2,473 matches
-
insule de nori, foc tainic pe deal, adunare - În jurul lui - de păstori, Împresurare liniștită, răcoroasă a lucrurilor. Elementul nocturn este, cel puțin În Pasteluri, sărac. Imaginația surprinde doar somnul nepăsător al firii: „Acum Însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare”, dulcea (iarăși dulcea) amorțire, freamătul stins al vieții, căderea văpăilor reci ale lunii (În Legenda rîndunicăi): „Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi visează Împreună. Nici o mișcare-n frunze, și nici o adiere Nu tulbură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vrem să fie) și/sau a expectanțelor/expectancies (cum ne așteptăm să fie); după cum vom vedea în secțiunea dedicată consecințelor afectiv-emoționale/subiective, această distincție poate să fie una importantă. Prin urmare, alternativa la formularea absolutistă (trebuie cu necesitate) nu este nepăsarea (indiferența), ci formularea intensă a unor scopuri/dorințe în termeni preferențiali (prefer), dublată de acceptarea faptului că, uneori, aceste scopuri/dorințe cu referire la noi, la lume și la ceilalți, nu se îndeplinesc (trebuie să acceptăm că, uneori, lucrurile nu
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
respectuos și tăcut au fost luate drept trufie. Cum poate să fie înfumurat un biet cismar? Dacă eu nu fac rău nimănui, de ce s-mi fie răstălmăcit felul de a mă purta? Tommaso, o știi mai bine decât mine, chiar nepăsarea și absența înseamnă ceva rău. Lăsa capul în jos, rămânea tăcut și Dionisio se uita la el minunându-se: ar fi vrut și el să aibă mintea inepuizabilă a lui Tommaso, capacitatea lui de lucru și de elaborare, dar se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acolo ca în vizită la o grădină zoologică, își ascuțea limba asemeni unui brici de Sevilia, tăind în carne vie pe neașteptate. Smulgea orice fel de perdele dând la iveală o realitate, neîndoielnic moștenită și consecință a prea multor alte nepăsări. Asupra acestora era nevoie să se intervină, astfel încât acele ființe, dependente pentru a supraviețui de un ropot de ploaie sau de vântul numit maestrale, să fie recunoscuți drept oameni. Dar dacă pe de-o parte, acele întâlniri atrăgeau atenția asupra
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
V-ați pierdut orice urmă de milă, căci nu puteți să vă ascultați inima și să vedeți dacă cel ce se apără vă încredințează adevărul sau se ascunde. Eu am inima pe palme, nu mă ascund, în timp ce voi încremeniți în nepăsarea voastră. Neputând să stabilească dacă Tommaso era nebun, Tribunalul a hotărât să recurgă la tortură. În discuții el demonstra virtuți logice, foarte puțin probabile pentru un deținut înfometat și ruinat de amărăciune. Uneori părea însă că mintea sa, șovăind, ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și se deschid grilajele, strigăte. Tăceri nemărginite și frica de a fi înghițit de umbre. Nu mai știu ce-nseamnă frig sau cald, mirosul sau duhoarea, că sunt sătul sau flămând. Tommaso înțelegea perfect acele senzații: el însuși încerca acea nepăsare. Numai că el nu voia să renunțe la a mai gândi, nu voia să se lase dus și să-și vadă creierul îngropându-se în așteptarea morții. Desigur, viața nu era decât o trecere, dar de ce s-o reduci la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scutură de pe pene, întinse aripile, ca și cum ar mai fi vrut, măcar o clipă, să prelungească umbrele de pe creștetul cavalerului, apoi își luă zborul, dispărând către miazănoapte. Petrache se gândi, câteva clipe, la ajutorul neașteptat primit din partea luminii. Înciudat încă de nepăsarea corbului în fața strădaniilor lui de a-l alunga, se hotărî să găsească el însuși o soluție. Căută lădița cu unelte, pe care o păstra ascunsă într-un colț, sub ramurile joase ale unui gutui. O deschise și scoase un colac
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
E crucea ei, oftă Isaia, n-ai ce-i face. Și Marchiza o lăsă să primească din nou stâlpul vertical peste șira aproape frântă. Ceilalți nu se grăbeau, drumul crucii nu era încă al lor. Priveau cu un amestec de nepăsare și curiozitate, nepăsarea venea din lipsa oricărei compasiuni, iar curiozitatea îi îndemna să vadă cum va reuși femeia să-și încheie cazna de a urca, inutilă, altminteri, căci la capătul drumului o așteptau alte cazne. Magdalena ajunse în vârf, aproape
