3,439 matches
-
dar știa la ce se referea; și ea se simțea la fel. — Și nu Îmi place să mă simt folosit, spuse el, acuzator. M-am simțit folosit. — Folosit? Cum? Întrebă Kitty surprinsă, știind că ăsta era trucul pe care oamenii nesiguri Îl foloseau pentru a-i face pe toți ceilalți să se simtă prost. Cu două săptămâni În urmă, Kitty Încercase să organizeze o seară În oraș cu un grup de prieteni, iar el se văicărise tot timpul. Kitty Îl invitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de nu te-ai culcat cu el? Dacă-ți place așa mult? — Am vrut, dar nu eram pregătită. Nu mă mai epilasem pe picioare de o grămadă de zile, zise Kitty pe un ton firesc. Desert Rose o privi, brusc nesigură. — Du-te și spune-le băieților să se liniștească, nu s-a Întâmplat nimic, zise Kitty. N-au de ce să se supere. Nu vor crede o iotă. — Mă rog, spune-le oricum. — Bine... Nu prea avea ce bârfă să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vesel. Te-am rugat să mă aștepți. Unde ați fugit? — La Fizz, un club cu circuit Închis, Îmi pare rău că nu te-am putut lua cu noi, zise ea politicos. — Acum ți-ai amintit de mine? — Ăăă... da, răspunse nesigură. Băusem ceva În seara aia... — Te-am invitat la cină, dar ai zis că nu-ți place să iei cina În oraș. Ai spus că-ți place să mergi la spectacole. Mi-a plăcut lucrul ăsta. Păreai diferită. — Da, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dădu la o parte, Vă rog să intrați, am ajuns acasă, spuse cu glas tare, simulând un entuziasm pe care nu-l simțea. Nu erau nici mulțumiți nici entuziasmați de noutate. Marta se opri în prag, apoi făcu trei pași nesiguri, privind în jur. Marçal și tatăl ei rămaseră în urmă. După câteva momente de ezitare, de parcă nu știa ce se cuvenea să facă, se îndreptă singură spre ușa cea mai apropiată, aruncă o privire înăuntru și trecu mai departe. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai avea timp să mă găsesc pe mine. Și n-aș vrea să renunț la mine de dragul nimănui”. „Dar ai nevoie de mila lui”, mi-a replicat Dinu, la care i-am răspuns prompt: „Mila lui Dumnezeu mi se pare nesigură. Există una de care nu mă îndoiesc și care îmi e foarte accesibilă: a mea”. Pe scurt, nu contestam existența lui Dumnezeu, dar îi acceptam existența ca să-l pot învinui eu. Bravadă? Mai mult decât atât: dorința mea pustiitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără nici un criteriu de volum sau de mărime, unele peste altele. Reperase textul pe care-l căuta și Încercase să-l tragă, făcând ca restul să se prăbușească pe jos. Dosarele se deschiseseră și foile scăpaseră afară din copertele lor nesigure. „Nu puteați Începe prin a lua și a muta jumătate din teanc?“ am Întrebat eu. Întrebare fără rost: așa făcea Întotdeauna. Și răspundea invariabil: „O să le adune Gudrun diseară. Trebuie să aibă o misiune În viață, altfel Își pierde propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
bătrânele ziduri asudă miasme de nedescris, așa Încât e de-ajuns ca, ajutat de Luciano, cel atât de devotat În rele, să fac o gaură În perete, și apa intră În valuri, inundă subsolul, face să se prăbușească zidurile și așa nesigure, face ca toată spărtura să devină una cu restul canalelor, În care acum plutesc șobolani grași și putrezi, suprafața negricioasă ce se zărește În jos prin trapă este de-acum un vestibul al pierderii În noapte: departe de tot e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știau și“ - schiță un surâs, fixîndu-l pe Agliè cu ochii Întredeschiși pe sub sprâncenele lui hirsute - „să-i punem față-n față și cu noi, sau cu unii dintre noi...“ „Ce vrei să spui, Salon?“ Întrebă Agliè, cu o voce vizibil nesigură. „Dacă domnul conte Îngăduie, aș vrea să explic eu“, zise Madame Olcott. Era ea, o recunoșteam din afișul acela. Lividă, Într-o rochie măslinie, cu părul lucind de uleiuri, strâns pe creștet, cu vocea de bărbat răgușit. La librăria Sloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Mie Îmi dispăruse orice teamă: sigur că aveam să mă pierd printre toți cei de acolo, ieșisem din gheretă, expunându-mă și mai mult aburilor care se Împrăștiau pe sub bolți. În jurul medium-ilor plutea o luminiscență cu contururi lăptoase și nesigure. Substanța aceea se degaja acum de trupurile lor și lua forme amoeboide. Din masa de substanță ce provenea de la unul dintre frați se desprinsese un fel de vârf, care se Încovoia și se cățăra la loc pe trupul lui ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eliberate de ruinele Lumii Vechi. — Așa că pe vremea cînd profesorul era doar un băietan devenise expert În a-și face case temporare În umbra cimitirelor și a pereților coșcoviți unde și-a dus prima dragoste. Aici Wakefield pășește pe terenul nesigur al unei biografii pe care o inventează, dar nu e Întîmpinat de nici un protest, așa că merge mai departe. Acolo au trăit ore la rînd În siguranță unul Înlăuntrul