2,065 matches
-
facă. În logica terțului inclus opușii sunt mai curând contradictorii: tensiunea dintre contradictorii clădește o unitate mai mare care le include"400. Eminescu le-a numit, oximoronic, antiteze împăcate. Pacificarea lor se produce în încercare, rod, la el, al dorului nemărginit, care e altceva decât voința oarbă a lui Schopenhauer. Cine citește Ninge la o margine de existență este izbit nu de invazia contradicțiilor, ci a contradictoriilor, într-o revărsare stihinică pe care am asimilat-o delirului esențial și care face
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Afirmații sau judecăți, ar putea să pară definitive sau în contrast cu secolul Dumnea- voastră, dar în orișice caz arta contrastează cu bunul simț. Nu sunteți discipolul meu și totuși ne leagă multe lucruri; cum ar fi de exemplu dragostea severă și nemărginită pentru riguroasa ordine geometrică de pe pânză sau setea niciodată satisfăcută pe deplin de a ne cufunda în cutele roz sau argintii ale unei bucăți de mătase . Este sigur că suntem de acord în convingerea că Naturii îi lipsește desenul - altfel
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
o simțim este un dar pe care numai arhitectura poate să-l ofere. (...)Arhitectura are de-a face nemijlocit cu spațiul, îl folosește ca pe un material și ne plasează în centrul lui.” (Geoffrey Scott) Ce este spațiul? Suprafață? întindere nemărginită? Mulțime de puncte care prezintă anumite proprietăți? Formă obiectivă și universală a existenței materiei? întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni? Exprimă el ordinea coexistenței obiectelor lumii reale, poziția, mărimea, forma, întinderea lor? Una dintre acestea sau toate la un loc, dar
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
mod de a nehotărî lucrurile: oricine, orice, oricînd, cineva, cîndva, undeva... În mișcarea largă a universului, Însă, oricine dorește să fie ajunge să vadă, mai devreme sau mai tîrziu, că pentru a fi trebuie să fie cineva, că oricînd, prea nemărginit, trebuie să fie cîndva, așa cum oricum trebuie să cedeze locul lui cumva. SÎnt trepte ale nehotărîtului, care trebuie să capete ceva contururi. Altfel nu poate să scape de spaima Meșterului Manole din opera cu același nume a lui Lucian Blaga
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
îndeplinit fără pasiune, și nici nu poate fi îndeplinit fără ea”. Bertrand Russell punea pasiunea la baza conduitei întregii sale vieți și activități creative: “trei pasiuni simple dar copleșitoare mi-au cârmuit viața: setea de dragoste, dorința de cunoaștere, și nemărginita milă pentru suferințele omenirii”. Munca încununată de succes procură o stare tonică de mulțumire și de plăcere pe care o cunoaște numai acela care muncește cu dăruire deplină. 5. 4. Eurema critică Se impune o conlucrare între imaginație și gândirea
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
Ținta spre care se îndreaptă viața noastră creștină este desăvârșita dragoste de Dumnezeu și de aproapele. “Fiți desăvârșiți precum și Tatăl vostru cel din ceruri desăvârșit este” (Matei 5,48), aceasta este ținta. În ce constă desăvârșirea Tatălui? În iubirea Lui nemărginită, datorită căreia “Soarele Său răsare și peste cei răi și peste cei buni și plouă și peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5, 45). Desăvârșita iubire de Dumnezeu și de aproapele este scopul suprem al fiecărui creștin, poruncile
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
se încredințează unele răspunderi pe măsura lui, chiar dacă uneori protestează, se simte totuși important, valabil, recunoscut, cu adevărat membru al familiei sale. A accepta copilul înseamnă și a ține cont de caracteristicile și posibilitățile lui, de slăbiciunile și trebuința sa nemărginită de noi și noi experiențe. Dovedindu-i nonvaloarea și lipsa de importanță a acțiunilor lui creăm copilului un sentiment de nesiguranță. Greșesc părinții care se substituie copilului și îl împiedică să acționeze în situațiile pe care el are puterea de
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
întrucât este creat, nu poate fi guvernat decât tot de necesitate. Ar însemna că omul nu poate fi în nici un caz liber, că libertatea îi este un fenomen necunoscut. Există aproape un paradox, deși omul este supus necesității divine, este nemărginit de liber. Prin libertate se înțelege de această dată, cunoașterea și asumarea cauzei care îl determină și înțelegerea acordului dintre voința divină și voința umană. Omul, singur, cunoaște natura, știe că există Dumnezeu fără să-l cunoască, astfel încât cunoașterea adecvată
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
