2,130 matches
-
un deceniu după primul moment de cumpănă. Cele trei romane, scrise la Lamb House și publicate În succesiune rapidă Între 1902 și 1904, Într-un elan creator uimitor și prelungit, au fost primite În cea mai mare parte cu o nedumerire respectuoasă sau simplă indiferență. Vânzările din fiecare titlu nu au Însumat decât câteva mii de exemplare. Ar fi fost destul de descurajant, dar ceea ce l-a aruncat În starea de depresie, ipohondrie și disperare aproape suicidă, ceea ce l-a redus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
jos pălăria în fața ta pentru faptul că l-ai iertat. Trebuie să fi fost îngrozitor pentru tine. Dar presupun că atunci când ai văzut în ce hal era - cam ca un zombi, nu? -, ai înțeles ce rău îi pare. Simțeam că nedumerirea îmi splălase creierul. Ce se întâmpla? George își bătea joc de mine? Nu eram sigură că asta era situația. George chiar părea sincer. Dar dacă nu-și bătea joc de mine, atunci despre ce dracu’ vorbea? Cum adică „zombi“? Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
geanta și ziarul cu mai multe fâșâieli și cu mai mult tamtam decât ar fi fost necesar. M-am ridicat în picioare și-am început să-mi îmbrac haina. — Ce faci? m-a întrebat James. Pe față i se citea nedumerirea. Eu mi-am luat o figură surprinsă și inocentă. —Tu ce crezi că fac? — Nu sunt sigur, mi-a răspuns el. Atunci ar trebui să-ți spun, nu-i așa? am zis eu cu voce mieroasă. —Ăăăă... păi, da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
căreia să agonizezi din cauza gândurilor, care să nu te lase să mai pui geană pe geană noaptea, așa-i? Să fii o victimă nu e o treabă prea plăcută, dar, fir-ar al naibii!, măcar nu te mai lasă cu nedumeriri. Măcar știi că tu ești cel care are dreptate. Și presupun că eram și dezamăgită. Foarte dezamăgită. Cândva, îl iubisem pe James. Nu știam dacă îl mai iubeam sau nu. Iar dacă îl mai iubeam, nu-l mai iubeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
problema. DÎnsul a creat, cu idei puține și sponsori mulți, ceva În sfîrșit indestructibil, și anume un robocop, care reprezintă un polițist onest ucis de curînd În mod sălbatic și căruia i se grefează o carcasă blindată mai Întîi spre nedumerirea, apoi spre turbarea bandiților puși În situația jenantă de a nu-l mai putea Împușca nicăieri. Robocopul se apucă imediat de lucru făcînd ravagii printre delincvenții din Detroit, care-ncep să se consume nervos, beau cafea, devin bîlbîiți, cad de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu majuscule, de tipul „Au iubit pînă ce-au Înnebunit”, Trup și suflet e parțial decolorată, Horoscop e mai fermă, detașîndu-se prin reproduceri de busturi celebre și galbene. Oblio tratează problemele de sexologie cu o impecabilă imprecizie, stîrnind furtuni de nedumerire la țară. Textele debordează de har mai ales În momentele-n care se mixează „strigătul șacalului În noapte” cu „All I Need Is Love”, spusele cu tîlc ale lui Mandavega cu „Ich bin krank Nach liebe”. Prin această poligloție, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-și dea seama că ceea ce dorea fără să obțină doreau toate femeile, adică nu era nimic anormal din partea ei. Dar toate astea Andrei Vlădescu le-a aflat mult mai târziu, atunci era doar o bănuială. Oricum, dacă ar fi înțeles nedumerirea lor, n-ar fi explicat-o, întrucât a crezut mereu că sunt lucruri ce nu se explică și nici nu credea că ar spune vreodată cuiva ce este în el, nici măcar Ioanei Sandi, fiecare înțelege după putință. Însă înainte de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aceea te priveam, albiseși, îți strângeai buza de jos între dinți și îți plecaseși capul ușor pe umărul stâng, ai privit roată în jur, fără să vezi pe cineva anume, ca și cum ai fi cerut ajutor, dar îți pierise glasul de nedumerire, când Panaite, ăla, a spus că, înainte de discuții, vrea să dea citire hotărârii Biroului Comitetului de Partid Presă și Edituri cu privire la retragerea confirmării biroului organizației de bază a revistei, propunând pe ordinea de zi a adunării un nou punct - alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai târziu), atunci când s-a ridicat iarăși Ovidiu Munteanu, citind, cu exact tonul luării sale de cuvânt, un pasaj din hotărârea de retragere a confirmării în care se spunea despre „abateri grave, superficialitate în primirea membrilor de partid“, exprimându-și nedumerirea în legătură cu abaterile grave și cerându-le celorlalți să analizeze în cuvântul lor activitatea fostului birou, și iarăși i-a replicat Panaite că, spre exemplu, la primirea în partid a lui Mihai Marinescu, referatul fusese întocmit cu superficialitate, pentru că mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înțelegi jocurile. Dar tu, chiar dacă te scoseseră din funcție, nu trebuia să taci, ci să spui ce crezi acum că ai fi fost în stare să spui. Iar ei - „Care ei?