10,298 matches
-
așteptăm în mica piață din fața clădirii teatrului. Era întuneric, dar squarul plin de localnici, de toate vârstele. Mulți cu copii mici. Și tot apăreau de prin toate colțurile, împingând căruțe cu fructe și obiecte, întorcându-se din piață, bunici cu nepoți, surori cu frați mai mici, mame, tați, etc. Și s-a strâns un grup mare în jurul nostru, al soțului meu Nic și al meu, și ne-au pus tot felul de întrebări. Noi vorbeam cursiv cu ei prin intermediul profesorilor care
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
va face, se legă față de sine Mira. În tot acest timp, Marieta îi lua seama și ochii săi mici, cafenii păreau s-o îndemne la povestit. Momentul ăsta îi aminti Mirei de durerea bunicului Vidu, care suferise ani buni din pricină că nepoții și nora nu-i vorbeau. Degeaba avea de toate, dacă ceilalți uitau să-l întrebe de vorbă. Cum era mândru, nu se plângea oricui, nu! Îi spusese odată lui Costin, tatăl Mirei. Și ginerele îi zisese Aurei; fiica oftase ușurel
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
autori pe Claire Corbu și pe Antoine Captier. Prima este fiica lui Noel Corbu, iar al doilea, cine credeți că ar putea fi? Întrebarea suna a ghicitoare, dar nu era. Am Început să dibui prin memorie un răspuns. - Parcă un nepot sau ginerele lui, cam așa ceva... - Exact: ginerele lui. Dar nu numai atât, ci și, țineți-vă bine, fiul clopotarului care susținea pe toate drumurile că Bérenger Saunière se Îmbogățise datorită lui! Ca să vedeți că nu numai marile spirite, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nevoie să se recurgă la serviciile unuia dintre servii suveranului, infiltrat de ani buni de Centrum În preajma acestuia. Era acel slujitor care Îi divulgase lui Alexandru așa-numitul „complot al pajilor”, sugerându-i că la originea sa se afla Calistene, nepotul lui Aristotel. Peste mai puțin de două săptămâni, cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor se stingea atins de o boală enigmatică și fără leac. Ucenicul imprudent a făcut ulterior, fără mari dificultăți, ce mai era de făcut: a sustras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În familia unui unchi care Îl Întreținuse În perioada studiilor și despre care nu mai știa nimic, pentru că Într-o bună zi lichidase tot ce avea și emigrase În America. Asta după ce, În prealabil, mituind autoritățile locale, vânduse și moștenirea nepotului, care a evitat să mai calce vreodată prin locurile copilăriei, pentru că rămăsese singur pe lume și fără proprietățile ce i s-ar fi cuvenit după decesul părinților. N-a profesat istoria, preferând să-și ajute socrul, a cărui afacere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atât cât poftește, e dreptul lui, dar când a murit, gata, aleluia, firma nu-i revine unui membru al familiei și nici cuiva desemnat de „fostul”, conducerea ei este scoasă la licitație... pot participa, desigur, și fiul sau fiica, si nepotul „fostului”, dar În condiții de egalitate cu ceilalți candidați, fără preemțiune ori altă facilitate... noul concesionar, la rândul lui, administrează totul după cum Îl duce capul, beneficiind, de asemenea, de drepturi totale de utilizare a profitului, Însă tot atât timp cât trăiește doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de buzdugan. Era un călăreț neîntrecut: puțini cai îi supraviețuiseră. Uneori, vorbind, uita ce vrea să spună, dar se găseau întotdeauna doi-trei vornici care îl readuceau discret la locul de unde pierduse șirul vorbelor. Avea mulți fii și fiice, nemaivorbind de nepoți, ținându-i pe toți la Țarigrad, să-i învețe cum se câștiga atunci o pâine. Cu un astfel de om trebuia să se întâlnească Metodiu și Iovănuț. Episodul 74 VISTIERNICUL XIMACHI Să tot fi fost ceasurile 4 după-amiaza când cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cumva vom păta irecuperabil memoria și așa destul de maculată a lui Bijinski? Ni se va răspunde că pan Bijinski e, totuși, doar un personaj. Așa este, într-adevăr. Dar la fel cum orice om normal are o familie, rude, fii, nepoți și strănepoți ce primesc prin ramurile tot mai subțiri ale arborelui genealogic nu numai seva unui nume, ci și încărcătura socială a lui, la fel personajul își are rudele, moștenitorii săi care s-ar simți ofensați dacă acum după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl iubești tu pe unchiu’ Vasea? întrebă Vasea. — îl iubesc - zise flăcăul. — Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea îi ia doi dinți? — Mitenka nu se supără - zise veselul flăcăul. Atunci, fulgerător, Vasea îi trăsni nepotului un așa pumn în plină figură, încât acesta căzu într-o rână cât era de lung, scuturându-și încet capul. — Ei? - făcu Vasea curios. — Uite-i! - zise cu veselie flăcăul și adunându-i de pe jos, depuse pe masă doi dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
