2,766 matches
-
apasă un buton de pe o telecomandă și apare o hartă holografică a Statelor Unite, lungă de trei metri și lată de doi. Ce vezi, Wakefield? — O hartă a Statelor Unite? — Da, așa e. Patria Natală Americană. Wakefield se simte Încă și mai neliniștit decît atunci cînd au coborît În labirintul lui Redbone. — Ce vrei să spui prin patrie? E un cuvînt atît de vechi. Și sinistru, de fapt. În mintea lui, „patria natală“, dimpreună cu „patria-mamă“ și „patria străbunilor“, este asociată cu retorica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe al său, iar acum are rău de mare și e trist. Nu tu ai probleme cu capul, este un defect al Universului, spune Ivan, luîndu-i peste picior greața. Ia să vedem, ce ai făcut ca să meriți asta? Seduci bogătași neliniștiți și Îi determini să-și ducă neliniștile În insule tropicale și orașe exotice, crescînd costul imobiliarelor și valoarea afacerii mele, iar eu Îți mulțumesc pentru asta! Ești un soi de proxenet, adaugă, mai comandîndu-și o vodcă În contul lui Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o decizie înțeleaptă i se părea acum extrem de riscant. Dacă i se întâmpla ceva copilului? Ce naiba era în capul ei? Și totuși, de bună seamă, un copil avea dreptul să-și cunoască tatăl, nu-i așa? Doctorul simți că era neliniștită și încercă s-o calmeze. — Domnișoară Tyler, îmi dau seama că sunteți îngrijorată, dar acesta este un test foarte sigur. În cazul scanării efective, riscurile de pierdere a sarcinii sunt minime și, la vârsta dumneavoastră, avantajele urmăririi sarcinii sunt apreciabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care îi făcea pe reporteri să fugă să se-ascundă în toaletă. Fran era ca o fiică pentru ea și în atitudinea ei era ceva care o îngrijora pe Stevie. — Chiar și așa, nu crezi că ar trebui să fii neliniștită de faptul că nu ești mai neliniștită? — O să încep să intru în panică mai aproape de data cu pricina, când o să fiu mai puțin ocupată. Deocamdată, perspectiva de a-l avea pe Laurence la dispoziție 24 de ore din 24 e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se-ascundă în toaletă. Fran era ca o fiică pentru ea și în atitudinea ei era ceva care o îngrijora pe Stevie. — Chiar și așa, nu crezi că ar trebui să fii neliniștită de faptul că nu ești mai neliniștită? — O să încep să intru în panică mai aproape de data cu pricina, când o să fiu mai puțin ocupată. Deocamdată, perspectiva de a-l avea pe Laurence la dispoziție 24 de ore din 24 e de-ajuns ca să mă motiveze. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rolul de soție și să aibă grijă de Ralph? Fran însăși? N-avea rost să facă speculații, dat fiind că avea să afle în zece minute. Ben îl aștepta în fața casei, îmbrăcat în trening, cu picioarele goale și o expresie neliniștită. În locul unui tânăr adult de cincisprezece ani, lui Jack i se păru deodată că arăta ca un băiețel îmbrăcat ca un om mare și simți că i se rupe inima. N-ar fi trebuit niciodată să lase povara unei asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o grămadă de pietriș și lângă ea, cutii cu nisip și saci cu ciment. Soarele își trimitea razele strălucitoare pe sacii de ciment. — Așteaptă europencele într-un astfel de loc? Nu-mi vine să cred! E o glumă? întrebă Kanai neliniștit. Se pare că, în sfârșit, începuse să aibă și el o bănuială. — De ce să glumesc cu dumneavoastră? Endō îi vorbea în dialectul Kansai. Femeile sunt chiar aici, în fața dumneavoastră. — ? ? ? — Uită-te la mine. Nu-ți amintești? Nu semăn cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
decisă să nu mă răzbun pe ea, dar, cum am nevoie să-mi descarc frustrarea pe cineva, Sandy e, din păcate, și cea mai aproape și cea mai la Îndemînă persoană pe care să dau vina. — Ăăă? Sandy Își ridică neliniștită privirea de la computer. — Ți-ai dat seama că la telefon era viitoarea mea soacră? — Da. — Și-atunci de ce Dumnezeu nu i-ai spus că sînt Într-o ședință? — Dar i-am spus, răspunde Sandy. Iar ea a zis că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nicio noimă. Avea părul cenușiu și lung până la jumătatea spinării, iar barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se știe dacă din pricina stirpei sau a soarelui; pe fața plină de riduri mărunte luminau doi ochi negri și neliniștiți. Purta o tunică simplă de lână, tocită pe la margini și pătată toată de culori. În biserica goală, pe peretele din fund fusese atârnată o cruce făcută din două lemne, legate cu o ramură de salcie. Dedesubt era o saltea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îl plictisiseră. Însă Maja susținea că avusese darul de a interpreta visele - când era copilă, Înainte de a fi cu el -, iar Elio o credea, de ce nu? Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și speriat. Nu putea pierde alegerile. Înfiorătoare perspectivă. Aș deveni țapul ispășitor. M-ar sfâșia, m-ar rupe bucăți: Roma nu-și iartă Învinșii. Te slăvesc, te preamăresc, ți se Închină, se târâie la picioarele tale - iar după ce cazi te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În oglindă, Maja Își privi cu mirare și cu neliniște imaginea reflectată. Nimeni nu putea să-și Închipuie că această tânără doamnă, grațioasă, mignonă și fragilă ca o vrăbiuță era În realitate o plăsmuire insensibilă cu două fețe. Maja privi neliniștită foarfecele argintii ce sclipeau În mâinile lui Michael. Deci fără șuvițe, spunea cu vocea lui controlată. Sunteți o adevărată conservatoare, doamnă Fioravanti, vă este teamă de lucrurile noi. V-ar sta foarte bine cu niște șuvițe vineții, v-ar da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căci Mataloni conducea jocul ghiveciului și chema legumele pe rând, iar colegii se ridicau unul după altul, În timp ce proful Îi privea interzis și nu Înțelegea nimic. Stătea la catedră, șifonat tot, cu ochii uimiți În spatele ochelarilor rotunzi, cu o mină neliniștită și cu șosetele desperecheate, căci era foarte amețit, iar astăzi Își pusese o șosetă neagră și una verde-Închis - ceea ce, chiar din momentul În care intrase În clasă, stârnise un val de veselie, care Încă nu se stinsese. — Bostan, strigă Mataloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trebui să se ciupească pe ascuns, de teamă să nu plângă. — La ce-ce oră? o Întrebă șoptit pe doamna Fioravanti, care se zgâia În oglindă lingându-și buzele și aranjându-și bretonul. — Ce anume? Îi replică Maja absentă, Întrebându-se neliniștită dacă noua sa coafură pe care i-o făcuse Michael o făcea, Într-adevăr, să pară mai tânără. Un june amenințător și urât mirositor, cu părul violet și cu inel În nas, le ieși alergând În Întâmpinare când se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Buricul Romei. Centrul vieții mele. După cum vedeți - profită agentul imobiliar -, poziția este excepțională. Proprietarii tocmai au restaurat, dar sunt nevoiți să se mute cu locul de muncă. Se grăbesc să vândă, de aceea și prețul este negociabil. Maja se Întrebă neliniștită ce făcea acolo. — Instalația electrică este făcută după ultimele norme, continuă agentul ridicând jaluzelele camerei matrimoniale, apoi În baie și la toate ferestrele casei. Are și sistem antifurt, aer condiționat, Încălzire centrală, bucătăria este Arc Linea cu cuptor electric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el. Ajunsese să urască Întreaga Romă, atât de feminină, cu forme rotunde, o urbe maternă făcută din cupole prospere, ca niște sâni și din porți deschise ca niște picioare de femeie - al cărei simbol, ca al tuturor femeilor, e golul: neliniștitul gol roman care subminează totul, e o boală incurabilă. Ura Roma, așa cum o ura pe Emma și cum se ura pe sine Însuși. — De ce credea prietena ta că aș fi noul tău iubit? Întrebă el nepăsător, aranjându-și oglinda retrovizoare. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alarmant, periculos pentru siguranța frescelor și a prețiosului parchet. — Po-po-polițist, se bâlbâi Kevin cu greu, căci orice aluzie la existența tatălui său Îi crea ostare de panică, ce Îi contorsiona stomacul și-i Îngheța cuvintele pe buze. Pe lângă asta privea neliniștit echipele care se formau, Împărțind copiii la dreapta și la stânga, după ce numele lor era strigat cu voce tare. Știa că În curând avea să rămână singur În mijlocul salonului, pentru că nimeni nu Îl alegea pe el. — Polițist? Și cât câștigă? