2,380 matches
-
de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în contextul medieval al povestirii, o manifestă Grizilda și când este deposedată crud de al doilea copil, băiatul care ar fi trebuit să urmeze tatălui la conducerea cetății Saluce. Condiția de victimă a personajului feminin este evidențiată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
353. 795 Ibidem, p. 354. 796 Ibidem. 797 Ibidem, p. 356. 216 Urmează voii tale; eu te-ascult.”798 Deși admirabilă în acceptarea rolului de soție și de conștientizare permanentă a propriei origini, fără pretenții de parvenire sau de orgoliu nefiresc, Grizilda eșuează în a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de țăranca Ilona și are cu ea vii raporturi carnale. Erotica personajelor lui Rebreanu e adesea febrilă, delirantă. În Jar, o fată părăsită se împușcă așezând revolverul în locul obișnuit al gurii iubitului. La Camil Petrescu, personajele au dimpotrivă, lucidități aproape nefirești. Ștefan Gheorghidiu explică, fără rușine, unei femei mult mai în vârstă, cum devine cu luciditatea analitică și în ce fel ea, în loc să inhibe trăirile amoroase, le potențează. Fred din Patul lui Procust e și el un observator rece și critic
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sau idei noi (într-un sistem vechi de când... banul!) care să joace rolul de scânteie pentru progres. E aproape firesc să se înfrunte ambiții nemăsurate cu realismul practicienilor și lupi (sau cățelandri) mai tineri cu șacali bătrâni sau îmbătrâniți. E nefiresc, amoral și anormal să se uzeze de cele mai josnice mijloace pentru atingerea unui scop: mărirea și puterea. Am parcurs mai multe străzi ale Vasluiului, am strâns cca. 12.000 de mâini în orașul acesta pe care-l slujesc de peste
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
normală. Cu ajutorul ulmului se poate intensifica Într-o măsură considerabilă schimbul energetic cu mediul Înconjurător. În afară de aceasta el „ne curăță bine creierul”, dacă putem să ne exprimăm așa, eliberându-ne de șovăielile confuze, de gândurile rele și chiar de dorințele nefirești. Energia ulmului are o nuanță de brun-cenușiu. Dintre toți arborii-vampir influența cea mai slabă o manifestă răchita sau salcia, ceea ce În fond este același lucru. Relația cu salcia este benefică pentru toți, În special pentru femei și pentru copii. Energetismul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
este "reversibilă în sănătate", iar insul schizofren "un suferind ca toți ceilalți bolnavi...un frate de-al nostru descumpănit" (Pamfil & Ogodescu, 1976). “În primul rând există mentalitatea greșită de a considera îmbolnăvirea mintală ca o boală rușinoasă, ca o maladie nefirească, neobișnuită. În al doilea rând, trebuie să combatem scepticismul terapeutic, opinia care consideră că maladia mintală este incurabilă. În al treilea rând, trebuie să luptăm împotriva mentalităților care apreciază pe bolnavul schizofren ca un simbol al Răului ("nebun") și ca
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ordinea firească a gândirii. În același spirit, dar fără a ignora și posibilele sale antecedente istorice, lunga listă a răzvrătiților cuvântului și a contestatarilor impenitenți, gândirea știe că Își poate permite luxul de a se comporta firesc În Însuși spațiul nefirescului. Soluții parțiale sau non-soluții Statisticile sunt Întotdeauna relative, Însă obstinația lor de a pretinde că spun adevărul nu poate fi ignorată cu desăvârșire. Cifrele arată că bătrânii și tinerii sunt categoriile cele mai expuse gestului extrem. Nici autorii de jurnale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
rămase în bună măsură valabile și astăzi. Pe de altă parte, s-ar putea vorbi de o satisfacție tardivă, după decenii în care au precumpănit punctele de vedere ale factorilor politici, situație reflectată, înainte de orice și în chipul cel mai nefiresc, în șirul etichetărilor puse actului de la 23 august 1944, de la lovitură de stat sau de palat (ceea ce nu-i tot una!), prin 1944-1945, la eliberare sovietică (aserțiune predominantă prin 1947-1955), apoi insurecție armată și ulterior, către anii ‘80, revoluție de
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
