2,353 matches
-
Cruci și apoi, este foarte frumos pentru o mamă creștină să-l Învețe pe copilul ei cum să pronunțe dulcele Nume al lui Iisus, când glasul este foarte plăpând și limba sa poate să pronunțe.” Numeroși părinți Însă, fie sunt nepăsători față de educația religioasă a copiilor, fie sunt atât de orbiți de iubirea lor prea mare pentru odraslele lor, Încât nu vor să vadă nimic rău În firea lor și rămân surzi la avertismentele binevoitorilor, nevoind să asculte adevărurile și sfaturile
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
în jurul statuii, agitându-și brațele și ușuind din toți rărunchii. Cine l-ar fi văzut de departe ar fi crezut că dănțuiește, împlinind cine știe ce ritual. Dar păsările, mai ales când venea câte una neagră, mare cât un corb, se arătau nepăsătoare la sforțările lui. Ceea ce, de data asta, pe Petrache îl scoase de tot din sărite. Pasărea îl mai privi o vreme, apoi, când țopăielile paznicului îi părură de-a dreptul caraghioase, se înălță, dând leneș din aripi. Se roti în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atât de lung și de viguros i se va vedea piciorul lipsă, când lumea va fi întreagă, pe cât de voios și de dornic de viață va fi. Femeia se apropie de Coltuc. Era frumoasă ca din poveste, părul blond rămânea nepăsător la vântul care se întețise, ca împietrit în jurul chipului alb. Ochii îi erau limpezi, de culoare violet, ei sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina de blană, iar botinele cu tocuri lungi făceau să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gros din țeasta crăpată, părul se năclăise, contrastul dintre fața curată și palidă, ca spălată cu năframa, și sângele lipit ca nămolul pe creștet și coborându-i după urechi, spre umeri, îi dădea aerul unui martir, căci părea întru totul nepăsător cu sine. Rada vedea diform și auzea înfundat, ca și cum ar fi stat cu capul sub apă. Ar fi vrut să strige după ajutor, dar își simțea încă pieptul strivit de lovituri, abdomenul arzându-i de o altfel de moarte care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buzei de sus. Arhitectul intră în curte și urmări de acolo pe suspecți, care merseră până la capătul celălalt al străzii, apoi, foarte tihniți, se întoarseră înapoi, astfel încît Ioanide, intrat acum în birou, îi putea vedea de la fereastră cum treceau nepăsător, fără a arunca vreo uitătură în dreapta sau în stânga. Ioanide avu impresia că ipochimenii filau pe cineva între două puncte apropiate ale străzii, centrul fiind casa lui. Ideea îi apărea absurdă, probabil că pândeau o servitoare, dar doi? Arhitectul trecu în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trecu la relatarea cazului. Domnule, așa se spune. Se pare că l-a convins Gavrilcea să stea în rezervă. Ioanide pironi pe Gaittany cu pupilele albastre, fără a face vreo mișcare de surpriză. - Nu știu ce se petrece, mărturisi el în stil nepăsător, nu citesc nici jurnalele. Și cu mâna îi arătă pe masă ziarele nedesfăcute, primite într-o săptămână și pe care le pusese automat unul peste altul, spre a le da apoi lui Butoiescu-Botticelli. Descoperise o afinitate neprevăzută cu constructorul. În vreme ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în picioare. Niciodată nu purtase asemenea încălțăminte și ideea fiului său i se păru din cele mai năstrușnice. Nu-i făcu nici o observație. Pe tot traiectul, în tren, în trăsură, pe cai, Ioanide băgă de seamă că Tudorel era complet nepăsător la peisaj, clocotul râului, pereții granitici ai muntelui, brazii nu-l putură scoate din absorbitoarea consultare a unei agende. Un timp chiar, punând cizmă peste cizmă, întins pe banchetă în vagonul gol, Tudorel dormi pe spate, cu mâinile sub cap
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spunea: "Monseniore, știi că în familia Hangerliu tradiția catolică e destul de puternică? Uite, o vară a tatii s-a convertit la catolicism, măritîndu-se cu ducele d'Albufera, nevastă-mea e catolică" etc. La arheologie o dădea prin numismatică sau făcea nepăsător o mărturisire uimitoare: fusese, de pildă, la Cutais, în Armenia, împreună cu familia Krupenscki, tare la curtea țaristă (tot legătură de rudenie). Pe filologi îi speria la nevoie cu limba țigănească, pe care o vorbea ca chivuțele, după care o dădea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Max era trecerea fără spasm de la un regim la altul. Spre exemplu, Hangerliu bea într-o băcănie cu reporteri de jurnal, pretîndu-se manierelor celor mai redacționale, apoi trecea drumul la o recepție, unde, fără tranziție apreciabilă, exact în același ton