“ -, ei, cei veniți din afară, poate au mizat pe nedumerirea și neînțelegerea ta, în orice caz au profitat din plin de ele și au obținut până la urmă exact ce voiau și tu nu știai și aveai să afli abia a doua zi. Dar bineînțeles că nu-ți fac o vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
curent, un vifor, o vijelie, o tornadă sau chiar ceva și mai aprig, încât se prăvălea asupra lui și asupra celor din jur noian de nedreptăți pe care le suportau cu o inimaginabilă uimire, dar parcă știind, în chiar clipa nedumeririi lor fără margini, nu numai că toate au un sfârșit, ci și că noianul și tornada nu sunt altceva decât un vis. Cum ireală era și vestea, deși foarte adevărată, căzută din senin, cu boala lui Vlad Dumitrescu. O auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ce e cu casa?“, apoi după un timp: „Ce-ai vrut să spui cu casa?“, și vorbele nu-i mai erau nici egale, nici stăpânite, nu-l privea, însă era convinsă că în ochii lui n-ar fi văzut numai nedumerire și surprindere și încordare, ci și teamă, cum mai văzuse și altădată, de ceva neștiut care nu se putea decât să-i vrea răul și ar fi avut convingerea asta oricâte i-ar fi istorisit ea după aceea, inutil, inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și glasul lui se auzea din nou: „Ce-ai vrut să-mi spui cu casa?“, „Nimic“, „Cum nimic?“, „Nimic. Nu știu ce mi-a venit“, și se întorsese o clipă spre el să vadă exact ce știa că va vedea, adică încordare, nedumerire și surprindere adunate în ochii adânciți în fundul orbitelor și în cutele obrazului, teamă și chiar mai mult încă, o îndârjire să afle și o îndârjire să se împotrivească celui ce-ar fi pătruns cu forța în viața lui, încât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
erau, dar ca și cum n-ar fi fost, deci putea spune din nou că nu erau. Și atunci ce a fost în sufletul și în mintea lui, pentru că se amestecau și nu le-ar mai fi putut desprinde, se numea uimire, nedumerire, poate și altceva pe care nu era în stare să și-l explice, exact în măsura în care nu-și putea explica nici cum faptele pe care el le știa într-un fel apăreau în cu totul alt fel în privirile acelor chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
coborâte și se gândea la ea, ar fi vrut s-o aibă alături în acele clipe. Era convins că nu l-ar crede dacă i-ar povesti. Și atunci se auzea soneria. În pragul ușii pe care o deschidea cu nedumerire se ivea Ioana Sandi, cu obrajii înroșiți de ger, cu căciula de blană îndesată peste urechi, înfofolită în fular, speriată de gestul ei. „Mă bați?“, șoptea. „Nu. Intră.“ Cu o expresie pierită își lăsa în hol hainele groase, intra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca toate să se tulbure în roz în jur, alunecările palmelor lui fierbinți, pe care acum le simțea doar pe umeri și pe coapsă, pe tot trupul oferit, înfiorând-o și făcând-o să-și uite nemulțumirea și furiile și nedumerirea cu care venise și toate gândurile și... Dacă are dreptate? își zicea, dintr-odată incapabil să se mai așeze la masa de lucru, uitându-se cu mirare la teancul de cărți încă necitite, a căror stivuire acolo, alături de el, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ghemotoc de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani“, rânji. „Bani să facem tot ce vrem cu ei. Chiar și să plătim femei.“ Continua să rânjească de parcă ar fi spus o glumă bună, dar ceilalți îl priveau cu nedumerire. Răsufla greu, dar avea o privire vioaie. „Să stăm de vorbă“, a zis, dintr-odată serios. „Mie îmi place să stau de vorbă cu oamenii.“ A întins mâna spre sticlă și a umplut păhărelele, pe unul l-a împins spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că poate rezista la multe.