între timp pe mâna unui văr de-al doilea, om delăsător, cu patima beției, a jocurilor de noroc și-a răzeșelor, îi cade hornul mare; o încercare de a pune hornul la loc, între 1693-1696, prin osârdia logofătului Gheorghe Stoenescu, nepot al lui Radu, dă greș; conacul va rămâne de-acum înainte cu hornul mic. în zorii secolului luminilor ia foc aripa din stânga, de la un pâlc de tătari, și doar cu mare greutate și cu ajutorul băltărețului, care sufla invers, slugile reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimeni din familie nu era un secret că cel mai bun călăreț fusese întotdeauna - încă de când învățase să se țină în șa - fratele mijlociu, Ajamuk, și că singurul care putea să se întreacă cu el în pricepere și rezistență era nepotul preferat al negrului Suilem, uriașul Rachid. Prin urmare, o jumătate de oră mai târziu se aflau amândoi pe drum, mânând cei mai iuți mehari din turmă; când dispărură spre miazănoapte, Gacel clătină din cap, sceptic. Nu știu dacă se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Aisha deveni o femeie superbă. Iar Gacel Sayah, cu fiecare zi ce trecea, semăna tot mai mult cu răposatul său tată, atât la înfățișare, cât, mai ales, la tăria caracterului. Bătrânul Suilem se prăpădi de bătrânețe și, după câteva zile, nepotul său ceru respectuos permisiunea să plece. Voia să se îndrepte spre miazăzi, spre Țara Ashanților, despre care bunicul său îi vorbise atât de mult, cu gândul să cunoască acolo o femeie frumoasă din rasa lui cu care să întemeieze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu putință. De vreme ce avea să moară, voia cel puțin să-și păstreze cât de cât demnitatea. Îl rușina faptul că nu-și putuse controla sfincterele în fața celor trei jigodii. Le servise o istorie nostimă pe care să le-o povestească nepoților lor; or să spună cum, în urmă cu mulți ani, un bosniac îngrozit, efectiv se căcase pe el de frică. Nu era demn de cineva care se înfruntase cu moartea de atâtea ori. Cu moartea altora, desigur. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tupeu la ăsta. Îmi vine dumnealui duminică dimineața la ora nouă cu plozii și cu balabusta, ea proaspăt coafată, el pus la costum, să-i pozez că vor să le trimită rudelor ei din Tel Aviv un „mic suvenir“ din partea nepoților că nu s-au mai văzut de douăzeci de ani. Era foarte aferat și mîndru limbricu, că are „cinstea să-l fotografieze Niki Bârsan“. Nu mai contenea cu dulcegăriile, Îmi venea să-l dau pe ușă afară cu toată liota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
voi privi din balconul acestui bloc sau poate de la fereastra unui azil focurile de artificii și ce va Însemna pentru mine...) ...uite, io n-am carte ca dumneata, da gîndesc că de n-ar fi grija asta pentru casă, pentru nepoți, pentru vecini - să dereteci prin odaie, să dai de pomană, să spui o vorbă bună la un om, ce bucurie aș mai avea, că nu mai ie viață aia, doamnă Norico, s-o știi, dacă alții nu mai are trebuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Începi să te scuzi. Nici o amintire nu e neutră! M-am simțit obligată să-i dau iluzia de reciprocitate, pentru mine obligațiile trec Întotdeauna pe primul plan - te justifici - Îndatoririle zilnice față de semenii, de superiorii, de bărbații, de copiii și nepoții noștri, față de stomacul nostru, atîtea solicitări de o violență agresivă, telefonul sau soneria de la ușă, sau, glasul bărbatului din camera de alături „noi nu mîncăm nimic azi?“ sau nasturele rupt care trebuie cusut sau corespondența ce nu suportă amînare tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai importantă, despre care încă nu am vorbit. În galerie se ajungea pe o scară în spirală, iar scara provenea dintr-o biserică. Era cioplită din lemn, dintr-un singur trunchi de copac, pe care constructorii l-au plantat, apoi nepoții lor l-au așteptat cu răbdare să crească, să crească până la dimensiunea unei scări de biserică. Iar dimineața, tot orașul se ruga să nu lovească vreun trăsnet în biserica lor neterminată. Așa trăiau ei. Cele trei săli ale galeriei ocupau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