nepăsător, pigmentat cu behăitul caracteristic, discuta cu ministrul Angliei despre vânătoarea urșilor, dând informații de un interes acut pentru excelența-sa. Ba mai mult, la recepție relua temele din cârciumă, traducând ministrului Franței înjurăturile românești "Parastasul mă-ti", "Vedea-te-aș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oricât de jos, să vorbească țigănește, să tapeze pe alții, el era prințul Hangerliu, urmaș direct al aceluia de care vorbește cronica, cu un sistem de relații familiale ce-i deschidea ușile cele mai dificile. De aci acea nonchalance, acea nepăsătoare siguranță de sine cu care-și permitea gesturi care pentru altul ar fi fost fatale. Hangerliu nu ședea niciodată ca oamenii pe scaun: sau punea un picior sus, pe sub fesa celuilalt, sau se lăsa pe spate atât de mult încît
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-am priceput că întîi trebuie să te îngrijești de patria și de poporul pentru care construiești. Dacă imperialismul prusac va pune iarăși tălpile pe pământul tării noastre, vina va fi mai puțin a copiilor ca tine decât a părinților nepăsători, de soiul meu. Poate, mai târziu, dacă nu voi fi doborât de aceste dureri, mă voi reabilita. Îți cer iertare că nu te-am călăuzit în viață! De altfel, privind lucrurile absolut, ne jucăm, vai, fiecare rolul fatal impus de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ci o amărăciune adâncă, în care se amestecau, fără voia lui, accese de ură împotriva lui Ioanide, al cărui nume îl persecuta. Nu făcu altceva decât să-și muște mustața și se duse apoi la birou, unde se așeză, aparent nepăsător. Gaittany fu o cauză esențială a salvării lui Pomponescu, întrucît, văzând unde fusese dus, făcîndu-și vânt cu batista, în ciuda frigului, și ascunzîndu-se în fundul cupeului, stărui pe lângă Munteanu să curme o reprezentație necompatibilă cu funcția lor. Munteanu, păstrând, cu tot fanatismul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privire stânjenită, în care se ghicea compătimirea. Ceea ce se petrecuse înainte cu Ioanide se repeta acum cu Pomponescu, într-un mod mai grav, deoarece pe cel din urmă lumea nu și-l putea închipui decât puternic. Pomponescu n-avea fizionomia nepăsătoare a lui Ioanide, chipul fiindu-i melancolic și sfidător. Se vedea că se resemnează cu dispreț. Indolenta repeta toate gesturile ei de intimitate încetinite, ca și conștientă de inutilitatea lor. Se purta ca o consolatoare trimisă din oficiu la un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viață! cauta Pomponescu s-o corecteze persuasiv. . - Cine s-a născut cu vocația asta trebuie să persevereze. . - Mi-e de-ajuns, zicea Pomponescu. . - Da, dar datoria ta e să slujești țara când e la strîmtoare,nu să stai în casă nepăsător. . - Mamă, te rog, să lăsăm asta, miniștrii nu sunt eterni.Sunt alții care vin la rând. - Nu pot fi toți ca tine, cu experiența ta.Cu tot orgoliul său, lui Pomponescu îi venea să spună: "M-au dat afară și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
moralmente de cineva e de a-l gândi ca trăind. Despărțirea diurnă nu constituie o separație, dimpotrivă, un prilej de dezvoltare de la distanță a relațiilor." Știind că Elvira, Pica, Tudorel sunt în căminul lui, Ioanide dusese o viată în aparență nepăsătoare, din cauza calmului pe care i-I procura conștiința că ceilalți membri ai familiei lui sunt o realitate. Dezechilibrul venea acum din faptul că Ioanide și Elvira știau că Tudorel și Pica nu mai sunt. Energiile altădată îndreptate subteran spre un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
își reprimă mînia precizează psihoterapeutul nord-american se confruntă frecvent cu sentimente de inutilitate, de deziluzie și de revoltă. Prin lipsa unei abordări deschise și constructive, ei se bazează pe gândul pesimist că lumea este un loc neprietenos, care este complet nepăsător față de nevoia lor de a fi prețuiți" (p. 30). Mânia deschis agresivă: se referă la acea manieră de manifestare a mâniei care îi privează pe ceilalți de (sau le afectează celorlalți) demnitatea personală. "Oamenii furioși agresivi sunt atât de absorbiți
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
școala veche a filologiei românești. [20 iunie 1876] SERBIA ["REPREZENTANTUL RUSIEI... Reprezentantul Rusiei și-au dat în Belgrad toate silințele ca să-l oprească pe principe de la calcarea hotarălor turcești. Prințul au declarat însă că, silit de populație, nu poate rămâne nepăsător nici în fața întîmplărilor din Bosnia, nici în privirea violării fruntarielor sârbe din partea turcilor. Căci într-adevăr colonelul Oreșcovici, delegat sârb în comisia mixtă din Vidin menită a cerceta violările de teritoriu, s-a întors de-acolo fără de nici un rezultat. Interpelări