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei se așternu tăcerea. Undeva În stradă radioul unei mașini pompa la maxim melodia momentului, Lumină, te simt aproape, cânta Elisa, răsuflarea nu minte,/ În atâta durere,/ nu-i nimic greșit,/ nimic, nimic. — Trebuie să faceți ceva imediat, spuse Emma neliniștită. Are trei Încărcătoare pline În dulap. Și-a ieșit din minți, e periculos. Nimic, nimic. Vom deschide o anchetă, Îi spuse amabil sergentul, trebuie să confirmăm veridicitatea acuzațiilor dumneavoastră. — Ce mai este de verificat? țipă Emma. Uitați-vă la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cele din urmă, un taxi se oprise pentru a o lua, ea se Întorsese și Antonio era acolo nemișcat sub obeliscul alb, un al doilea obelisc de piatră, de parc-ar fi fost mort, și continua s-o privească. Formă neliniștită numărul care fusese cândva al ei. Dar În Carlo Alberto nu răspundea nimeni. Antonio nu Îi dusese acasă. Nu vreau să-i vadă azi, spuse smulgându-și șorțul și lăsându-se să cadă pe canapeaua din bucătărie. Copiii mei. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care s-o încurajeze ori s-o îndrume. Ca și unchiul ei, Mașcatu, și ea era o ființă aflată în așteptare. Pe această femeie a pus ochii Zogru, de dragul lui Ioniță Zugravu. A țâșnit într-o zi din trupul lui neliniștit și zvârcolitor, direct spre gâtul ofilit al Nălbicăi. Și pe urmă a început s-o chinuiască. Se scula cu noaptea-n cap și alerga până la pădure. Râdea singură în mijlocul curții pline de argați ori cânta de răsuna casa cine știe ce romanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ce spun călugării și venea apoi să stea de vorbă. Și-au povestit viețile, și-au împărtășit experiențele. Până într-o zi de august a anului 1481, când fantoma a dispărut după cum venise, închizându-se într-o boabă verde și neliniștită, care s-a pierdut repede printre celelalte suflete ce țin în viață lumea. Dar oamenii au continuat să creadă că mănăstirea Snagov e bântuită de spiritul crunt al lui Vlad Țepeș. Iar această credință a ajuns la refuz pe la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și acesta era un lucru bun! Parcă această zi nici nu a trecut, parcă... Bună. Îmi era frică să mă întorc, îmi era frică să dau ochii cu el. Știam că era Shen, îi simțeam prezența și asta mă făcea neliniștită. Văzând că nu răspund, a venit în fața mea. Avea cearcăne la ochi, aceștia fiind obosiți, părul era dezordonat, iar asta îl făcea și mai atractiv decât era deja, fir-ar... Ce s-a întâmplat aseară a fost un nefericit accident
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de lacrimi. Am plâns și am urlat. Mi-am pierdut orice speranță și m-am rugat. Am vomitat și mi s-au înmuiat genunchii. Dar deși sprâncenele li se încruntau ca răspuns la durerile mele, nici una nu părea îngrijorată sau neliniștită. Așa că luptam mai departe, încrezătoare din nou. Apoi am început să împing, pentru că nu era nimic altceva de făcut. Am împins iar și iar până când am crezut că leșin. Am împins și totuși copilul nu ieșea. Timpul trecea. Am împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la dunga țărmului care trecea pe lângă mine și mi-am amintit profeția Innei că eu o să-mi găsesc fericirea pe malul unei ape. Am dat din cap de ironia viziunii ei și m-am întors la magazia mea din grădină, neliniștită și nemulțumită. Pentru prima dată din copilărie, nu mai aveam stare. Nu-l mai visam pe Shalem și nici moartea lui, dar mă trezeam în fiecare dimineață bântuită de viziuni cu peisaje deșertice, oi scheletice, femei bocitoare. Meryt a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu puteam s-o numesc. Pasărea Re-nefer încerca să ridice de la pământ oameni și obiecte, dar nu avea putere și bătea din aripi în neputința ei, epuizată și furioasă. În fiecare noapte, dispărea în soare, țipând. Părea că sufletul ei neliniștit nu-și va găsi niciodată pacea. După șapte nopți în compania acestei viziuni, n-am mai simțit decât milă pentru ea. Nakht-re a murit și el sezonul următor, iar pentru el am plâns fără rezerve. Cinstit, generos, vesel și totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zi de la o fântână la alta să spună povestea de dragoste dintre Benia, maestrul tâmplar și Den-ne, moașa magică. Aproape am izbucnit în râs. Benia a auzit sunetul care a ieșit din gura mea și a crezut că sunt neliniștită. Și-a pus brațele în jurul meu, și-a lipit buzele de urechea mea și a șoptit: - Nu te teme. Cuvinte magice. Mi-am pus capul pe umărul lui și am mers restul drumului ținându-ne de mână, ca doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]