1,838 matches
-
enormei mese de lemn ros și ieși în balconul larg. Îl urmară. Guvernatorul privi cu atenție linia abruptă a Anzilor care se distingea foarte departe și arătă într-acolo: — O șosea prin masivul muntos? Clătină din cap în semn de negație: Nu există decât o singur trecătoare între acele culmi... și care duce direct aici. Este deja un drum de iad! Nu cred ca cineva să poată să deschidă o șosea până la izvoarele râului Yubani fără să treacă prin Santa Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
data asta yubani-i vor ataca noaptea și venind pe râu. Ai înțeles? José Correcaminos zăbovi cu răspunsul. S-ar fi zis că îi venea greu să asimileze o nouă strategie. În cele din urmă, clatină din cap în semn de negație: — Eu pot înțelege, m-am educat printre albi și cunosc modul lor de a gândi. Înțeleg și mi se pare inteligent. Dar războinicii n-or să vrea... Taré ai nopții și ai apelor sunt prea puternici... Războinicul care moare într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
își respectă strălucirea firească a unei ore de dimineață și astfel deschide o aparență, căci Alina s-a trezit târziu “fiindcă o înșlelase lumina”: “O lumină sarbădă, cenușie , care la nouă ca și la șase dimineața fusese aceeași”. Succesiunea de negații “nu era nici ceață, ...nici înnoratul igrasios...nici acel cenușiu...”, mărește atmosfera plină de nesiguranță, era ceva ce nu era. Cele doua surori plutesc într-o lume a nebuloasei de stări, de idei. În această primă parte numită “Introducere”, de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
continuare nu-l mai lăsă Rebegilă... răspunse la toate întrebările parcă îl băgase în priză cineva, iar laudele le primea tot Laur! Când termină de răsfoit carnețelul Burlacu, întrebă curios: - Mai are cineva de întrebat ceva? În murmurele aprobative... de negație, din nou îl auzi pe Burlacu încheind, - Se acceptă cererea candidatului de primire în rândurile partidului comunist și o vom trimite mai departe la județ! Felicitări! Deci s-a considerat suficient nivelul atins de tânărul candidat, însă l-a mirat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
zis „stilistică” ce ar trebui să-i ofere răspuns la incertitudini și - de ce nu? - revelații liniștitoare. După Domnul R., „nu știu” ascunde un știu, nemărturisit tocmai pentru a masca impulsul de nestăpânit ce o determină să se confeseze. „Afirmarea prin negație trebuie să fie o figură de stil”, gândește Profesorul, fără a mai încerca să rememoreze manualul de retorică. De fapt, Teodora știe că i-a mărturisit iubirea prin felul cum i s-a dăruit: sincer, necondiționat, total. Fraza ei mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
trebuie să admitem și existența unei nonvalori, și anume cea a urâtului. În lipsa urâtului, frumosul n-ar mai căpăta noțiunea de valoare, iar dacă frumosul nu are exista, atunci nici urâtul nu ar exista, deoarece el nu este decât o negație a acestuia. Deci, putem spune că frumosul și urâtul sunt două elemente complementare, în sensul în care urâtul nu există decât în măsura în care există frumosul, definindu-se reciproc, și totodată contadictorii, în sensul în care ceea ce este urât nu poate fi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap damfurile din Fanar, ca și sulimanurile curților europene, mă sufoc de atâta imitație, căci, vorba lui Călinescu, eu sunt grec. (marți) Ies cu Vasile În fața Universității să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care muncitorii sunt exploatați În câteva dintre afacerile lor. Și tu ai o relație cu unul dintre ei? Eileen remarcă rapid că discuția Începuse să degenereze și se strecură afară discret. Nu am o relație cu el, am insistat, deși negația suna ridicol având În vedere că tocmai recunoscusem că am ieșit cu el În oraș. Mă fixă intens de parcă mi-ar fi văzut chipul pentru prima oară de luni Întregi și clătină ușor din cap. Nu mă așteptam la așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
specifică ființelor pentru care pudoarea, agorafobia au constituit întotdeauna obstacole greu de depășit. Pulsiunile, aparent dezordonate, ale unui univers structurat fastuos sub aspect metaforic fac să vibreze semnificațiile sentimentului de libertate, ca spațiu dobândit cu trudă: „În crepuscul/trenul tuturor negațiilor gonea/ cu o viteză nebună/ într-o stație uitată/ în altă vârstă/ cu plase de pietre în mâini/ urci în vagonul înțesat/ cu gândurile tale albastre/ vuind precum furtunoasele oceane”. SCRIERI: Nesomnul metaforei, postfață Gheorghe A. M. Ciobanu, Piatra Neamț, 1999; Preludiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
