3,831 matches
-
trotuarului, din poziția mâinilor lui, din câtimea x în sine, am știut atunci, așa cum știu și acum, că și el era pătruns de magia acelui ceas de înserare. — Nu te poți opri din țintit? m-a întrebat continuând să stea nemișcat. Dacă ai să-i lovești bila, o să fie doar un simplu noroc. Vorbea, comunica, și totuși nu rupea vraja. Atunci am rupt-o eu. Deliberat. — Cum poate fi un simplunorocdacă nimeresc ținta? i-am răspuns, cu voce scăzută (în pofida sublinierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
le demonstra tovarășilor săi cât e de rezistent, Subotin Își cresta pielea cu briceagul sau Își făcea arsuri pe mâni cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lor apăru imensitatea unei ape În care o diversitate de animale și reptile din trecutul Îndepărtat al pământului, dansau În acordurile aceleași muzici stranii ce parcă răzbea din adâncul oceanului...!! Închise și deschise ochii. Peretele se afla la locul lui nemișcat, așa cum Îl știuse din todeuna. Se ambiționă și, cu privirea lui bolnavă, insistă din nou asupra lui. Nu fu nevoit să aștepte prea mult, halucinația se dovedi mult mai periculoasă desfășurându-se cu o deosebită forță...! Neânchipuit de multe reptile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să mai fie În viață, Închise și deschise ochii...! La câțiva pași În față Nando la braț cu anteprenorul discutau cu Însuflețire. Contrariat, privi cu teamă luciul gheții. Nu mică Îi fu mirarea Însă, constatând neîndoielnic, uriașa Înghețată carapace era nemișcată! Neâncrezător, Îi Încercă rezistența prin câteva balansări precaute observând’o cu atenție mărită. Cum nimic nu se Întâmplă se liniști grăbind mersul dorind să-i ajungă din urmă pe cei trei colaboratori cărora le auzi pantofii scârțâind În zăpadă, dovadă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
descuiate special cu zgomot, pentruca arestații să realizeze cu certitudine poziția lor umilitoare În care se aflau, iar câțiva gardieni deschise ușa masivă din metal intrând Înăuntru, În timp ce Liberul șef de cameră strigă un puternic,”Atențiune”...! obligând arestații să stea nemișcați În poziție de drepți În timp ce unul din gardieni Începu să-i numere. Ușile fură zăvorâte din nou cu același zgomot iritant iar șeful de cameră făcu unele precizări. „Nimeni nu are voie să se atingă de paturi. Nici pe cimentul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un guru pentru ei“, spunea Shula-Slawa. Cititorii mai recenți erau studenți activiști. Domnul Sammler chiar era interesat de mișcarea radicală. Judecând după capacitatea lor de citire, tinerii avuseseră o educație sărăcăcioasă. Prezența lor câteodată inducea (sau adâncea) un zâmbet lung, nemișcat, ce dădea senzația mai mult ca orice de orbire. Pletoși, murdari, lipsiți de stil, otova, ignoranți. Afla după ce-i citiseră câteva ore că trebuia el să Îi Învețe acea materie, să explice termenii, să le facă etimologii ca la doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În luni, săptămâni, zile, chiar propoziții. Așa Încât pentru a ține pasul, trebuia să alergi, să sprintezi, să plutești, să zbori peste ape vălurinde, trebuia să poți vedea ce pica din viața umană și ce rămânea. Nu puteai fi un Înțelept nemișcat, demodat. Trebuia să te instruiești. Trebuia să fii destul de tare pentru a nu fi terorizat de efectele locale ale metamorfozei, pentru a trăi cu dezintegrarea, cu străzi nebunești, cu coșmaruri murdare, monstruozități aduse la viață, dependenți de droguri, bețivi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ridică În picioare. Aud un zgomot de roți, spuse ea. Tocmai s-a oprit o mașină În față. El nu auzise. Ea avea simțuri ascuțite. Un animal idiot, dar nevinovat, avea auz de vulpe. Ridicându-se atât de brusc, stând nemișcată să asculte, cu aerul unei regine, bătută În cap, numai ochi și urechi. Și picioarele albe. Picioarele ei nu fuseseră desfigurate de pantofii la modă. — Probabil că e Emil. — Nu, nu e Emil. Trebuie să mă Îmbrac. Fugi din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
