9,222 matches
-
întreține familia, Danny luptă pentru pasiunea sa, iar această luptă îi aduce rezultate bune de fiecare dată. L-am întrebat pe Danny cât de periculos este sportul pe care îl practică și cum se împacă familia sa cu această pasiune neobișnuită a sa: „Când am început să particip, în România, la intercluburi de amatori, părinții mei erau total împotriva acestor lupte. Când am ajuns în Anglia însă, când am început să am lupte mai grele, amândoi mă încurajează și mă sprijină
Românul Danny Sergiu, campion K1 în Marea Britanie [Corola-blog/BlogPost/92945_a_94237]
-
concert pentru pian, această lucrare este puternic pătrunsă de stilul de simfonist al lui Brahms. De altfel și durata este mai lungă decât a unui concert instrumental, ajungând la dimensiunile unei simfonii, cam 50 de minute. Lungimea se datorează faptului neobișnuit de a introduce încă o parte, un scherzo, rupând tradiționala structură a concertului instrumental. O altă dezicere de la tradiție este renunțarea la obișnuita introducere orchestrală, dar acest curaj îl avusese Beethoven mai înainte. Întărind ideea afirmării noului prototip de concert
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert Vineri, 26 februarie 2016, ora 19 [Corola-blog/BlogPost/93008_a_94300]
-
mai plecase în America, școlit sau nu de Securitate, murind în țară. La 7 ianuarie 1958, părăsea și dr. Petru Groza această lume, fiind incinerat de familie la crematoriul “Cenușa”, după servicii religioase impresionante, ce au uimit întregul corp diplomatic, neobișnuit să vadă așa ceva într-o țară din blocul comunist. Ce s-a întâmplat mai departe cu călugărul Ilie Cătărău, dacă a mai ajuns în America în “misiune comandată”, cum se gândise dr. Petru Groza, doar românii din America ne-ar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
de extindere a cuprins întreg nordul Africii, ajungând până în Spania la vest, respectiv în munții Himalaya, către est. De fapt, Mahomed a recitat textele - cuvântul Coran înseamnă recitare în limba arabă - el nefiind familiarizat cu scrierea (era analfabet, lucru deloc neobișnuit la acea vreme). Abia după moartea sa, textele au fost culese și tipărite. Coranul se sprijină pe cinci stâlpi ai credinței islamice, cinci obligații pe care fiecare credincios le are de îndeplinit în viața sa. Ele sunt condiții indispensabile, care
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
altă modificare a constat într-un regim de prescripție modificat, prin care perioada de prescripție ar fi redusă în mod substanțial. Rapoartele MCV au cuprins în mod frecvent observații cu privire la regimul de prescripție din România , care conține o dispoziție relativ neobișnuită conform căreia prescripția încetează numai în momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive. Printre au> dispoziții importante se numără și redefinirea conflictului de interese în vederea scoaterii unei serii largi de categorii de persoane de sub incidența 27 Atât ICCJ, cât și DNA
Raportul CE privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare [Corola-blog/BlogPost/93171_a_94463]
-
privind coordonarea activității și buna gospodărire a hotelul de 3 stele „Los Habaneros”, unde peste 80% din personal este alcătuit din imigranți sud americani dar și alti străini, cetățeni europeni. (Lucrează aici rezidenți din Columbia, .........) De aceea, nu pare nimic neobișnuit ca în zona de servire a mesei din restaurant, sau afară pe terasa, să fie auzit un mix lingvistic de comunicare a personalului de deservire. Deprinsă incă din vremea liceului cu ceea ce inseamnă competiția școlară, (participând la numeroase olimpiade și
Se spune că „nu aduce anul, ce aduce ceasul” [Corola-blog/BlogPost/93383_a_94675]
-
l-am avut vreodată și căruia nu-i vom fi, niciodată, îndeajuns de recunoscători’’ (p. 199), Ovidiu Ghidirmic îi conturează un portret extrem de convingător, care i se potrivește ca un veritabil autoportret chiar celui ce îl caligrafiază: Dotat cu un neobișnuit simț al limbii materne, mai puternic decât al prestigioșilor săi colegi de generație, Constantin Noica este posesorul unui stil de o limpezime extraordinară, de o simplitate și o naturalețe fără seamăn, dezarmante, de o poezie intrinsecă, inegalabilă, lecție pe care
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
cu două apariții ale sale recente, Lucian Blaga și ultima lui muză, o contribuție la istoria literaturii române contemporane, și Radu Stanca. Profil spiritual, completare esențială a exegezei acestui genial dramaturg român, amenințat pe nedrept de umbrele uitării. În mod neobișnuit pentru cele 30 de cărți la care a lucrat până în prezent, aceste două apariții recente au fost lansate mai întâi în America, respectiv din California și Colorado până în statele Michigan, Ohio din S.U.A., apoi în Windsor și Hamilton, aproape de Cascada
