2,429 matches
-
făcând asta și mai devreme. Atunci mi se păruse un tic nervos. I-am spus: —Shelley tocmai m-a rugat să mă uit dacă a sosit șoferul. A, mulțumesc, dar este deja afară. Am văzut mașina. —Bine, am spus eu nepăsătoare, mă duc să văd dacă găsesc tablourile, atunci. —îți mulțumesc mult. Mi-a oferit un zâmbet neașteptat și s-a îndepărtat. M-am dus în biroul din spate ca să mă uit peste indexul cu numele artiștilor. Cardurile erau ținute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fără să vreau, dar aș minți. Stătea în spatele meu, atât de aproape că îi simțeam respirația fierbinte în părul meu. M-a trecut un fior, și nu de la frig. Nu mă cunoști de la Adam, a spus el. I-am răspuns nepăsătoare. Nici tu nu mă cunoști de la Eva. Ultima încuietoare a cedat. Am deschis ușa. — Ce dracu’? E mai cald afară decât aici. Poți pleca când ai chef. Păstrasem tonul acid. M-am îndepărtat de ușă, lăsându-l să se decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spătarul Mihai trist. Pusese cu atâta gravitate întrebarea încât nu mai era nevoie de răspuns. Chiar el rămăsese surprins când își auzise cuvintele. Știa și el, ca orice Cantacuzin care citise cărțile bizantinilor, că ei nu pot trece prin viață nepăsători. Cândva demult, în negura timpului, unul dintre ei își dase fata unui otoman și-l chemase să-l ajute să pună mâna pe coroana împărăției. Coroana a avut-o, dar otomanul n-a mai plecat. Din fata lui s-a plămădit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfințitul patriarh. Îl cere probabil sultanul ca pe un fel de ostatic. Știe că patriarhul ne este văr. — Urzeli, măria ta, urzeli. M-ai chemat în ajutor, am venit. Acum, vezi bine nu pot să te las și să plec nepăsător. Mă gândeam să-l chemi pe duhovnicul măriei tale, pe ieromonahul Ștefan, să te spovedești și să te împărtășești. Nu poți să stai țintuit în pat știind că vine El să te întrebe și să nu te pregătești să-I
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tremurul bărbiei, nevrând să-și arate enervarea. Cum adică, unchiul știa, dar nu venea să-i raporteze din proprie inițiativă. Pană Negoescu și Toma Cantacuzino își arătară mirarea, iar Diicu Rudeanu zâmbea forțat. — Și ce avem noi cu Moldova? întrebă nepăsător domnitorul, după care își măsură sfetnicii din cap până în picioare; apoi, pe un ton sever, reluă: Mergeți să vă îmbrăcați ca de sărbătoare. În rădvan o să călătorim cu unchiul nostru, Mihai, domniile voastre o să călăriți doi la stânga și doi la dreapta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pomeni patriarhul vorbind tare. Cred, Doamne! Își cerură iertare între ei când se întâlniră în curtea interioară a închisorii de la Bostangi bașa. Nu erau legați, așa că se îmbrățișară. Fiecare încerca să-i cruțe pe ceilalți și se trudea să pară nepăsător. Mateiaș se căznea să pară chiar viteaz. Nu-l mai văzuse pe taica de când stătuseră cele patru zile în amăgitoarea libertate de la Vlah serai, gândea el, și azi era ziua lui taica, atunci fusese în iunie și azi este cincisprezece
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
circumstanțe atenuante! CHARLES: Adică mă vei trăda. EMMA: Fără milă. CHARLES: Am vrut să te salvez. EMMA: Pe dracu'! M-ai omorît zi de zi. Ai extras morala din toate piesele proaste. Ce aere savante! Și cînd îți beai ceaiul, nepăsător, sigur că eu sînt prea proastă să te otrăvesc. Ei, destul. Și lasă porcăria aia de sabie! Să nu-ți treacă prin gînd să mă omori și pe mine! Îți dai seama ce neplăcut va fi să te trezești mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ar fi „lucrușorul meu“, ei bine, șlongul lui îmi amintește de furtunurile de incendiu strânse colac în hidranții de pe coridoarele școlii. Șlong: cuvântul, într-un fel, surprinde exact animalitatea, carnalitatea pe care o admir eu atât de mult, bălăngăneala absolut nepăsătoare, masivă, inconștientă a acestui furtun însuflețit, prin care pompează jeturi de apă groase și tari ca odgoanele, pe când eu elimin firicele gălbui, eufemistic botezate de mama „pișu“. Pișu, îmi zic eu, e ceea ce, fără doar și poate, o fi făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i vacs, doamnă. — Ah, te rog, las-o jos, că... — Pipăie-mi pana. — Aaah, făcu ea cu respirația tăiată când i-am pus-o în palmă. Un lebădoi-evreu! Hei, strigă ea și, cu cealaltă mână, mă înhăță de nas. Plisc nepăsător, ai? Se cheamă c-am mai înțeles ceva din poezie... Nu? — Iisuse, ești o fată minunată! Cu asta am făcut-o praf. — Ooo, chiar sunt? — Da! — Chiar sunt? — Da, da, da! Și-acum, îmi dai voie să te fut? — Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