proprietății feudale legată de o sumă de practici învechite, ca și de însăși economia iobăgistă, care prin caracterul organizării sale și prin lipsa unei industrii dezvoltate frâna progresul societății noastre. La toate acestea se mai adăuga jugul otoman, care întruchipa negația progresului. Dreptul roman, după cum se știe, consfințise libertatea de navigație pe râuri și fluvii. În feudalism, acest drept nu se mai respectă. Un drum sau un râu, care trecea pe proprietatea feudalului, făcea parte integrantă din domeniul seniorial ca și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Era un dominican predicant, și primele lecturi oficiale, programate de superiorii săi, aveau scopul de a te învăța să construiești un discurs tot mai însuflețit, cu pauze bine ticluite, cu neașteptate schimbări de tonalitate, cu tot atâtea surprinzătoare acceptări, cu negații care apoi deveneau afirmații. Voi i-ați cunoscut pe cei de la țară numai în zilele de sărbătoare, atunci când ei au bătut la porțile voastre cu coșuri pline și hainele curate. Realitatea de la sate e cu totul alta decât fețele lor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spiritul critic și o a doua critică care își are fundamentul în ordinea creației lui Dumnezeu. Primul tip de critică teologică nu se regăsește în Predania sau Sfânta Tradiție a Bisericii, întrucât nu are nimic în comun cu creștinismul, fiind negația lui. A critica presupune a judeca, iar a judeca implică "a măsura, a compara cu o lege și a stabili coincidențe și abateri". Prin urmare, judecătorul este "instrumentul de măsură al unei ordini obiective". Această ordine obiectivă ca element capital
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
întrucât tocmai datorită acestei necunoașteri, printr-o intuiție primordială și simplă, se poate accede la cunoaștere, dincolo de orice înțelegere. Prin urmare, teologia apofatică sau negativă nu se opune teologiei catafatice sau pozitive. Metoda apofatică nu este negatoare; afirmația triumfă prin negație, singurul remediu al insuficienței care o obligă să se autodepășească. Teologia apofatică nu este un simplu corectiv, ea este o teologie autonomă care aduce o anumită cunoaștere. De pildă, noțiunile de supra-bun și supra-existent reprezintă negații afirmații, conținând o anumită
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
negatoare; afirmația triumfă prin negație, singurul remediu al insuficienței care o obligă să se autodepășească. Teologia apofatică nu este un simplu corectiv, ea este o teologie autonomă care aduce o anumită cunoaștere. De pildă, noțiunile de supra-bun și supra-existent reprezintă negații afirmații, conținând o anumită descriere a lui Dumnezeu care este inconceptibil. Teologia apofatică se situează în orizontul experienței creatoare de unitate, precum taina comuniunii euharistice. Ca metodă, apofaza indică atitudinea adecvată a oricărui teolog: omul nu teoretizează, ci se schimbă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
trebuie să stabilim că există unele limite ale criticii teologice 4. Astfel, există un fel de critică teologică ale cărei origini se regăsesc în spiritul critic. Un asemenea tip de critică teologică este inacceptabil doar pentru faptul că constituie o negație a religiei creștine; această critică nu are ce căuta în interiorul Tradiției Ecclesiei. Această critică se bazează pe o sublimare a rațiunii care nu devine numai unitate de măsură, ci și un instrument de judecată. Ea se manifestă într-o dublă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un nou context de viață. Μ și gândirea Își are pretențiile sau revoltele ei: pentru gândirea inteligentă/reflexivă, lucrurile și situațiile trebuie să aibă Întotdeauna un sens, un rost; pentru gândirea imaginativă, important este să existe Întotdeauna și posibilitatea unei negații a certitudinilor; pentru gândirea afectivă, esențială este pasiunea cunoașterii (pentru a nu ne poticni În amânări, contradicții sau răzvrătiri); pentru gândirea morală, trebuie să fie mereu o responsabilitate a creației, o cunoaștere debarasată de ură; pentru gândirea altruistă, este de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