înșelăciunii care a golit lumea și a întunecat spiritul omului dacă nu pe dorința de a redobîndi, mai întâi la nivel individual, siguranța adamică de dinaintea căderii în păcat? Vorbind despre sursa erorii ca fiind stabilirea unui raport greșit între voința nemărginită și intelectul limitat, Descartes atenționează că de câte ori acest raport se manifestă astfel “se va abate lesne de la ceea ce este adevărat și bun, iar astfel mă înșel și păcătuiesc” ) spune el. Ori nu acesta este scopul demersului său ci tocmai acela
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nou de a iubi înțelepciunea și cunoașterea, cel prin acțiune. Am aflat cum se poate stabili o relație profoundă și impecabilă cu propriul sine, cu ceilalți, cu Dumnezeu și cu lumea. Studiindu-i metoda l-am descoperit pe Augustin și nemărginita lui dragoste de divinitate dar și mai mult încă: purificarea impusă și adusă de îndoiala metodică. În spatele acesteia și prin ea Descartes a dus un alt fel de luptă împotriva extremismelor secolului XVII, scepticismul și fanatismul alimentat de prejudecăți. La
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Esența lui e neatingerea esenței. El devine o ființă căzută din transcendența propriului său scop, din esența sa de ființă mișcătoare. În acest univers agitat de mișcarea necontenită către țeluri situate dincolo de noi, lenea, în schimb, aduce cu sine cultul nemărginit pentru limita interioară. Leneșul trăiește înfășurat hrisalidic în urzeala infinită a propriilor sale limite. Pentru că lenea e starea desăvârșită a ființei noastre nemișcătoare, nici o limită nu-l poate despărți pe leneș de el însuși. El este ceea ce este din capul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Victimă și răsfățat al naturii noastre nemișcătoare, leneșul dorește singurul lucru pentru a cărui obținere nu e nevoie de efortul vreunei depășiri: repaosul. Or, pe acesta îl are din capul locului, el îi este dat. Lenea se naște din respectul nemărginit față de identitatea noastră imobilă, față de limitele în care ne-a turnat natura și în care discontinuitatea actului încă nu a pătruns. Spiritul încă mai este aici aproape de inerția materiei, pe care o trăiește ca euforie a continuității și ca apologie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
triumfa și va face din evrei unul dintre principalii factori de răspândire în lume. PERSIA Oricine a intrat în Babilon, fie el învins și rob - ca evreii, fie ca învingător și domn- precum persanii, s-a închinat cu smerenie puterii nemărginite a stelelor. Anul 538 î.e.n., în care Persia a cucerit Chaldeea și a pus capăt străvechiului imperiu, reprezintă începutul extinderii astrologiei către răsărit. Cyrus cel Mare - fiul lui Cambise, fondatorul primului imperiu persan își datorează principala cucerire trădării lui Daniel
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
față cu un cioban și cu o turmă de oi, Îi răpește acestuia oaia de lângă el, dacă nu este Însoțit de câini. Aceasta denotă nu numai preferința sa irezistibilă pentru oaie, Îndeosebi, când este singur și Înfometat, dar și Îndrăzneala nemărginită pe care o manifestă chiar În prezența omului. Dacă nu sunt alertați câinii, pleacă nestingherit cu oaia În spinare de la stână. Precizăm că inteligența lupului este strâns legată de comportamentul său viclean, de modul cum comunică cu semenii săi În
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
chiar și la noi, în folosul regelui despot din sângele de Sion, pe care noi îl pregătim pentru omenire. În momentul de față suntem invulnerabili ca forță internațională, căci, atunci când suntem atacați într-un stat, suntem apărați în celelalte. Lașitatea nemărginită a popoarelor creștine care se târăsc în fața forței, care sunt neîndurătoare pentru slăbiciuni și greșeli, dar indulgente față de crime, care nu vor suporta contradicțiile libertății, care sunt răbdătoare până la martiriu în fața violenței unui despotism îndrăzneț, iată elementele care favorizează independența
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
realizează, în spiritul epocii, o „fiziologie” a ciocoiului pe care îl definește în aspectele caracteristice, la modul generic: „Ciocoiul este totdeauna și în orice țară, un om venal, ipocrit, laș, orgolios, lacom, brutal, până la barbarie și dotat de o ambițiune nemărginită”. Romanul este structurat pe o temă generalumană, aceea a setei de parvenire dobândită prin orice mijloace necinstite. Aspectul realist al vremii zugrăvit în roman se reflectă in antiteza dintre destrămarea boierimii și emanciparea ciocoimii. Ca modalitate compozițională scriitorul Nicolae Filimon
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
și deliberată, sentimentul absurdului se luminează și se precizează. Spuneam că lumea e absurdă, dar mă grăbeam. Tot ceea ce se poate spune este că lumea nu-i în ea însăși rațională. Absurda însă este confruntarea între acest irațional și această nemărginită dorință de claritate a cărei chemare răsună în străfundurile omului! Absurdul ține atât de om, cât și de lume. Pentru moment, el este singura lor legătură. Îi înlănțuie unul de celălalt cum numai ura o poate face. E singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
