3,146 matches
-
a fost comunismul ceva bun sau ceva rău. Este adevărat că sentimentele relative la comunism care sunt și cel mai categoric exprimate în text sunt neîndoios negative. La începutul acestei istorii apare "frica"44, iar sfârșitul ei este definit prin "negare"45; cele două momente par unite printr-o persistentă "neîncredere"46. Alte percepții formate pe parcursul regimului comunist nu sunt la fel de pregnante. Cu greu se pot detecta câteva pasaje aproape pozitive, rămase, în mare parte, prizoniere ale vechiului limbaj impersonal, despre
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
p. 130. 44 După toate cele petrecute în anii '40-'50, "poporul bulgar privea cu frică și neîncredere la Partidul Comunist Bulgar" (Ibidem, p. 110). 45 Căci anii '80 au dus, și în Bulgaria, "la erodarea sistemului socialist și la negarea acestuia" (Ibidem, p. 121). 46 În noiembrie 1989, partidul comunist bulgar își modifica numele, îl schimba pe Todor Jivkov din funcție, organiza alegeri și se pregătea să-și continue guvernarea, cu prețul unor cosmetizări și a unor "lozinci democratice". Dar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
e bun ?" Fetița: "Vreți să gustați și dumneavoastră ?" vii) "Sărmana Ioana, toată lumea o acuză că își vopsește părul negru, dar părul era deja negru cînd l-a cumpărat". În acest caz apare o distorsiune a implicației p q, în care negarea premisei nu face decît să accentueze concluzia inițială disforică. viii) " Știu că ești asaltat de invitați. Te sfătuiesc să aplici următoarea tactică: dacă se sună la ușă apari îmbrăcat de plecare; în cazul unui musafir nedorit exclami: "Vai ce rău
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
comparativ-contrastive. Încercînd să conchidem, trebuie să accentuăm varietatea semnificațiilor sociale ale kinemelor în raport cu universalitatea emoțiilor. Discutînd delicata delimitare natură/cultură în aria gestualității, W. La Barre (1964) trece în revistă gesturile "naturale" (rîsul, plînsul), gesturile sociale (de aprobare, chemare, salut, negare) și comportamentele motrice stilizate (balet, pantomimă) și conchide asupra diversității gestuale a societății: pe de o parte același semnificat are numeroși semnificanți (supra salutul, aprobarea), pe de altă parte aceiași semnificanți au semnificați diferiți în culturi diferite. Pe aceeași izotopie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Umberto Eco, Michel Tournier în "Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne", ea analizează în continuare, cu observații pe măsura intențiilor anunțate, felul în care romanul recuperează, adjudecă și apoi refolosește ceea ce modernismul supusese acțiunilor de negare, de ruptură, de contestare. Este aspectul care o preocupă cel mai mult pe Livia Iacob, devotată nu atât inventarierii unor teorii formaliste, structuraliste, postmoderne, cât incitantei întâlniri dintre roman și parodie care, în contextualitatea postmodernă, are ca rezultat transformarea parodicului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodii. Este vorba despre acel Italum acetum sub haina căruia vechiul îmbracă forme noi. "Culturile europene au învățat să râdă și să ridiculizeze de la romani", scrie Mihail Bahtin 134, sesizând că specificul mentalității latine trebuie căutat și în deriziune, în negarea savuroasă a lucrurilor până atunci acceptate drept solemne, printre care și prăfuitele postamente literare. De fapt, această înclinație către râs, bună-dispoziție și uneori satiră (Satura tota nostra est!, avea să exclame Quintilianus) a fost atât de puternică încât s-a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la mode/ modele precise, intuind, poate, că le va depăși. Sub acest aspect, parodia se alătură, în romanul cervantesc, ludicului: chiar prim-planul textual pe care ni-l propune textul emis de autor își conține, câteva pagini mai încolo, propria negare. Ca într-un joc de șah, ni se dezvăluie "mișcarea inteligentă", abilă de-abia în momentul în care nu mai putem percepe altfel decât parodic lumea ficțională ce urmează să ne captiveze. Invocația "Către cartea lui Don Quijote de La Mancha" pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nouă, pe care o desemnează"302. Opoziția rămâne totuși una formală, de multe ori fondul având o natură recuperatoare, de redistribuire a imensei biblioteci moderniste, a Bibliotecii Babel cum o numise Borges, în conformitate cu noua atitudine adoptată față de trecut. Atitudinea de negare, de ruptură, de lichidare a modernismului, mai degrabă tributară avangardei, nu se situează la mare preț în postmodernism. În acest sens trebuie înțeles prefixul, iar dacă este vorba de o ruptură, aceasta se petrece conform descrierii cărtăresciene, într-un mod
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
artistique. 2. Imitation grossière. Une parodie de procès", în Le Petit Larousse, Dictionnaire encyclopédique, Larousse, Paris, 1993. 77 Reținem totuși de aici punerea în oglindă a definițiilor date fenomenului de către doi parodiști, Thomas Mann (care pune accentul pe spiritul de negare, considerându-l parodic prin excelență) și G. Topîrceanu ("O încercare mai ușoară în acest gen este parodierea unei bucăți literare anumite. E vorba în acest caz de un soi de parafrază spirituală, în care autorul parodiei abundă în sensul bucății