“ Ioana Sandi se oprise o vreme din scris, cu un capăt al pixului între dinți, cu privirile pierdute pe perete. Hotărâse să-și continue jurnalul, de parcă și-ar fi adresat scrisori ei înseși, cu toate nedumeririle ce-o frământau. Avea să alăture și paginile astea celor aflate deja la Andrei Vlădescu, cu aceeași rugăminte să nu le citească. Poate într-o zi avea să i le ofere ea însăși, dar acum nu trebuiau citite de nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va trebui să aibă neapărat stil, dar să-i fie și superioară. Altfel nu se poate. Nu înțelegea de ce ar trebui să-și părăsească prietenii de ani de zile doar pentru că erau băieți, dar nu i se explica, așa cum nici nedumeririlor și spaimelor ei din timpul primului ciclu nu le-a dat un răspuns, deși era medic, a aflat că toate sunt firești de la femeia care făcea menajul și de la bunică-sa. La douăzeci și patru de ani, Ioana Sandi păstra încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
permiteți să vă scot haina? Se uită mirată la mine: atunci am observat că nu purta nici o haină, era îmbrăcată doar în blugi și o bluză de bumbac. Mi s-a părut cam ciudat, dar am reușit să-mi ascund nedumerirea alăturându-mă râsului ei nervos. În fond, afară era foarte cald și încă era lumină. — Deci, am spus eu după ce ne-am așezat amândoi. Cu ce vă pot ajuta? Păi, să vă explic. Și în clipa când a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui sugrumat prin Londra, aducându-mă tot mai aproape de următoarea etapă a unui mister de care, ca să fiu sincer, începeam să mă detașez tot mai mult. Era un sentiment plăcut această detașare: era ca o ușurare, după atâția ani de nedumerire și luptă. Nu m-am gândit că îl voi pierde până la sfârșitul dimineții. Am fost lăsat să aștept doar câteva minute de către ofițerul de serviciu, după care am fost dus la o celulă luminoasă, dar murdară de la parter. Findlay ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui între primul și al doilea fel. Au lipsit aproape o jumătate de oră. După ce s-au întors, a fost rândul olandezului. În timp ce se întâmplau toate astea, reușiseră să se consume, după socoteala lui Graham, opt sticle de șampanie. Simțea nedumerirea Lucilei față de faptul că nu se purta cu ea la fel cum ar fi făcut tovarășii lui. Nu era la fel de atrăgătoare în sensul convențional precum celelalte: piele era ușor pătată și ciupită de vărsat și nu știa să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în spatele căruia se ascundea va cădea și în scurt timp, în câteva săptămâni, dacă nu chiar zile, i se va lua viața. Ridică pistolul și o ochi pe Lucila. Lacrimi îi șiroiau pe față și în ochii ei înspăimântați citea nedumerirea: un ecou al râsetelor și intimității din camera pe care le împărtășiseră în camera de la etaj. Probabil că o fi stat așa un timp, pentru că l-a auzit pe Mark spunând: „Așteptăm, domnule Packard“; apoi îi auzi pe ceilalți bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
După naștere Medicul îi spune-n grabă, Că-i scumpă fetița sa, Însă mama îl întreabă: „Fetița sau dumneata?!” Unui dermato-venerolog La dânsul vine câte-o fată Înlăcrimată, disperată; „Te scap eu, spune el, de boală Examinată-n pielea goală!” Nedumerire muzicală A vizionat „Dama de pică” Și spectatorul cumsecade În mintea lui se-ntreabă,―adică: „Dacă-i de pică oare cade?” Meteorologică Canicula nu prea ne place, Iar arșița cu greu o-nduri; Dar mă întreb: oare ce-or face
ION T?RZIMAN by ION T?RZIMAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83940_a_85265]
-
amintit mai inainte avea drepturi paralele cu Institutul Național, care îi permiteau să intervină direct. Acest drept de intervenție ajungea până la posibilitatea de a dizolva o asociație cooperatistă constituită prin voința liberă a membrilor săi. Legea din 1938 a provocat nedumeriri de ordin teoretic deosebit de mari și a condus la urmări practice pe măsura acestor incoerențe. Astfel, dacă partea referitoare la constituirea și funcționarea asociațiilor cooperatiste este lăsată nemodificată ( sunt respectate principiile cooperatiste ale liberei adeziuni și conducerii democratice), în partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]