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
întâmplate: „Da de când ești tu așe jingaș, mă, Ioa, mă? Că nu te știam așe jingaș de feliușagu tău, mă! D-apoi hai să schimbăm între noi tănierele, că doară nu te-oi lăsa să te cermăluiești dintr-atâta, mă!” Neobișnuit de generos, ceea ce însemna că îl distrase scena, Bărbosu îi îmbiase pe comesenii de ocazie cu câte o cinzeacă de coniac din cele primite, care îi fuseseră așezate înainte pe fața de masă în carouri albe și albastre precum niște
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
luase o hotărâre temerară: să se întoarcă! Să revină în dreptul fetei șezând în scaunul cu rotile. Trecuse pe lângă ea încercând să-și dea seama ce o determina să stea acolo, să ocupe un astfel de vehicul, dar nu descoperise nimic neobișnuit. Purta blugi, adidași, ca toată lumea, parcă s-ar fi așezat în scaunul acela doar așa, dintr-un capriciu, să facă pe interesanta... Toate voiau să fie interesante, le știa el prea bine! Numai cu căutătura aceea a ei nu păreau
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
pe un teritoriu comparabil cu cel mai mic domeniu al coroanei a impus, acolo, propria sa lege. Prin Stațiune patrulează soldați înarmați. Vilegiaturiștii s-au împuținat; asta nu înseamnă că nu sunt destui; înainte veneau în exces. Vremea a devenit neobișnuit de aspră: verile excesiv de reci și de ploioase, iar iernile geroase și tot mai lungi; nimic nu mai este ca altădată. Doar izvoarele sulfuroase, mereu fierbinți. Și Pajura albă care se rotește deasupra Stațiunii. E un vultur albinos. Are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care îmi scapă. Iese din scenariu. Nici Magistratul nu pricepe totul; și nici nu poate să forțeze prea mult lucrurile: Domeniul nu intră în perimetrul Stațiunii. Și-apoi, ascendenții Castelanului în linie bărbătească - cel puțin cinci generații - au fost oameni neobișnuiți. S-au ocupat cu alchimia, cu profețiile, au făcut parte din societăți secrete. Femeile deslușeau viitorul anterior. Castelanul, când era de-o șchioapă, îndoia lingurițele cu privirea. Distingea culori cu buricul degetelor. Spărgea - c-un țipăt - geamurile. Trimiterea lui într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o sărbătoare aproape, pentru că durerea pentru cei duși s-a dovedit mai mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul și-n preajma Domeniului, văzute și nevăzute. FILOZOFUL. Dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii. Vox populi... ROMANCIERUL. A ieșit ca naiba, dar e bine. De câte ori se vor strica lucrurile, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu o mișcare Înceată ce părea să imite mișcarea vieții. Dar trupul rămase ridicat, stârnind exclamațiile celor prezenți, care se cruceau. Dante Întinse mâna și Îi atinse masca. Tencuiala era complet uscată, tare ca piatra. Părea un var de zidărie neobișnuit, ca și când mâna asasinului ar fi introdus În amestec și o componentă mai rezistentă. Lovi coaja Întărită de-a lungul cefei mortului, În mod repetat, producând o serie de mici crăpături, așa cum văzuse, cândva, că se proceda În varnița de la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
murdare? Iar ceilalți sunt oare... — Aceia? replică Giannetto, arătând spre trupurile prăbușite de jur Împrejur. Câțiva se mai mișcaseră, ridicându-și capul, dar mai apoi se Întinseseră la loc, indiferenți, ca și când, În locul acela, o Încăierare nu Însemna un spectacol defel neobișnuit. — Văd că ai fost Înșelat de Arta secretă, continuă el, repunându-se pe picioare. — Arta secretă? — Da. Arta Ciompilor, a ultimilor. Nu a fost Înregistrată nicăieri, nici măcar pe lista Artelor minore ale Comunei. Și totuși te asigur că există, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pargoletta, che m’hanno concio sì che non s’aspetta per me se non la morte, che m’è dura?» Cecco făcu o pauză. — I-ai văzut ochii, messer Alighieri? I-ai privit cu adevărat? Rostise versurile pe un ton neobișnuit de dramatic, adresându-se dansatoarei. Ea Îl asculta cu luare aminte. Dante se Întrebă ce putea ea pricepe din cuvintele acelea pronunțate Într-o limbă diferită de a ei, pentru o altă femeie. Antilia continua să Îl fixeze. Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se apropia. Înainte să apuce să se dea la o parte, Îl văzu apărând pe Veniero, care ieșea În compania schimbătorului de valute. Între cei doi părea să existe o frumoasă armonie. Messer Domenico Îl Însoțea afară cu o grație neobișnuită, atingându-i cotul, pe când celălalt Își lua rămas bun la fel de ceremonios. Dante se opri dintr-o dată, uluit. Văzându-l, messer Domenico arboră o atitudine grăbită și deranjată, ca și când s-ar fi așteptat la ceea ce venise să Îi ceară. Poetului i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe Guido Cavalcanti, Îmbrăcat Într-o tunică lungă. Trupul său părea alcătuit dintr-o materie subțire și luminoasă, asemenea unui trunchi gol pe dinăuntru, căruia i se dăduse foc. Flacăra interioară mătura suprafața și Începea să transpară În brazdele subțiri, neobișnuit de clare, de pe chipul din umbră. Guido Îl privea și continua să râdă. Parcă Îi citea gândurile. Dante se simți invadat de un fluviu de iubire. — Sănătate, Guido. Ne reîntâlnim. Ce mai e nou? — Am murit. Iar de când am murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se deschidea un spațiu mai Întins, cufundat În semiîntuneric. Se roti sprijinindu-se pe piept și Își dădu drumul să cadă. — L-ai prins, priorule? Îl vezi? Îl auzi strigând pe Bargello de dincolo de perete. Se găsea Într-un loc neobișnuit. Ochii săi, Încă orbiți de lumina de afară, avură nevoie de câteva momente până să se deprindă cu penumbra noului mediu. I se părea că se află În corpul unei mari corăbii, o magazie largă, locuită de un popor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui. Se răsuci ca să tragă un șut un fundul obraznicului care Îl lovise, un mârlan prost Îmbrăcat, cu o față abrutizată. Dar omul Îi ieșise din raza de acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul său. Din spate, presiunea lumii aproape că Îl ridica de la pământ, târându-l spre piațeta de la capătul străzii. Pe deasupra mulțimii de capete se zărea un vârtej de pânze colorate, Înălțate ca niște vele pe platforma unui car oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să reabiliteze sfântul lăcaș. Totul decurge normal până Într-o zi când lucrătorii care se ocupau cu renovarea acoperișului bisericii În pericol să se prăbușească În capul enoriașilor descoperă la rădăcina unuia dintre stâlpii de susținere ai altarului o dală neobișnuită, având desenat În relief un cal purtând În șa doi călăreți. Sub respectiva dală, muncitorii mai află și o urnă conținând monede de aur și alte bijuterii. Și pentru ca misterul să fie complet, stâlpul mișcat de la locul lui se dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
9 Ieșit de sub duș, m-am Întins pe pat și, cu ochii ațintiți În tavan, am Încercat să Încropesc o ordine, să descopăr un sens În iureșul de evenimente și Întâmplări care se buluceau fără noimă În această cea mai neobișnuită zi a vieții mele. Minutele se scurgeau cu lentoare aproape materială, iar tot ce reușeam era să mă afund tot mai tare În necunoscut și să ramific la nesfârșit noianul de Întrebări care mă asaltau. Mi-am dat curând seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și impersonal. Așadar, un profesor de la o universitate din est primește invitația de a participa la Congresul mondial de istorie de la Paris și de a susține o comunicare prezentată, Într-o primă formă, cu șase luni Înainte În Olanda. Nimic neobișnuit până aici. Mergem mai departe. Plecarea spre Franța, zborul, Elvira, conversația, Codul lui Da Vinci, prostii cu români - la fel, nimic deosebit de semnalat, cu excepția Întâmplării cu rătăcirea bagajelor și cu enigmatica lor apariție În acel birou, ori salon, ori ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am fi făcut cunoștință Într-un salon monden. Cam extremiști indivizii: fie excesiv de sobri, fie zâmbitori cu sau fără motiv. Mi-era dor de un om normal. - Domnule profesor, vă rog, În primul rând, să primiți scuzele noastre pentru maniera neobișnuită În care am fost nevoiți să procedăm pentru a intra În contact cu dumneavoastră, a Început el. - Mi-ar fi mai ușor să le primesc dacă aș cunoaște motivul deranjului, am răspuns impertinent, cu toate că Îmi propusesem să-mi reprim orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Fusese un succes, Îmi pare rău că trebuie s-o spun eu, dar asta era situația. Așadar, s-a oprit lângă mine, m-a bătut amical pe umăr și mi s-a adresat cu un aer amuzat și ghiduș, cam neobișnuit pentru un britanic, și universitar pe deasupra: - Colega, n-ai impresia că Accidentele istoriei - mai precis, partea cu sau...? din, de altfel, incitantul dumitale studiu -, n-ai impresia, zic, că ar putea face foarte bine obiect de dezbatere și la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]