grea - și fierbinte - peste pulpele mele. Am pus ceasul să sune și am stins lumina. Printr-o fantă a draperiilor, o rază de lună lucea glamoros peste Portia, ca un reflector. Sheba contra mundum, am anunțat eu în noaptea întunecată, nemișcată. Doisprezece E Paștele și am coborât împreună cu Sheba spre mare, ca să petrecem câteva zile la sora mea. Familia Hart are de obicei o mulțime de musafiri în perioada asta a anului; Sheba pregătește o imensă șuncă de porc, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prăjit în unt - un vechi regal. Dar toate astea le făceam mai degrabă pentru mine decât pentru Portia. Era limpede că nu se simțea destul de bine pentru o ultimă cină extravagantă. Când i-am pus cârnații în față, a rămas nemișcată, uitându-se la ei plictisită. Am privit-o o vreme, apoi m-am aplecat și am luat-o. A fost un palid murmur de neplăcere, dar nu o luptă. Am luat-o în dormitor și am încercat să stau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că citise într-o revistă despre cum poți prinde un mincinos doar fiind atent la gesturi și expresii asociate cu duplicitatea. Așa că răspunzându-i mamei ei, a încercat să se uite în ochii ei și să-și țină mâinile perfect nemișcate. Nu știu, draga mea, i-a răspuns maică-sa, uitându-se la rândul ei fix. Intuiție feminină? — Oh, pentru Dumnezeu, a zis Sheba, ce absurd. Adevărul e că Polly vine dintr-o familie foarte fericită, stabilă. În mod evident simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plină de indignare pe tatăl ei. — Ieși afară! a urlat Richard. Du-te imediat înapoi! Pentru prima dată, Polly n-a avut replică. S-a uitat scurs în sus spre mama ei și apoi a intrat în living. Sheba stătea nemișcată, uitându-se în jos la fața turbată, roșie a femeii. Mai târziu, avea să se gândească cât din mamă se regăsea în fiu: tenul măsliniu, corpul puternic, ochii ca o mască de tragedie. Atunci însă, totuși, trăsăturile femeii i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
căreia ochelarii lui Richard au căzut pe jos, iar doamnei Connolly i-a căzut pălăria într-o parte. — Să... nu... pui... mâna... pe mine! a zbierat ea la Richard. Pentru moment toți trei - Sheba, Richard și doamna Connolly - au rămas nemișcați. Apoi, Richard s-a aplecat să-și recupereze ochelarii. Și-i punea la loc și tocmai începuse să-i spună ceva doamnei Connolly, pe tonul lui zemos și împăciuitor pe care Sheba îl numește tonul de „Haide, haide“, când doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
punctul să tragă un pui de somn: părul îi atârna într-o poziție precară deasupra sandvișului cu pui. Alice avusese dreptate în legătură cu-n singur lucru. Orice acțiune are un preț și fiecare gest nefăcut te costă ceva. Când stai complet nemișcat, viața ta neclintită ți se adună împrejur și te macină. Mary a ieșit afară. Ceea ce-o aștepta era o după-amiază de dactilografiere rapidă. Soarele strălucea, iar adolescenții care chiuleau de la școală urlau în mașinile încolonate în așteptarea mâncării. Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
altceva. Drew nu ținuse niciodată o pușcă în mână, așa că n-avea de unde să știe. Bucuria nu stătea în omorâtul animalului, ci în vânătoare. Un vânător priceput își încetinește bătăile inimii până la viteza vântului, se descotorosește de umanitate cât stă nemișcat precum copacii. Un vânător priceput apără sălbăticia și dreptul lui la ea cu ferocitate. Ellis era mai ecologist decât ar fi putut vreodată să fie un hippiot ca Drew. Ellis a traversat luminișul, a acolit tufișurile și-a văzut elanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
altceva. Allah, a spus Ahmad. Allah, mi-e frică. Irene a alergat către cei doi frați. Nu s-a uitat la nimeni, decât la Naji, care tremura așa de tare, încât nici nu putea să-i țină capul lui Ahmad nemișcat. Femeia a îngenuncheat, l-a împins ușor pe soțul ei și l-a așezat pe Ahmad în poala ei. Pieptul lui Irene se ridica și cobora ca bătut de vânt. Genunchii i s-au acoperit repede cu sânge. Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
