2,225 matches
-
săi, În mod surprinzător, nu reacționaseră deloc. Se gîndi să-i spună domnului Maxted că nu numai că părăsise organizația de cercetași și devenise ateu, ci era posibil să devină chiar și comunist. Comuniștii aveau o capacitate uimitoare de a neliniști pe toată lumea, o Însușire pe care Jim o respecta foarte mult. Totuși, știa că domnul Maxted nu va fi șocat de lucrul acesta. Jim Îl admira, era un arhitect devenit antreprenor, care proiectase teatrul Metropole și numeroase cluburi de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
copiii lor, Îngrămădiți peste valizele ieftine și pilotele kaki. Jim Își zise că erau familiile militarilor britanici capturați. — Băiete! Ia-ți bicicleta! Domnul Guerevici Îl Împingea de umăr pe Jim. — Du-te după ei! — Dar, domnule Guerevici... Bagajele sărăcăcioase Îl nelinișteau pe Jim tot atît de mult ca și ciudatele soții ale soldaților britanici. Nu pot merge cu ele - sînt prizoniere. — Du-te! Pe bicicletă! Nu poți trăi pe stradă! CÎnd Jim rămase ferm lîngă ghidon, domnul Guerevici Îl mîngîie solemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui Jim. Cu permanentele lui reverențe și zîmbete, cu nerăbdarea lui de a face servicii, Jim reprezentase o pacoste pentru sergent care, În mod clar, era bucuros să scape de el. Apoi se uită la grupul de nou-veniți, care priveau neliniștiți spre soba rece și spre urmele de orez fiert de pe marginea vasului. Sergentul Își strînse mîna În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică din genunchi, sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fusese doborît cu două zile Înainte, cînd decola de pe aerodromul Lunghua, rupt În două de mitralierele avioanelor de luptă Lightning care se ridicaseră pe neașteptate de pe Întinderile pustii. Cum se legăna pe cărucior, Jim Îl vedea pe soldatul Kimura uitîndu-se neliniștit spre orizontul de la răsărit de unde apăreau avioanele americane neînfricate ca niște bucățele din soare. Chiar și În lumina caldă de august, fața lui Kimura avea consistența ștearsă a cearei reci. Acesta Își linse degetele și Își șterse obrajii cu salivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
putea gîndi la nimic altceva decît la mîncare. Un grup de femei britanice și belgiene stătea lîngă porți, strigînd prin gard la șirul de soldați japonezi de pe drum. Împovărați de puști și de sulurile cu saltele de dormit, se foiau neliniștiți În soarele de august. Soldatul Kimura privea cu regret orezăriile pustii, de parcă ar dorit să se Întoarcă În lumea sigură a lagărului. Pete de scuipat luminau praful din jurul ghetelor rupte ale soldaților. Răcorindu-și furia de ani de zile față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei de business reușise să plătească pentru ele mai puțin decât prețul de lichidare de stoc. Totuși, fusese deranjată de reacția lui Saul și Îi menționase fricile ei lui Fi. Fi fusese categorică spunându-i lui Ruby să nu se neliniștească: —Vânătorul familiei n-a mai avut de lucru de vreo câteva luni și chestia asta a Început să-l enerveze. Dar Ruby se Îngrijorase, totuși. Îl plăcea foarte mult pe Saul și știa cât de serioase Îi erau intențiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ai probleme? Cum? făcu el cu gândul În altă parte. —Telefonul. Ai vreo urgență la spital? — Păi... Nu. Un incident minor cu una dintre pacientele mele. Nimic Îngrijorător. Se descurcă ei. Ruby Încruntă din sprâncene. Sam părea prea tulburat și neliniștit pentru un om căruia tocmai i se comunicase că n-are motive de Îngrijorare. Și Își Întreba În mod curent colegii dacă sunt bine? E clar că Își lua munca foarte În serios. Sam se așeză din nou lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu se aplecă s-o ridice. Stătea sprijinită de perete, privea spre fereastră, printre obloanele întredeschise. Mi-am lărgit nodul la cravată, în timp ce mă apropiam. Îmi simțeam testicolele grele, mă dureau. De data asta am luat-o pe la spate. Mă nelinișteau ochii ei, în fond era problema mea. Vroiam să mă bucur de adunătura aceea de coaste, de ceafă. Poate că am zgâriat-o pe spate, dar nu m-am putut abține. Apoi, am căutat în buzunarul pantalonilor portmoneul. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