polițiștii lui, un slujbaș plătit, un complice. Iartă-mă, dar trebuie să-ți spun adevărul: tu ai impresia că slujești justiția dar, de fapt, ești un lacheu al burgheziei. Sistemul vostru e intrinsec exploatator și nedrept, intrinsec inuman și crud, nepăsător față de valorile umane, iar sarcina ta e să dai o aparență de legitimitate și moralitate acestui sistem, creând lumii impresia că în societatea voastră se poate vorbi cu adevărat despre justiție, despre drepturile omului și demnitatea umană - când, evident, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de muribund prăvălindu-se în hăul dintre coapsele ei. Nu durase nici un minut, și uite că i se luase glasul înainte să termine ce ar fi avut să-i spună, iar acum parcă ar fi privit în vânt, făcând pe nepăsătorul și indiferentul, deși se știe vinovat. E nerăbdător să plece de la locul faptei, păi, cum naiba, el și-a făcut datoria de mascul feroce, mai cu seamă după ce a așteptat la ușă ca prostu’ o oră, mă rog, nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
până la urmă-și merită soarta. — N-ar trebui ca omul să se amăgească făcându-și griji. Greutățile care-l apasă, fie că le duce ori le târâie, fie că le păcălește ori le ocolește, sunt totuna. Ba dac-ai sta nepăsător. Dacă n-ai fi în stare să te lupți, atuncea ce s-ar alege? Rafael nu-l aude pe Mărgărit. Habar n-are, de cât l-a bătut soarele-n cap până i s-au uscat creierii. Degeaba dă Mărgărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
L-ați văzut mai pricăjit și v-ați pus cu bătuta pă el?! Ai?! Zbiera de parc-ar fi scos foc pe gură. Toți de la mese îl măsurau cu priviri îngrijorate, mai puțin cei cărora le erau adresate zbieretele lui - nepăsători, sastisiți câteșitrei, și parcă i-ar fi făcut semn să plece, să-și vadă de treabă, să nu-și mai bage nasul în problemele lor cu Mărgărit. Idiotu’ și perversu’ ăsta de Mărgărit, preciză apăsat blondul, iar sobolul tânăr că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
țării pe care jurase să o apere, suferind pentru fiecare om care murea sub comanda lui. Dacă acești scârța-scârța pe hârtie îl considerau erou, treaba lor. Tot așa de frumos puteau să-i scrie și ferparul, ca apoi să treacă nepăsători la alte subiecte. Cât despre tinicheaua oferită de armată, asta nu l-a făcut să uite moartea lui Valentin Papadopol, ultimul dintre prietenii care formaseră grupul său din viața civilă. Îl găsise agonizând după un atac aerian într-o groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru a permite celor din spate să-i depășească. Pândește în oglinda laterală momentul când automobilul cu pricina intră în depășire și aruncă o scurtă ocheadă către ocupanții mașinii. Un bărbat, iar alături, o femeie. Fețe obișnuite, îmbrăcați modest. Privesc nepăsători înainte, fără să le dea nici o atenție. Curând se pierd în forfota traficului. Ei, vezi că nu este nimic? Da. Îmi pare rău. Nu știu ce mi-a venit. Probabil imaginația îmi joacă feste. Devine din nou vioaie și își lăsă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
laș, decât să fiu povară sufletului meu!", care ar fi urmarea revoltei sale? Una previzibilă. Curtea Marțială, condamnarea la moarte pentru trădare în timp de război, plutonul de execuție și apoi preotul cu "Veșnica lui pomenire...". Lumea își va urma nepăsătoare același curs, să spunem "normal", astfel că, din păcate, bufeul lui protestatar nu va schimba absolut nimic. Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