să-l privim în ochi pe cel salutat. Nu salutăm o persoană stând cu spatele către ea sau privind în pământ ori spre cer. Nu salutăm ținând mâinile în buzunare și nici cu gura plină. Nu salutăm făcând gesturi ample, nefirești, cu mâinile. Nu salutăm grăbit și cu aerul că suntem prea ocupați de ceva. Băieții trebuie să salute scoțându-și căciula din cap. Formulele de salut cele mai des folosite sunt: „Bună dimineața”, „Bună ziua”, „Bună seara”. Între prieteni și colegi
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
Sunt și unele excepții, legate de deranjamentele provocate, fie de unele obiecte de inventar, fie de alte piese mai dure, care au făcut să apară unele poziții chircite ale unui picior, în formă de romb ale ambelor picioare, o poziție nefirească a unei mâini sau chiar a picioarelor sau capului. Toate însă aparțin unor situații accidentale, fără vreo legătură cu unele ritualuri de înmormântare. În niciunul din mormintele de înhumație nu s-au observat urme de foc sau cenușă pe fundul
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
gravă ești cufundat? EDMUND: Mă gîndesc, frate, la o prevestire pe care am citit-o zilele astea despre urmările acestor eclipse. EDGAR: Te ocupi tu cu asta? EDMUND: Te asigur că urmările de care scrie, din nefericire, se adeveresc: ură nefirească între copil și părinte, moarte, lipsuri, desfacerea celor mai vechi prietenii, zizanie în țară, amenințări și blesteme împotriva regelui și nobililor, zavistii fără pricina, alungare a prietenilor, împrăștierea trupelor, ruperea căsătoriilor, si mai știu eu ce. EDGAR: De cînd ești
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mersul va fi făcut pe picioare. Aceasta profeție o va face Merlin, fiindcă eu trăiesc înainte de timpul lui. (Iese) SCENĂ 3 (O sală în castelul lui Gloucester. Intra Gloucester și Edmund) GLOUCESTER: Vai, vai, Edmund, nu-mi place această purtare nefirească. Cînd le-am cerut îngăduința să fiu milostiv cu el, mi-au luat stăpînirea propriei case, mi-au interzis, sub pedeapsă veșnicei lor dizgrații, să vorbesc despre el, să intervin pentru el, sau să-l susțin în vreun fel. EDMUND
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cerut îngăduința să fiu milostiv cu el, mi-au luat stăpînirea propriei case, mi-au interzis, sub pedeapsă veșnicei lor dizgrații, să vorbesc despre el, să intervin pentru el, sau să-l susțin în vreun fel. EDMUND: Sălbatic foarte și nefiresc. GLOUCESTER: Fie, nu spune nimic. E vrajbă-ntre duci și mai rău decît atîta. Am primit o scrisoare azi-noapte, e primejdios să vorbim; am încuiat-o în iatacul meu. Suferințele pe care regele le-ndură acum vor fi răzbunate în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-și amintească dar își dădu seama că este cu neputință. Se înciudă și cu o furie crescândă începu să rupă ramurile acelea care se frângeau ușor, neașteptat de ușor, fără să opună nici o rezistență. De fiecare dată un zornăit metalic, nefiresc și agasant, însoțea fiecare frângere. Acest zgomot reuși să-l enerveze la culme. Rupea, rupea crengile, înaintând spre locul de unde se auzea un plânset monoton și stins ca o părere. Începu să lovească și cu picioarele în ramurile acelea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fără vreo importanță, ridicând în joacă bulgări de pământ spre înălțimi, Numai un lucru nu a înțeles atunci, imediat: de ce când totul a părut atât de molcom și inofensiv, zgomotul acela a făcut ca Nenea să tresară într-un mod nefiresc, capul, doar capul cu ochii mari ieșiți parcă din orbite, o luă înainte rostogolindu-se printre ciulinii câmpului. Nenea mai făcu vreo câțiva pași apoi se lăsă moale grijuliu parcă să nu lovească fetița, lângă capul său. Avionul se îndepărtă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
undeva pusă de-a curmezișul șanțului. Se îmbibase de sânge și acum stătea ca o stavilă în fața șuvoiului care nu mai contenea. Niciodată Mihu nu se gândise că un om are atâta sânge. Nenea părea acum atât de scurt și nefiresc încât Mihu într-o clipă de neacceptare a situației, parcă-i veni să râdă ca de o glumă. Fetița tremura tot mai tare ca și cum ar fi fost cuprinsă de frisoane. Se așeză pe marginea șanțului și o luă pe genunchi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de pe de pe gluga încă șiroind. Un geamăt surd se auzi ca o înfiorare de sub învelitoa rea cauciucată, un geamăt care-i făcu pe toți să tresară. Cel care dormita la capătul băncii de lemn se ridică brusc printr-o zvâcnire nefirească, își avântă capul uscățiv acoperit cu o căciulă tărcată de ied și zise cu o voce stridentă: - Cazul cu urechea trebuie luat numai în sensul său simbolic, apoi se așeză și își răsturnă din nou fruntea pe bățul său noduros