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
copilului în familie Primul obiectiv de conținut al acțiunii cu părinții este cel al cunoașterii sferei morale familiale. Nucleul moral familial are valențe formative neprețuite. Dar dacă viața de familie este cultivată ca un bun în sine, ea duce la negarea propriei substanțe pozitive și se transformă în contrariul ei, și anume în spirit de castă familială prin izolare față de tot ce nu aparține familiei, în atitudine de neîncredere și suspiciune față de „ceilalți” din afara familiei. Excesul iubirii părintești se exprimă sub
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
fi un fenomen lingvistic ținând de viață socială pentru altă epocă și invers, conform sistemului literar în raport cu care se situează acest fapt"76. Așadar, literaritatea textelor este marcată de confruntarea dintre scriitori (emițători) și cititori (receptori). Motorul evoluției este tocmai negarea gustului artistic dominant, a așteptărilor create în cititor de tradiția literară. Evoluție literară înseamnă dizolvare continuă a principiilor deja automatizate ale construcției poetice, acționată de principii de construcție noi, opuse celor deja stabilizate. Constatăm că problema diferenței specifice, care ar
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
înfăptuirea unei păci pământești cu idealul de pace universală, subliniind concomitent necesitatea înțelegerii concrete a înfăptuirii împărăției lui Dumnezeu. Neînțelegerea acesteia din urmă, prezentă în fapt pe acest pământ, provoacă războaie și ucideri fratricide. Deși acest ultim fragment este atașat negării divinităților tradiționale, cu toate acestea, gândirea lui Arnobius, ne dirijează atenția asupra condamnării absolute a războiului și a serviciului militar, văzute nu doar ca o cauză a păcatului, ci chiar ca păcat prin natură. 2.2.8. Lactanțiu Personalitatea sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
astăzi sunt puse la îndoială atât execuția sumară a unui număr atât de impunător de oameni cât și existența soldaților tebani la Agaun. Execuția în masă a soldaților creștinilor s-a petrecut întocmai; faptul nu trebuie să devină motiv pentru negarea masacrului legiunii tebane. Din istoria din Romei aflăm că dacă execuțiile în masă nu au fost frecvente, nu au fost nici neobișnuite. Astfel, Cassius Dio (155-229) evocă masacrul celor 7.000 de pretorieni de pe vremea împăratului Galba (68-69), despre care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ea se află poftele lumii, în ea, desfrâul și beția... În ea, nedreptatea... În ea, vanitatea... în ea, minciuna. Pentru creștinii convinși, acceptarea idolatriei era o lipsă de curaj împotriva dușmanilor lui Dumnezeu, o cedare în fața unei constrângeri tiranice, o negare a propriei religii, un act de violență morală incalificabilă, o piatră de scandal pentru toți păgânii și creștinii care i-ar fi văzut luând parte când la sacrificiile păgâne, când la misterele creștine, despre care Tertulian spunea că: Fiind cunoscut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
săi. Acum afișa o clemență cu specială, acum întindea curse și capcane prin care cei prinși în înșelăciunea sa erau târâți în ruina nelegiuirii (apostazie). Persecutând religia creștină mai mult cu artă decât cu autoritate, s-a îngrijit să influențeze negarea credinței în Cristos și acceptarea cinstirii idolilor mai mult prin răsplăți decât să silească prin torturi. Mai întâi a contaminat cu sacrificii abominabile izvoarele din oraș și din centrele din jurul localității Daphne, pentru ca oricine ar fi băut acea apă să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
agresive ale acestuia, dezamăgiți de insuccesele lui școlare și sociale, Îl consideră o “pacoste”). Adesea părinții merg cu copilul fie la psihiatru, fie la psiholog sau la consilierul școlar. Reacțiile lor la anunțarea diagnosticului ADHD al copilului lor sunt: de negare („Nu se poate!”), culpabilizare („Numai eu sunt de vină!”), blamare („Aștia nu știu nimic! Sunt nebuni!”), frustrare și chiar iritare, supărare, enervare. Acesta nu este decât un mecanism defensiv, de apărare, de evitare a problemei. Este mult mai ușor să
TULBURAREA HIPERCHINETICĂ LA COPII ŞI METODE DE INTERVENȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionel-Daniel RĂDUIANU, Elena-Alina RĂDUIANU,Simona-Elena GAVRILEȚ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2190]
-
naratologia clasică nu a fost nici pe departe abandonată și nu a traversat un proces de ascensiune și cădere ci a cunoscut, așa cum spune Monika Fludernik, o ascensiune clasică urmată de ascensiunea ei post-clasică Această ascensiune post-clasică, nu este o negare, nu este un refuz al naratologiei clasice, ci este o continuare, o prelungire, o rafinare, o expansiune a ascensiunii din perioada considerată clasică. Naratologia post-clasică regândește, recontextualizează, expune limitele și posibilitățile naratologiei clasice și le valorifică, pe de o parte