simți că-i năvălea sângele-n obraji, cum niciodată nu i se mai întâmplase în casa aceea unde intrase de-atâtea ori. Înainte vreme, părea că domnișorul nici n-o vedea, ceea ce pe ea, care credea că se cunoaște, o neliniștise și chiar o mâhnise. Să nu-i acorde nicio privire! Să nu o privească așa cum o priveau alți bărbați! Să nu o devoreze din ochi sau, mai bine zis, să nu-i lingă cu privirea ochii, și gura, și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scot din ale ei. Dar pentru că tot e aici, am să pun la bătaie psihologia și să duc la bun sfârșit un experiment.“ — Vino-ncoace, așază-te-aici! - și-i oferi genunchii săi. Fata ascultă liniștită și fără a se neliniști, ca în fața unui lucru dinainte hotărât și prevăzut. Augusto, în schimb, rămase confuz, neștiind pe unde să-și înceapă experiența psihologică. Și cum nu știa ce să spună, atunci... trecu la fapte. O strângea pe Rosario la pieptu-i gâfâitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spus tărăgănat: — Ei bine, și mai dificil decât ca un om să se cunoască pe sine însuși este ca un autor dramatic să-și cunoască bine personajele pe care le plăsmuiește sau crede că le plăsmuiește... Începeam să mă simt neliniștit de atacurile lui Augusto și să-mi pierd răbdarea. — Și insist - adăugă el -, chiar și admițând că dumneavoastră mi-ați dat ființă și o ființă fictivă, tot nu puteți, așa, din pur capriciu și pentru că nu aveți absolut niciun chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
el. Harry crede în puterea cuvintelor. Ar putea chiar aprecia afonia, sună atât de muzical și medical în același timp. Dar apoi, ar trebui să îi explic că nu este o boală fizică, doar descrierea absenței uneia. Asta l-ar neliniști. Preferă ca bolile să poată fi văzute la microscop, detectate la radiografie sau măsurate de un aparat. Nu trebuie să îți faci griji, i-am spus. Nu este transmisă. Transmisibilă, vreau să zic, m-am corectat eu și am râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care nu îmi ieșea la numărătoare, am închis seiful și am răsucit încuietoarea. Am aranjat la loc până și prosoapele și am închis ușa dulapului. Voiam să mă pot concentra la număratul bancnotelor și imaginea seifului ce părea jefuit mă neliniștea. M-am așezat pe podea, sub lumina de sus, cu plicul, creionul și carnețelul. Știam că era o prostie. Banii nu aveau unde să se ducă. Faptul că îmi ieșea de fiecare dată altă sumă însemna că vina era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mi-a ieșit bine. În seara următoare i-am adus lui Madeleine o duzină de trandafiri. Mi-a mulțumit, a spus că sunt frumoși și m-a rugat să dau jos vaza înaltă din dulap. M-am simțit ușurat. Mă neliniștisem din pricina nopții trecute, deși tot nu vedeam ce e în neregulă la un bărbat care încearcă să aibă grijă de familia lui. În timp ce punea apă în vază și aranja florile, eu m-am întors către teancul de scrisori pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
continue la nesfârșit. Dacă dăinuia ceva, asta era cartea. Punctul de vedere al unei fete de treisprezece ani poate nu e la fel de solid ca Enciclopedia britanică, dar nu conținea atâtea minciuni ca piesa și filmul. Un pasaj din carte mă neliniști însă. Era noaptea în care neglijasem să deschid ușa pentru ca a doua zi Kugler și muncitorii să poată intra. Îmi scosesem incidentul din minte. Nu era important. Nu ne dăduse de gol. Dar acum îmi revenea în memorie. Uneori, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
naturale, de parcă erau instantanee și m-am uitat mândru la poza mea, cum stam la masă în locuința lui Armin cu o toporișcă de piatră în mână, un băiat cu ochi albaștri foarte vii. M-am simțit flatat, chiar dacă mă neliniștea că felul în care pozaserăm și prefăcătoria nu se observau în fotografie. Am început să citesc articolul, urmăream rândurile și coloanele. M-am descoperit pe mine și preocupările mele legate de culturile vechi într-o exprimare străină și neliniștea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