imediat și m-a întrebat dacă încă mai locuia la noi curviștina. Am întrebat-o ce vrea să spună și mi-a zis să nu mai încerc s-o iau peste picior, că ea știe obrăznicăturile ca mine, că sunt nepotul perfect pentru tanti Mae, viclean și șmecher. Când a zis „viclean și șmecher“, a sunat ca o expresie pe care o folosea preotul de la biserica noastră, și pe el nu-l plăceam. O chema doamna Watkins. Îl știam și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să-mi mai dea de lucru, nici măcar vreunul dintre bărbații aceia care îmi făcuseră promisiuni. Cei cărora le dăruisem atât de multe nu îmi mai răspundeau la telefon când îi sunam. Se însuraseră cu toții cu alte fete și acum aveau nepoți. În vremurile acelea stăteam în camerele mele de hotel și plângeam pe pernele urât mirositoare. Toate celelalte femei puteau privi pe fereastra bucătăriei lor să vadă rufele puse la uscat, în timp ce tot ce puteam eu să văd pe fereastra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fost Biblia. Era aproape șapte și jumătate și lumea începea să intre. Încă vorbeau în grupuri când s-au așezat. Locurile din jurul nostru au început să se umple. Am văzut doi sau trei bărbați, dar erau bătrâni și-și țineau nepoții pe genunchi. Când m-am întors să mă uit, tot cortul era plin, dar apoi tanti Mae m-a atenționat cu cotul. Un bărbat a venit pe scenă, îmbrăcat într-un costum frumos. O femeie l-a urmărit și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să se întoarcă acasă cu o nevastă de origine străină, poate chiar păgână? Aceasta e crucea pe care trebuie s-o duceți, femei care ați uitat de cuvintele Domnului. Vreți vreo chinezoaică în casa voastră care să aibă grijă de nepoții voștri, să-i alăpteze la sânul lor? Greșelile bărbaților voștri vă vor fi povară în viitor. Gândiți-vă la acest lucru înainte de a le scrie următoarea scrisoare. Puneți în ele cuvintele mari ale Bibliei, ale lui Matei și ale Facerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un om minunat, unul dintre aleșii lui Dumnezeu, iar fiul ei ar trebui să știe ce a zis el despre băieții de peste mări, să nu facă greșeli, fiindcă i-a zis lui tanti Mae că nu vrea nici un chinezoi de nepot la ea pe genunchi, cu mă-sa care arată periculos plimbându-se încolo și-ncoace prin casă. M-a întrebat dacă mi-a plăcut de Bobbie Lee și eu am zis că da, că mi s-a părut destul de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
niște scuze cum că nu se simțeau prea bine ca să urce dealul sau că aveau de făcut curățenie acasă ori altă scuză. Mulți nici nu mai întrebau de mama după asta. Flora venea des pe la magazin să cumpere lucruri pentru nepoții ei, dar mereu reușea să facă în așa fel încât să o servească domnul Williams. Când nu era el, pleca și venea mai târziu. Nu vorbea niciodată cu mine și se întorcea ochii în altă parte când mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
stâng de la genunchi până aproape de gleznă. Tanti Mae mi-a zis că i se făcuse milă de Flora și că i-a dat drumul când a auzit-o cum plânge. Cred că Flora își dădea toți banii pe lucruri pentru nepoții ei. Le cumpăra jucării și cărticelele pe care le aveam noi prin magazin și toate medicamentele noi pentru copii. Cred că era din cauză că era așa fericită că nu erau chinezoi. Eu mă gândeam că ar fi avut mai mult noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
inspector de poliție la judiciar. Ileana se acomodase bine în Moldova și iată că acum familia lor se mărise cu un nou membru. Simion Pop, tatăl Ilenei nu-și mai încăpea în piele de fericire când aflase că are un nepot. Nici nu apucase s-o aducă pe Ileana de la maternitate că bunicul se și înființase împreună cu nevastă-sa la Iași. Aduseseră o mulțime de daruri, atât pentru copil cât mai ales pentru părinți și, cu dedicație specială pentru tânărul tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]