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oftă Isaia, n-ai ce-i face. Și Marchiza o lăsă să primească din nou stâlpul vertical peste șira aproape frântă. Ceilalți nu se grăbeau, drumul crucii nu era încă al lor. Priveau cu un amestec de nepăsare și curiozitate, nepăsarea venea din lipsa oricărei compasiuni, iar curiozitatea îi îndemna să vadă cum va reuși femeia să-și încheie cazna de a urca, inutilă, altminteri, căci la capătul drumului o așteptau alte cazne. Magdalena ajunse în vârf, aproape târându-se, mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asupra operei sale, să afirme sau să conteste; dimpotrivă, aceștia ședeau muți sau omagiau pe omul politic. În ciuda acestei lucidități și a sentimentului de zădărnicie corespunzător, Pomponescu nu putea să-și reprime antipatia față de Ioanide, pe care-l invidia pentru nepăsarea-i copilărească, semn al unei încrederi suverane în meritul său. Îl detesta și pentru că acesta nu apela niciodată la serviciile sale. Pomponescu nu-și făcea iluzii asupra zelului unui Gulimănescu ori Gaittany. Amândoi se prezentaseră în dimineața aceleiași zile în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
senzual când nu era ocupat, mai mult curios de forme și experiențe, și cu cât înainta în vârstă i se părea a descoperi la foarte multe femei, mai cu seamă tinere, un prestigiu al bărbatului matur, rece și îndrăzneț cu nepăsare. Ioanide avea un mod de a ameți pe unele femei prin excentricitatea lui volubilă, prin artifîțiile de idei și tensiunea lui spre o faptă glorioasă inedită, care-i procura succese neașteptate de el, în vreme ce nu le avea acolo unde le
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe arhitect ca pe o victimă, întrebîndu-se cum s-ar fi putut reabilita de tăcerea teribil mustrătoare a lui Pomponescu. Să felicite pe arhitect, ori să considere fondul însuși al articolului nu le trecu prin minte. Ioanide însă, tronând cu nepăsarea lui, se scuză prin-tr-o știre: Conțescu era din nou grav bolnav, aproape pierdut. Probabil pentru asta venise Gonzalv Ionescu. Comesenii se întoarseră unii spre alții, se întrebară reciproc ce era cu Conțescu, iar în aripa unde se găsea Gonzalv, acesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în panică. Pomponescu suferea de o neurastenie invizibilă, foarte decentă, de frica de solitudine și de scăderea prestigiului, și făcea politică numai pentru a-și putea întreține un aparat social factice. În fond, cunoștea superficialitatea oamenilor care îl frecventau, invidiind nepăsarea lui Ioanide și totodată mirîndu-se de o existență ce i se părea bizară. De partea sa, doamna Pomponescu ducea aceeași viață de convenție, primind într-un salon adiacent anticamerei pe prietenele sale, mai toate interesate și solicitatoare (lucru ce nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
granitici ai muntelui, brazii nu-l putură scoate din absorbitoarea consultare a unei agende. Un timp chiar, punând cizmă peste cizmă, întins pe banchetă în vagonul gol, Tudorel dormi pe spate, cu mâinile sub cap. Ioanide se miră de completa nepăsare a lui Doru față de femei. Vagonul și coridorul fusese plin o vreme de femei și fete care se duceau spre munte, îmbrăcate în costume de vară dintre cele mai transparente. O fată, în particular, care ședea pe bancheta din fața sa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mari proporții. 5. Are greutăți bănești, e sensibil pe latura pecuniară? Se pare că arhitectul Ioanide, din cauza vieții cam dezordonate și a familiei, precum și pentru faptul că nu primește orice comandă, trece uneori prin jene financiare. Totuși se adaptează cu nepăsare la orice condiție și am sentimentul că banii pentru el nu prezintă atracții, afară de cazul când i-ar primi pentru lucrări grandioase ca acele de care am amintit la punctul 3. 6. Situația politică a familiei. Soția arhitectului, Elvira Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-se în două suluri. - Vin timpuri grele, domnule Ioanide, ce ne facem? zise Saferian când arhitectul fu lângă el. Cum Ioanide nu deschise gura, Saferian mai emise o interogație: - Ce ne facem dacă e război? Ioanide făcu un gest de nepăsare. - Afaceri încurcate, se căină armeanul, nesiguranță. Undesă pleci mai întîi, ce să scapi mai degrabă? Timpuri grele, timpuri grele... - E mai bine să nu ne mai batem capul, fu de părere Ioanide. Noi aici suntem pățiți, obișnuiți cu toate răzmerițele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a lupta, care e cea mai înaltă manifestare a vieții. Terente al nostru a fost sublim și va trăi în poezia populară, și n-aș fi fost deloc rușinat de cariera lui. Din nenorocire, pentru asta se cer mari daruri, nepăsarea de prejudecățile sociale, superbă lipsă de cultură și o performanță trupească excepțională. M-am născut incapabil de a sta sub apă... (Nota lui Ioanide: "Dă-mi voie, amice, faci grozave confuzii. Îți acord să admiri pe marii bărbați de stat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în ochii unui