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1876 - 77 (la 8 septemvrie). A doua parte, cea mai întinsă a discursului ținut de d. Vîrgolici, s-a adresat întreagă elevilor, celor buni pentru a-i felicita pentru izbânda lor și a-i încuraja pe viitor, celor slabi și nepăsători, pentru a deștepta ambiția în inima lor, puindu - le înainte spectacolul camarazilor lor încoronați și premiați și arătându - le cât e de prețios acest timp al copilăriei și al tinereței, a căruia pierdere nu se poate cu nimica înlocui. - După
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
său București de la 17 curent "Telegraful", comparând presa conservatorilor cu păserile cobitoare, ajunge la concluzia că această presă voiește a introduce ură între moldoveni și munteni. Aceste aiurări, a căror îndreptățire n-o discutăm, ne-ar fi găsit însă foarte nepăsători dacă "Telegraful" n-ar fi binevoit a insinua aceleași intenții monstruoase și "Curierului de Iași", pe care are naivitatea a-l numi organul d-lui Maiorescu. D. Maiorescu este într-adevăr un prozator bun și cu judecată, ale cărui idei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Nici măcar realitatea nu se uită la noi cu dreptate și cu un ordin obligatoriu, pen' că noi i-am luat guvernului realității muncile de legătură pentru botnița la pâinea poporului. Se pare că tot guvernul a devenit din lene foarte nepăsător ca să mai vrea să lege ca lumea pe unii ca noi de el. MAMA LUI MARIEDL (se elibereaza ): Bea liniște din parfumul aerului, dragul meu. Aerul știe întotdeauna urmarea. Aerul cel mult i se termină unuia și pe urmă se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
reprezintă doar un mijloc de a face timpul să treacă mai plăcut. Virtutea și durerea devin mijlocitoare ale plăcerii.1054 O lume guvernată de plăcere și ghidată de soartă (așa cum devine cea din Decameronul sau din Povestirile din Canterbury) este nepăsătoare și veselă, dar în 1050 Ibidem, p. 91. 1051 Ibidem, p. 92. 1052 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 350. 1053 Ibidem, p. 352. 1054 Ibidem. 284 același timp comică. Donna demonicata atrage simpatia asupra ei mai ales datorită implicării în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lucidă În jurul lui. Vizita lui Nero (37-68 d.Hr.), În 67-68 d.Hr., a Însemnat pentru greci Începutul unei epoci de reînnoire: „Proclamarea Libertății”, care nu avea nici o șansă de a-i impresiona pe scriitorii latini, nu i-a lăsat nepăsători pe greci. În mitul lui Thespesios, sufletul lui Nero obține favoarea de a se reincarna sub forma unei broaște, și nu a unei vipere, pentru meritul de a fi eliberat Grecia 2. Povestea spune mult despre atitudinea nuanțată a grecilor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a semăna confuzie, „amestecând divinitatea În treburile și În nevoile oamenilor”2! • Pentru a scăpa de un Îndoit risc (1 - a crede că oracolele „sunt lipsite de orice inspirație divină” sau că ceremoniile cultului și misterele „Îi lasă pe zei nepăsători” și 2 - a presupune „că ei intervin În mod direct prin prezența (pareinai) și prin acțiunea lor (sympragmateuesthai)”, trebuie „să atribuim acest rol celor cărora le revine de drept”, și anume daimonilor, care sunt „instrumentele zeilor (leitourgois theon), slujitorii și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
atrage astrul În jos prin vrăjitoriile ei3. În ceea ce ne privește, să nu plecăm urechea la spusele celor care pretind că există oracole lipsite de orice inspirație divină sau că ceremoniile cultului sau cele de inițiere Îi lasă pe zei nepăsători. Pe de altă parte, să nu ne lăsăm duși de credința că ei intervin În mod direct În treburile noastre prin prezențași prin acțiunea lor. Să atribuim mai degrabă acest rol celor cărora le revine de drept, și anume celor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
să fim în prezența vreuneia din cazurile de instituire a tutelei anume prevăzută de art. 113 C. fam., respectiv nu este necesar ca înfiatul să fie lipsit de posibilitatea de a fi ocrotit de părinții firești, când aceștia au fost nepăsători față de copil, au periclitat dezvoltarea sa, ori sunt lipsiți de condițiile necesare pentru întreținere și educare."). Vezi și, Ioan P. Filipescu, Adopția și protecția copilului aflat în dificultate, Edit. ALL, București, 1997, p.67-73 (referitoare la desfacerea adopției) 320Vezi Trib
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]