incoerenta ei cea dintâi. Pe un cu totul alt plan, acela al metodei, prin chiar exagerările lor, Husserl și fenomenologii restituie lumea în toată diversitatea ei și neagă puterea transcendentă a rațiunii. O dată cu ei, universul spiritual se îmbogățește în chip nemărginit. Petala de trandafiri, piatra kilometrică sau mâna omenească au tot atâta importanță cât și dragostea, dorința sau legile gravitației. A gândi nu mai înseamnă a unifica, a face familiară aparența sub chipul unui mare principiu. A gândi înseamnă a învăța
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
grației, a unui om care cere lucrurilor acestei lumi regeasca lor taină și femeilor semnele zeului ce doarme în ele. Metamorfoza, la rândul ei, figurează fără îndoială oribilele imagini ale unei etici a lucidității, dar e totodată și produsul acelei nemărginite uimiri pe care o încearcă omul când simte cum se transformă fără efort într-un animal. În această ambiguitate fundamentală stă tot secretul lui Kafka. Această perpetuă pendulare între firesc și extraordinar, individual și universal, tragic și cotidian, absurd și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Amândouă coincid, cum e și firesc. Amândouă sunt întruchipate, să o mai spunem o dată, în divorțul ridicol care desparte necumpătatele noastre elanuri sufletești de bucuriile pieritoare ale trupului. Absurdul stă în faptul că sufletul acestui trup îl depășește atât de nemărginit. Cel ce vrea să reprezinte această absurditate va trebui să-i dea viață printr-un joc de contraste paralele. Astfel, Kafka exprimă tragedia prin cotidian și absurdul prin logică. Un actor dă cu atât mai multă forță tragică unui personaj
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
fie absurd. Există oare, în limitele condiției umane, speranță mai mare decât aceea care îi îngăduie omului să se sustragă acestei condiții? Mă conving încă o dată că gândirea existențialistă, în ciuda a ceea ce crede în mod curent, este pătrunsă de o nemărginită speranță, de însăși acea speranță care, o dată cu creștinismul primitiv și cu bunavestire, a ridicat întreaga lume veche. Dar cum să nu văd în acest salt care caracterizează orice gândire existențialistă, în această încăpățânare de a străbate la nesfârșit o divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
doilea atac cerebral, Lenin dictează, la sfârșitul lui decembrie, o notă în care își evocă succesiunea și îl citează pe Stalin primul, înaintea lui Troțki, Buharin și Kamenev: „Tovarășul Stalin, devenit secretar general, a concentrat în mâinile sale o putere nemărginită și nu sunt sigur că se va putea mereu sluji de ea cu suficientă circumspecție”. Dar la 4 ianuarie 1923, în urma unei altercații între Stalin și soția sa, Lenin dictează ultima lui notă: „Stalin este prea brutal, iar acest defect
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care au sporit imperiile europene și au extins civilizația europeană în aceste zone21. Acest consens -părinte și totodată copil, s-ar putea spuneaa, al standardelor morale comune și al civilizației comune, precum și al intereselor comune - a ținut sub control dorința nemărginită pentru putere prezentă potențial, după cum știm, în toate sistemele imperialiste și a oprit-o să se transforme în realitate politică. Acolo unde un astfel de consens nu mai există sau a devenit fragil și nu mai prezintă siguranță, ca în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mod de a nehotărî lucrurile: oricine, orice, oricînd, cineva, cîndva, undeva... În mișcarea largă a universului, însă, oricine dorește să fie ajunge să vadă, mai devreme sau mai tîrziu, că pentru a fi trebuie să fie cineva, că oricînd, prea nemărginit, trebuie să fie cîndva, așa cum oricum trebuie să cedeze locul lui cumva. Sînt trepte ale nehotărîtului, care trebuie să capete ceva contururi. Altfel nu poate să scape de spaima Meșterului Manole din opera cu același nume a lui Lucian Blaga
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
viața practică, din moment ce scrie: Nu e nici un om mulțămit de-a rămâne etern pe același punct omul e oarecum naștere eternă. Această devenire eternă află în om o putere numai mărginită. Din această contradicțiune a puterei mărginite și a destinațiunii nemărginite rezultă ceea ce numim viața omenească. Viața e luptă prin care omul traduce destinațiunea sa, intențiunile sale în lumea naturei". Theodor Codreanu vede în acest text o îndepărtare a lui Eminescu de filosofia lui Schopenhauer. Este însă mai degrabă o apropiere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]