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
al șefului, când spre fereastra de care o insectă se lovea haotic ca într-un dans bizar și dezordonat. Simți că totul s-a terminat atunci când în încăperea ceea cu un aer pur funcționăresc se înstăpâni tăcerea, o tăcere parcă nefirească după acea tiradă prelungă. Se uită la șef, care privea cu ochii ațintiți asupra sa și în sinea lui se miră de figura lățită a acestuia într-un imens semn de întrebare, sau chiar de mirare, cine mai știe. Se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
crude, naive, cățeluși de plastic, fără picioare, linguri ruginite, hârtii, sumedenie de hârtii, măreau și mai mult dezolarea, starea aceea de cimitir părăsit. Peste tot o liniște adâncă, acea liniște care în alte locuri ar fi părut binefăcătoare, aici era nefirească și stranie, o liniște ce îl strivea, făcându-i impresia că trecuse de cine știe când pe un tărâm al morții și acest lucru îl făcu să strige cu o voce ciudată, nefiresc de falsă. Strigătul acela rămas fără ecou
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
locuri ar fi părut binefăcătoare, aici era nefirească și stranie, o liniște ce îl strivea, făcându-i impresia că trecuse de cine știe când pe un tărâm al morții și acest lucru îl făcu să strige cu o voce ciudată, nefiresc de falsă. Strigătul acela rămas fără ecou se pierdu printre clinurile frământate ale dealului ce năzuia spre vale. Tresări ca de friguri când o cioară fâlfâi greoi și inoportun din aripile-i negre și se așeză ca un cioclu sinistru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
notate undeva, semn că lucrul acesta nu fusese gândit acum la repezeală, ci era rezultatul unor frământări mai vechi. Izvorau limpede și precis, uneori drepte și liniare, alteori cu modulații neașteptate și numai scârțâitul roabei de afară părea un adaos nefiresc. - Despre cifre greșiți când spuneți că nu au viață, sau poate asta numai presupuneți. Au o viață proprie și tocmai noi le purtăm, suntem într-un fel întruchiparea lor, materializarea lor, poate de aceea ne și temem de ele. De când
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
stropi limpezi urcară spre cer reușind să stârnească irizări de curcubeu în soarele acela aburit de oboseala unei veri întregi. Am ridicat intrigat ochii și de abia atunci l-m văzut pe el, pe omul acela ciudat stând neclintit și nefiresc de sobru pe banca din scândură negeluită la care încropise patru picioare din țăruși ciopliți grosolan cu toporul. Mă privea fără nici un fel de surprindere, chiar fără nici un fel de interes, cu niște ochi stranii, deloc adânci, de un albastru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să vorbim, așadar, pe înțelesul minții lor, și așa mult împuținată de ură și năluciri deșarte! Profesorul propune ca să se facă două liste, riguros alcătuite, care să fie făcute publice și să se tranșeze odată și pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligați să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor. Nu mai vorbim de românii Ion de Hunedoara și urmașul său Matei Corvin care au făcut istorie pentru Ungaria putem trece la perioade mai recente unde
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ca neajunsurile cu care se confruntă dascălii români să aibă efecte grave asupra nivelului educației de care ar trebui să beneficieze copiii noștri. Potrivit psihologilor, neliniștile financiare și presiunile sistemului uzează echilibrul emoțional al dascălilor, putând genera atitudini și comportamente nefirești în sălile de clasă. “În aceste condiții, e greu să nu fie furioși, apatici și să nu lucreze din inerție. De multe ori, în loc să colaboreze cu elevii, ei se confruntă cu aceștia. E nevoie de eforturi substanțiale ca să rămână empatici
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
repetă. Așadar, teama de a nu deveni "tatăl" ei se transformă involuntar în influență: "Freud spune [...] că "orice efect emoțional, oricare ar fi calitatea sa, e transformat prin reprimare într-o anxietate morbidă". Între cazurile de anxietate, Freud găsește clasa nefirescului, "în care se poate arăta că anxietatea provine dintr-un lucru reprimat care se repetă". Dar acest "nefamiliar", observă el, "întrucât acest nefiresc nu e în realitate nimic nou sau străin, ci un lucru familiar și întipărit de mult în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]