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
naratologia clasică nu a fost nici pe departe abandonată și nu a traversat un proces de ascensiune și cădere ci a cunoscut, așa cum spune Monika Fludernik, o ascensiune clasică urmată de ascensiunea ei post-clasică Această ascensiune post-clasică, nu este o negare, nu este un refuz al naratologiei clasice, ci este o continuare, o prelungire, o rafinare, o expansiune a ascensiunii din perioada considerată clasică. Naratologia post-clasică regândește, recontextualizează, expune limitele și posibilitățile naratologiei clasice și le valorifică, pe de o parte
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
-știința devine o valoare. O apreciem, așteptăm de la ea soluționarea multor probleme, victoria asupra bolilor, cunoașterea universului, îmbunătățirea condițiilor noastre de viață, descoperirea invențiilor tehnice; -mentalitatea noastră se schimbă. Spiritul critic creat de știință se generalizează (cuvântul "critic" nu înseamnă "negare" sau contrazicerea oricărei vorbe și a oricărei acțiuni. Înseamnă a nu accepta un fapt fără a îi examina sensul și gradul de adevăr). Ne place să verificăm ceea ce vedem și ce ni se spune. Trecem de la o lume a aproximărilor
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
naratologia clasică nu a fost nici pe departe abandonată și nu a traversat un proces de ascensiune și cădere ci a cunoscut, așa cum spune Monika Fludernik, o ascensiune clasică urmată de ascensiunea ei post-clasică Această ascensiune post-clasică, nu este o negare, nu este un refuz al naratologiei clasice, ci este o continuare, o prelungire, o rafinare, o expansiune a ascensiunii din perioada considerată clasică. Naratologia post-clasică regândește, recontextualizează, expune limitele și posibilitățile naratologiei clasice și le valorifică, pe de o parte
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de acțiune și includerea sa în ecuația schimbării. Această mutație e adusă de fapt de o răsturnare a relației ontologie-epistemologie în sensul subordonării celei dintâi celei din urmă8: societatea ca stare, ca structură nu există unii numesc asta nihilism sau negarea ontologiei; ea există numai ca reprodusă sau construită prin acțiunile indivizilor. Însă cu toate că perspectivele procesuale angajează o epistemologie relativistă, continuă de fapt să utilizeze o metodologie pozitivistă. De fapt Sztompka (1993:12) recunoaște implicit acest lucru când spune că singura
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
îl aduce și anume interogarea motivelor care stau în spatele epistemologiilor și ideea conform căreia cunoașterea științifică sau chiar știința sunt ideologizate. Totodată acest mod de înțelegere indică scepticismul postmoderniștilor vizavi de cunoaștere și realitate. Postmodernismul se bazează doar pe o "negare" a ontologiei, adică a ideii că există o realitate obiectivă, și pe o epistemologie constructivistă (realitatea este creată prin modurile noastre de a organiza percepția și prin categoriile noastre de înțelegere). Postmodernismul, așa cum am mai spus altundeva, se bazează de
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fiind naturale și de a dezvolta credințe în caracterul lor esențial. În câmpul teoriilor identității, aceeași idee este întâlnită și la Smith 6, care afirmă că, de fapt, "construcția socială" văzută ca și categorizare nu înseamnă în mod necesar o negare a realității identității, ci o subliniere a statutului ambivalent al acesteia: de produs real (esențial) și imaginat (construit) totodată 7. Am observat de altfel că majoritatea teoriilor identității conțin implicit această idee de ambivalență a sa: în același timp stare
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
să producă schimbări sociale, Ileana va activa diferite roluri actanțiale (soția baronului ungur și femeia ușoară a satului), care demonstrează faptul că satisfacția materială va suplini moștenirea culturală și socială, prin acceptarea unui soț de altă naționalitate și ulterior prin negarea stării de demnitate. ÎI.5.b. Modalizarea indice identitar Acțiunile unei ființe umane trebuie analizate atât din punctul de vedere al temporalizării (structura spațială retrospectivă, prezența și anticipativa), cât și din punctul de vedere al aspectualizării (structura internă). Aspectualizarea implică
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
religiozitate în Europa actuală Conceptul de secularizare a fost receptat și de teologi, care, depășind întrebuințarea sa în cheie anticlericală, au regăsit în secularizare instrumentul pentru descifrarea procesului istoric de emancipare față de controlul religios și metafizic, fără ca aceasta să comporte negarea deschiderii spre un Dumnezeu complet diferit. Din tentativa de înțelegere a creștinismului în noile condiții sociale s-a născut o teologie a secularizării. D. Bonhoeffer ([1927] 2009) a fost primul care a propus o lectură pozitivă a procesului de secularizare
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]