disprețuiseră, ca și pe el. Dar azi nu e ieri și nici el nu a fost niciodată un H. Va deveni grafician, asta însemna viitorul și el dorea să ajungă acolo. Cafeaua se răci și tata privi cu ochii lui neliniștiți în gol, tăcea de parcă n-ar fi vrut să se afle aici. După vizita lui Hackler, nu știa ce ar fi trebuit să facă, se simțea doar strâns cu ușa. — Nu te întorci niciodată la unul care te-a înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a băgat întregul profit de 100.000 de lire în firmă. În urma acestei investiții, se așteptau la venituri mari. Asta anula argumentele lui Kieran, care spunea că nu-și permit să întemeieze o familie. Lisa frunzărea iar dosarul. M-am neliniștit. —Lisa, spune-mi că nu ai o listă cu tema „cum să faci un copil“. Aveam o presimțire cumplită că-mi va arăta grafice cu temperaturile și pozițiile favorabile. Nu m-am simțit niciodată confortabil vorbind în termeni ginecologici, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
calmant al ceaiului. M-am grăbit spre el și l-am luat de mâini. —Ascultă, Mark. E-n regulă. Știu totul! Kieran i-a spus Lisei și Lisa mi-a spus mie, așa că înțeleg acum de ce ai fost atât de neliniștit când am vorbit despre copii, deși îmi doresc să fi avut încredere în mine să-mi spui despre bani, dar oricum putem trece peste asta. Nici n-o să-ți vină să crezi cât pot câștiga cu origami și o să băgăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
stins în toamna despărțirii noastre. Mi-am amânat plecarea numai din pricina Matildei. - Ai să răcești, îmi șoptise ea îngrijorată, încheindu-mi nasturii sweater-ului și ridicându-mi gulerul de lână albă, până sub bărbie. Intrai în magazin urmat de dânsa. Era neliniștită, ca o mamă iubitoare. De aceea poate o vizitam zilnic, deși la început, când mă opream în pragul prăvăliei, ea îmi părea singura mobilă incomodă. Era mare, bolovănoasă, cu părul spălăcit, făcut coc, pe creștet, dintr-o codiță încolăcită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unei dactilografe de la o masă din apropiere. — „Curtea era spațioasă și deschisă virgulă... plină de revelații virgulă... căci prietenul nostru virgulă... din obiceiul intimității virgulă... liniștea intervalelor virgulă... demnitatea distanțelor și apropierilor punct și virgulă... casa virgulă... pentru simțurile sale neliniștite virgulă... era În nobilul și plăcutul stil al zilei aflate pe sfârșite virgulă... și vechiul Paris În căutarea căruia se afla mereu linioară... uneori simțit cu intensitate linioară... alteori și mai intens căutat linioară... era În strălucirea imemorială a marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu altceva era o Îndeletnicire pe care Henry o lua foarte În serios, În dorința de a obține o consonanță perfectă Între cititor, text și context. — Mă tem că nu am prea multă literatură pentru cei mici, spuse el, parcurgând neliniștit cu privirea rafturile de cărți, scoțând câte un volum și punându-l la loc, cu un suspin și un clătinat din cap. Poveștile lui Andrew Land mi s-au părut Întotdeauna cam insipide... Robert Louis Stevenson s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe toate, pentru că nu atrăgeau atenția asupra rolului Adei Rehan - așa cum, desigur, o făcea titlul inițial. În cele din urmă, căzură de acord asupra formei Calea doamnei Jasper. Tăcerea se așternu din nou. Spre sfârșitul lui noiembrie, Începu să se neliniștească: dacă era ca piesa să fie lansată În ianuarie, repetițiile ar fi trebuit să Înceapă curând. Întâlnindu-se cu Ada Rehan la o petrecere, Într-o duminică seară, Îi expuse această opinie și află cu destulă mirare că, În cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răspunse Henry. O ninsoare puternică ar fi putut ține În casă jumătate din spectatorii de la premieră. Smith Îi urmări fără efort gândul. — În ziarul de ieri scria că s-ar putea să cadă câțiva fulgi, dar nimic care să ne neliniștească. Îngenunche lângă cămin și apropie un chibrit de duza de gaz, care se aprinse cu o pocnitură. — Să dau drumul la apă În cadă, domnule? — Da, Smith, mulțumesc. — Și costumul obișnuit pentru sâmbăta seara În oraș? Haina de catifea neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe amatorii de patinaj sau săniuș de pericol. Împătimiții sporturilor ecvestre tropăiau În sus și-n jos pe alee, cai și călăreți trimițându-și norii condensați ai răsuflării În atmosfera Înfrigurată. În aer se simțea parcă moina și Își miji neliniștit ochii În sus, Încercând să vadă cât de amenințător era cerul. — Oare vine zăpada? Îl Întrebă el pe un Îngrijitor, care mătura aleea. Nu cred, domnu’, zise omul. Orișicum, nu cine știe ce. — Mă bucur să te aud spunând asta. Bună ziua. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]