al prezenței, Derrida, Paul de Man sau Hillis Miller vorbesc despre absența semnificatului însuși, adică absența oricărui sens, care ar exista înaintea și în afara textului, a discursului, a limbajului, a scriiturii, respectiv a lecturii. Nu trebuie înțeleasă, însă, dispariția, absența, negația absolută a acestui semnificat transcendental, care ar sta la originea (dacă pot folosi aici acest termen) nihilismului deconstructivist și a subversivității demersului său, subversivitate radicală pentru că sfârșește în autosubversivitate. Cum să reconstruiești sau chiar să deconstruiești texte care se deconstruiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată direct, total dezarmat. Decrețeii sunt copiii sau adulții din aeastă poezie, care s-au ivit pe lume, fără să aibă dreptul la explicații. Fiecare negație, încărcată de un semantism al compasiunii pentru omenirea forțată să suporte ideologia impusă, este urmată de o propoziție adverstivă, care conține ideea de obligație. Ideologizarea forțată este redată prin lexeme de tipul: condamnat, n-aude, nu vede, nu înțelege, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). Tot aici, cu puternic efect stilistic sunt adverbele de negație nici, repetate asurzitor, dar și adjectivele cu valoare de superlativ absolut (întreg, totul), venite în completarea realității dureros-apocaliptice. În Delimitări, nazala dentală n este înlocuită cu oclusiva dentală sonoră dură d: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
niciodată să zbori". Universul este prezentat alegoric, hiperbolizat în combinații de tonuri grave, de gândire lucidă, cu jocul, cu atitudinea alertă de satiră și umor, moduri de a ascunde faptul că este un sentimental. Revoluția îi va da certitudini și "negația" se va transforma în "afirmație". "Aventurile lirice" (1963) sunt o patetică adeziune la marea construcție poetul cântă cu har hidrocentralele, eliberarea Cubei, moartea lui Fucik, zborul cosmic concretizate în mari mesaje. Condiția creatorului și a omului în general în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
putem distinge în prima secțiune ("Înțelepciunea de a fi") a prezentului volum trei moduri de abordare a problematicii sociale și politice. Primul îl constituie intransigența poetului față de manifestări, caractere, realități incompatibile cu o morală publică sau cu politica, exprimată în negație. În această categorie se numără poeme ca "Trădătorilor de țară", "Clovnul politic", "Tiflă". Verbul este tăios, iar atitudinea tranșantă, neconcesivă. Nu v-a fost milă nici măcar de mame, Ați aruncat idei în pușcării,/ Voiați să moară patria de foame/ și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ați mai putea, ați mai voi". Al doilea mod al lirei lui Adrian Păunescu este lauda, lauda țării sau a bărbaților "de bine" pe care istoria i-a reținut pentru faptele lor și cărora poetul, cu aceeași forță pusă în negație, le conferă o aură legendară. Avram Iancu este evocat în poemul "A trecut azi noaptea" drept "tristul, simplul domn". Trecerea acestui spirit tutelar al Ardealului este tulburătoare. "Ca un dulce tropot o stafie de cal,/ Stă a înșeuare la mormânt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și ce se află la baza acesteia? se Întreabă J.P. Sartre. Celălalt este un altul, În sensul că nu sunt Eu și că El este diferit de mine. Eu Îl percep și-l reprezint pe celălalt printr-un act de negație raportat la mine: Tu nu ești Eu sau Tu ești non-Eu. În felul acesta, negația apare ca structură constructivă a Înțelegerii logice a ființei celuilalt În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În sensul că nu sunt Eu și că El este diferit de mine. Eu Îl percep și-l reprezint pe celălalt printr-un act de negație raportat la mine: Tu nu ești Eu sau Tu ești non-Eu. În felul acesta, negația apare ca structură constructivă a Înțelegerii logice a ființei celuilalt În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
percep și-l reprezint pe celălalt printr-un act de negație raportat la mine: Tu nu ești Eu sau Tu ești non-Eu. În felul acesta, negația apare ca structură constructivă a Înțelegerii logice a ființei celuilalt În comparație cu ființa mea. Această negație este dată de aparențele exterioare din care decurg diferențele dintre mine și tine. Acest „nu este la fel” constituie elementul de separație și de diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]