transparent, dar cu multe grade judecând după mulțimea mărgeluțelor, așezat la îndemână într-un colț al mesei, lângă telefonul la fel de bătrân ca și restul mobilierului, răzbate un "parfum suav" în stare să amețească o turmă de elefanți maturi. Marius trece nepăsător cu privirea peste sticla aproape goală, evaluează doar ca simplă informație numărul țigărilor fumate ca fiind foarte considerabil, dovadă scrumiera plină, apoi se adresează plutonierului: Pot să vorbesc cu Bucureștiul de aici? Da' cum să nu, don' locotenent! Imediat vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui. Nu trebuie să fii mare specialist în medicină ca să realizezi că este mort. Geamurile închise, cu jaluzelele de pânză trase, opresc zgomotele de afară. Domnește o liniște străpunsă doar de ticăitul unui ceas metalic, ruginit pe alocuri, care măsoară nepăsător trecerea timpului așezat pe colțul mesei acoperită cu o mușama veche și decolorată. Lângă el, o lampă afumată și prăfuită, accesoriu absolut necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică se întrerupea frecvent datorită bombardamentelor. Marius înconjoară atent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Curând, vacarmul se potolește și clicul sec al percutorului lovind în gol răsună puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul, armează, duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte, o agitație frenetică cuprinde mulțimea gălăgioasă. Amatorii de pariuri mizează cu glasuri gâtuite de adrenalină pe cota de supraviețuire a celor care participă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fiecare secundă care trece îi apropie cu pași repezi de moarte. Și totuși, chiar dacă apăsați de iminența sfârșitului, figurile lor cadaverice, cu cearcăne groase, sunt aproape liniștite. În război viața este o moarte continuă și indiferent cât de calm, speriat, nepăsător sau agitat ești, dacă doamna cu coasa vrea să te întâlnească, asta oricum se va întâmpla. Nu poți face decât să aștepți, pregătit de luptă și cu dorința de ați vinde pielea cât mai scump. Unul dintre ei își aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
anilor de război pentru mulți dintre camarazii săi. Niciodată nu se gândise că va face asta și la mormântul iubitei. O ciudată stare de confuzie pune stăpânire pe el, cuvintele sacre devin doar o simplă înșiruire vocală și atunci realizează nepăsător că își pierduse credința. Ezită un moment înainte să arunce cu pământ peste silueta fragil desenată de faldurile pânzei kaki. Își dă seama că a rămas mai singur ca niciodată. Smaranda, prietenii, camarazii, cu toții s-au dus, spulberați ca norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fapt, nu voia să se despartă de Liviu, cu toate greșelile lui?... Ce-avea el să spună, cum avea să reacționeze?... Și cum putea, mai ales, ea să-l ferească de suferința ce avea să vină?... Timpul trecea grăbit, trecea nepăsător, iar în toamnă Mădălina avea să înceapă școala. De la San Francisco, unde plecase cu problemele lui de afaceri, Liviu îi promitea pocăință și atașament conjugal. „Vin din America”, îi scria el într-un lung e-mail, „vin special pentru că fata noastră
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Crăiței se jucau cu Mădă când veneau la Crăița, o pupau, o despleteau și o împleteau la loc, ca pe o păpușă și Mădălina le împărțea cu generozitate zâmbete și pupici. Tot drumul de la întoarcerea spre casă încercă să pară nepăsătoare, apoi, ca să braveze, ieși cu prietenii la o terasă. Aflând de la prietena ei pe unde s-au călătorit, colegii o întrebară de părinții biologici, și ea, panicată și disperată începu să bea și în cele din urmă reuși să se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
un suflet egoist, adică acela care n-are sufletul potrivit pentru căsătorie. E una din multele ironii ale vieții. 10. ...amorul este o putere așa de naturală și de mare, el vineașa de nechemat, izbucnește așa de triumfător și de nepăsător de calculele oamenilor, încît slabele sfaturi ale rațiunii vor fi întotdeauna înăbușite de întîile porniri ale acestei pasiuni, în sufletele acelor care sunt în stare s-o simtă. Și, de altmintrelea, acela care, între 20 și 25 de ani, ar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
copilăriei și atunci sufletul nostru se transportă într-o lume mirifică, uimitoare. Când ne trezim din meditare, avem bateriile încărcate și viața din fața noastră pare mai frumoasă, iar greutățile ei niște praguri pe care le trecem cu piciorul ușor și nepăsători. Despre mame, pe toți care i-am auzind vorbind, numai de bine. Și mă gândesc doar la mamele adevărate, care-și iubesc copiii cu tot sufletul și care nu-i leapădă de mici, pentru a nu-i mai vedea niciodată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]