am auzit și văd multe, că mai am timp să văd destulă suferință. La dumneavoastră se prezintă situația altfel cu grija de mamă și merită mult. Dar, doamna Dumitrescu, boala este necruțătoare și m-aș bucura dacă ați găsi o persoană de încredere să vă ușureze și munca gospodărească și durerea. Și aici mai sunt probleme, am noroc că lângă patul meu este o tinerică, adusă bine de spate, îi tremură și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
unul în sufletul celuilalt, ceea ce simțeam în clipa aceea, dar ne era greu s-o spunem... Era ca și cum, toate simțămintele noastre ar fi fost strânse boț, ca un geamăt, întrun singur pumn. Timpul a trecut peste noi... ca un tăvălug necruțător...!”, murmură alt coleg, vrând poate, să explice de ce ne-am împuținat așa... „ - Hm ?!”, dădurăm toți din cap, pătrunși de acest adevăr aspru și neîndurător. Urmă din nou o liniște adâncă, plină de înțelesuri. „ Da, timpul..!”, îmi trecu prin minte un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vom porni alte ambuscade, pe valea Tarcăului.. vom trece Gosmanu în Depresiunea Tazlăului și vom supraveghea șoselele până la Piatra Șoimului.. apoi, ne vom retrage, sus, spre Toaca ori, pe Piatra Neagră..!” Și, întotdeauna.. ce plănuia Baltă, se înfăptuia. „..Vom fi necruțători !.. Vom fi cumplit de necruțători..!”, repeta cutremurându-se, cu o voce groasă, înfricoșătoare. Peste puțin... adormi. Parcă se prăbuși ca într-o bulboană fără fund... În ultimele zile, felul de a fi al lui Baltă, îi nelinișt pe camarazi.. De
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
valea Tarcăului.. vom trece Gosmanu în Depresiunea Tazlăului și vom supraveghea șoselele până la Piatra Șoimului.. apoi, ne vom retrage, sus, spre Toaca ori, pe Piatra Neagră..!” Și, întotdeauna.. ce plănuia Baltă, se înfăptuia. „..Vom fi necruțători !.. Vom fi cumplit de necruțători..!”, repeta cutremurându-se, cu o voce groasă, înfricoșătoare. Peste puțin... adormi. Parcă se prăbuși ca într-o bulboană fără fund... În ultimele zile, felul de a fi al lui Baltă, îi nelinișt pe camarazi.. De câteva nopți, se trezea în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și, toți într-un iureș, își dădură drumul... în prăpastie.. Securiștii au înțeles prea târziu, după ce partizanii au ieșit din împresurare, alegând calea imposibilă, pe cursul abrupt, prăpăstios al Bicăjelului,.. După o zi de mers pe cursul Bicăjelului, sub arșița necruțătoare a soarelui, odată cu înserarea ajunseră la vărsare... în apropierea Cheilor... unde ocupară poziții. „ - Bine.. bine !.. murmură Baltă, rotindu-și privirea în jur, de aici, le vom da o lecție bună..!”. Se înnopta... Noaptea.. cu liniștea ei se cobora încetîncet, tulburată
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lui e mai eroică stând locului și apărându-se cu ce l-a înzsestrat Dumnezeu. Și, taina sufletului lui rămâne tot ascunsă... Tristețea lui răspândește melancolie, pătrunzând și în sufletul omului... Timpul a trecut și peste ei ca un tăvălug necruțător... spuse unul din colegi cu amărăciune în glas. Un fior rece îmi străbătu tot trupul. Sprijinit în baston, îi priveam cu dragoste și mirare de mamă... „ .. Măi, „băieți”, măi... cum v-ați dat și voi cu bătrânețea.!” Și ei ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]