bărbat. . - Într-un cuvânt, socotești că amicul nostru merită interesul unei alte femei. . G. Călinescu . - Din moment ce a interesat pe trei, probabil că va interesași pe a patra. - Din punct de vedere logic, spuse Ioanide cu o melancolică nepăsare, fără umbră de ironie, raționamentul e infailibil. Asta e o chestiune. A doua mi se pare următoarea: nu privești căsătoria cu repulsie. - Cum oare aș privi-o astfel? Tu însuți te-ai căsătorit. . - Nu asta. Am vrut să spun, tu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Contemporanii nu salută cu trâmbițe operele prin care se vor semnala în viitor și pe care artiștii le construiesc ca cârtițele pe sub secolul lor. La ordinea zilei este Pomponescu. Într-un fel, Gonzalv era de acord cu Ioanide în măsura în care constata nepăsarea în fața oamenilor de merit. Însă nu putea înțelege recunoașterea decât ca o faptă imediată. De aici decurse melancolia sa, pe care o comentă cercul Gaittany, evident în mod malițios. Gonzalv era convins că dacă ar fi trăit în altă țară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Bufet, ca niciodată, fără suită. Se așeză pe o bancă și privi la rarii trecători. Nici unul nu-i dădea vreo importanță, lucru foarte natural, pe care îl înțelegea prea bine, Pomponescu însuși bucurîndu-se de incognito când era ministru. Însă acum nepăsarea pietonilor îl întrista. Deși normală, ea îi atrăgea atenția asupra superficialității prestigiului când nu e întemeiat pe o opinie statornică de oameni cu convingeri. Toată zarva la sosirea în automobil a unui ministru e făcută pe simpla abstracțiune a funcției
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-un deceniu în care Statele Unite nu au reușit să prevină colapsul economiei argentiniene, puterea blândă americană s-a erodat semnificativ. Politica guvernamentală poate consolida sau diminua puterea blândă a unei țări. Politica internă sau externă care manifestă ipocrizie, aroganță, nepăsare față de opiniile celorlați sau care se bazează pe o abordare îngustă a intereselor naționale poate submina puterea blândă. De pildă în contextul declinului abrupt pe care l-a înregistrat puterea de atracție a Statelor Unite în sondajele realizate în 2003, după
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
unor diferențe de valori care vor persista, probabil, încă o vreme. Alte aspecte ale politicii americane, de pildă refuzul de a reduce producția de vehicule mari consumatoare de de benzină, dăunează reputației Americii, întrucât sunt percepute ca slăbiciuni ce dovedesc nepăsare față de consecințele în privința schimbării climei și în privința altor țări. Tot astfel, subvențiile pentru agricultura locală, structurate în vederea protejării fermierilor înstăriți, în vreme ce față de țările sărace noi propovăduim virtuțile pieței libere, apar în ochii celorlalți ca dovezi de ipocrizie. Într-o democrație
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
animale. Acești vânători înnăscuți care sunt nord-congolezii nu percep animalul decât ca sălbatic; nu le-ar veni niciodată ideea să-l "hrănească", de unde eșecul spectaculos al cirezilor de boi ale administrației, care, aduse în sat, mureau literalmente de foame, în mijlocul nepăsării generale. S-ar putea face un întreg studiu asupra acestei atitudini față de animale. La Okelataka, nu putem să nu stabilim o corelație între creșterea peștilor și prezența celor două maimuțe de agrement care sunt hrănite... și chiar îmbrăcate duminica, spre deosebire de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
la minciuni, neglijență, furt, favoritisme, lenevie, hărțuire; c. confruntarea cu incompetența altora la serviciu (15%); se referă la muncă prost executată, prea lent, cu greșeli; d. a fi tratat cu lipsă de respect (11%); aceasta vizează: a fi tratat cu nepăsare, cu aroganță, cu ironie, cu dispreț sau în zeflemea; e. a fi umilit în public (7%). Fiind o emoție foarte supărătoare, ce conferă o stare de disconfort, pe durata căreia există o mare probabilitate să-i rănim pe ceilalți, devine
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
199). Încheiem cu convingerea potrivit căreia despre relațiile interpersonale mai sunt și vor mai fi mereu încă multe de înțeles, de cercetat, de spus. De asemenea, avem convingerea că vom fi și vom rămâne oameni atât timp cât vom putea opune rezistență nepăsării față de celălalt, semenul nostru. El merită același interes pe care ni-l acordăm nouă înșine, în orice loc și în orice moment. Bibliografie Adler, A. (2009), Înțelegerea vieții. Introducere în psihologia individuală, București, Editura Trei. Albrecht, K. (2007), Inteligența socială
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]