I. H. Rădulescu” acordat la Concursul Național de Literatură “Moștenirea Văcăreștilor” ediția a XLIII-a, 2011. Traduceri în limba rusă și italiană în antologia unui deceniu de poezie 2001-2011 “ Cum răspunde în apă fața la față” de Paul Blaj. </biography> nemișcați legăn libertatea ca pe un copil de țâță nu plânge mă prefac fără întoarcere și tu iar nu plătești la urmă palmă în palmă și între ele stăm noi nemișcați eu am obosit de gândul că nu ești tu ai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
răspunde în apă fața la față” de Paul Blaj. </biography> nemișcați legăn libertatea ca pe un copil de țâță nu plânge mă prefac fără întoarcere și tu iar nu plătești la urmă palmă în palmă și între ele stăm noi nemișcați eu am obosit de gândul că nu ești tu ai obosit de faptul că mai sunt vie am ieșit să nu deschid la nimeni mă gândesc pe ascuns la tine într-o scenă de teatru uitată la colțul unei zile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
singură îmi privesc prefacerile în lăstari înalți răsar și Tu îmi faci arcul spre apus îmi faci săgețile suntem gata să tragem odată Tu o dată eu și totuși în aer nimic ... am început să semăn... cu o piesă de schimb nemișcată printre sunete metalice secunde străine lichide și limpezi poate că în vremea nașterii mele cineva m-a întâmpinat cu lapte și sare pâinea era amară e mult de atunci noi vorbim despre apă paharele noastre sunt din ce în ce mai mai goale și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cine să mergem în oraș, ne gândeam de unde am putea împrumuta niște mărunt și uitam de frigul din cameră, fiindcă trebuie să știți că dormitoarele aveau ferestrele foarte mari și toată căldura se pierdea pe acolo. Ne învățasem să stăm nemișcați cu cele trei pături adunate într-un cearșaf plic puse peste cap, încălzindu ne cu propria respirație și așteptând ca din clipă în clipă să sune strident soneria pentru a ne da deșteptarea. După ce serveam micul dejun, urma un program
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
toamnei și peste tot era alb. Devenisem mici puncte mișcătoare într-o lume care părea că abia începe să se definească așa cum o poezie dă să se nască pe o foaie de hârtie imaculată. Vântul încremenise dincolo de pădure. Pomii stăteau nemișcați trăindu-și tăcuți apăsarea zăpezilor de pe ram. Cerul, de un gri spălăcit, părea să coboare cu toată apăsarea sa, tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și băiatul cu bicicleta, peste muncitorii care s-au Întors direct acasă de la lucru rînduindu-se, cuminți, În fișetele lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme, mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trîntesc pe iarbă?... Va cădea ușor, fără să scoată nici un sunet... ca o statuie din piatră; cu siguranță va simula pierderea cunoștinței... Deoarece paltonul cel alb va sări În ochi oricui, voi presăra niște iarbă uscată peste ea, o fată nemișcată Îngropată sub iarbă uscată... Și sub iarbă Își va scoate imediat hainele de pe ea și va rămîne goală. Doar mîinile și picioarele i se vor mai vedea... Va sufla vîntul și-i va lua iarba de pe față... și chipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
trebuiau Înmînate cu sigiliul personal, ceea ce nu se putea rezolva la telefon... sau chiar și semnate. Mare șmecher, tînărul ăsta! Întorcîndu-mă cu 90°, l-am privit drept În față, dar el Își ținea privirea ațintită Înainte. Rămăsese În aceeași poziție, nemișcat. Doar canapeaua scîrțîi sub el. — Da, s-ar putea să ai dreptate și, dacă-i așa, Încearcă să schițezi pe o hîrtie locul Întîlnirii din dimineața aceea, că tot vorbim despre el. Vreau o schiță simplă. TÎnărul consimți din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un colț al mașinii de gătit și chicoti. I-am urmărit privirea, care i se Îndreptase undeva În jos, spre șasiu. De unde stăteam eu, vedeam foarte bine Întreaga albie oglindită Într-un reflector lunguieț. Cele cinci umbre priveau tăcute și nemișcate focul... Parcă erau prinși Într-o fotografie. Bucătarul spuse ca pentru sine: — Nu, nu-i rău deloc. Uite, fetele astea sînt niște lepădături și cei ce lucrează pe șantiere n-au o viață prea ușoară... dar decît să se Încurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]