celuilalt și asta a fost arhitectura adolescenței care construiește adăposturi de mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-mi plac femeile care pot ține pasul cu băieții. Cu toată hotărârea de care se simți în stare, Fran se ridică în capul oaselor. — Noi, răspunse Stevie în locul ei, e ziua lui Sean, aici de față. Sean schiță un zâmbet nesigur. — De fapt, tocmai voiam să plecăm la Mamma Cucina să mâncăm ceva. De ce nu vii și tu? Stevie ridică din sprânceană. — Și prietena ta, bineînțeles. Sună minunat. În celălalt capăt al barului, Miriam arăta de parcă ăsta era ultimul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la vederea unei violete. Tomoe n-a fost însă întotdeauna așa cum e acum. Când era mică, își ridica mânuțele de culoarea frunzelor de arțar toamna, și striga: „Frățioare!“ Takamori era cu șase ani mai mare decât ea. Tomoe, cu pași nesiguri, se ținea tot timpul după el prin casă. La un moment dat, s-a schimbat brusc în pisăloaga ce-și trata fratele cu dispreț. — Ah! Oare toți bărbații-or fi atât de netrebnici? Păi, dacă-i așa, n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
plecat de acasă, barurile erau deja luminate. Chelnerițele, care stăteau în dreptul ușilor, l-au salutat pe bătrân, dar zărindu-l pe Gaston, s-au arătat surprinse. Napoleon a apărut și el ca din pământ și se târa, cu mersul lui nesigur, între ei. — Stă la mine... Ce-i cu fețele astea? Nu-i american. E francez... francez, le lămuri bătrânul, mîndru. Când au ajuns pe strada principală, l-a privit trist pe Gaston și i-a explicat și partea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
certitudinea absolută că, fiind de la natură o persoană caldă și cu instinct matern, ea e nerăbdătoare să țină iarăși În brațe un bebeluș, să inspire parfumul lui unic, În timp ce-și ascunde fața În scobitura delicată a gîtușorului său nesigur. Abia așteaptă să Împingă cu mîndrie un cărucior, să-și transforme camera de rezervă Într-una pentru copii și să o mobilize. În definitiv, au trecut zeci de ani de cînd proprii ei copii se tîrau de-a bușilea, lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În camera de zi, se conturează o prietenie și Între Dan și Gregory. 12 N-ar trebui să mă mire cîtuși de puțin amănuntul ăsta, dar Andy, prietenul Lisei, chiar arată incredibil. Înfățișarea lui mă face să mă simt ușor nesigură și nu prea reușesc să-l privesc În ochi. Împreună, el și Lisa alcătuiesc un cuplu perfect: amîndoi sînt Înalți și superbi și, dacă n-aș fi ceva mai precaută, aș afirma că sînt o pereche de vis. Totuși, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
meniu delicios, mă simt groaznic să telefonez ca să anunț pe toată lumea că trebuie să renunțăm din cauză că nu găsim o dădacă și că-i rugăm să vină ei la noi. — Slavă Domnului, zice Trish. — Slavă Domnului? repet eu, cu o voce nesigură. — Slavă Domnului că nu trebuie să merg. De cîteva săptămîni nu mai știu cu ce să mă Îmbrac și singurul motiv pentru care aș fi mers ar fi fost certitudinea că voi toți țineți morțiș. Urăsc restaurantele la modă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
n-ar putea să mi-o ofere. Poate să pară paradoxal, însă frica a fost cea care mi-a dat curaj. Am scos mânios brațul pe geam și am întors mâna spre figura albă. A înaintat spre mine, calmă și nesigură. Pe măsură ce se apropia, inima îmi izbea tot mai crâncen coșul pieptului, sângele îmi pulsa în urechi, și picioarele îmi tremurau. A ajuns la mai puțin de un pas de mine, și am scrâșnit din dinți ca să nu-mi trag mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se afla să vină să-l ia. Și-n răstimpul ăsta vindecase mulți bolnavi. Ei spun „este o boală pe care am s-o tratez“ atunci când prognoza este favorabilă, „este o boală cu care am să lupt“ dacă prognoza este nesigură și „este o boală pe care n-am cum s-o tratez“ dacă prognoza este fatală. - Care îți este pământul natal, vraciule? l-am întrebat. S-a uitat la mine istovit, a pus jos blidul, a mângâiat duios fruntea femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aflați că bărbații din Cormons i-au omorât pe unchiul vostru și pe ceilalți războinici, îngropându-i după cum se cuvine. Lucru confirmat și de Marciano. I-a întărit cuvintele și totodată ne-a adus la cunoștință decizia de a părăsi nesigura Aquileia și de a se adăposti la Cormons, singurul castel din apropiere rămas în picioare. Am povestit la rândul nostru cum am fugit și despre moartea lui Gumbert, până ce, lăsându-se întunericul, au fost aprinse alte lumini. Moment în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un tată cu fiica lui, eu menită să apar În fața aparatelor de fotografiat jucând doar un rol, nici nu știu cum s-a Întâmplat, am treizeci de ani și totul s-a sfârșit. — N-am vrea să vă creăm probleme, spuse Emma nesigură. De fapt nu voia să-l lipsească pe Kevin de o petrecere pe care și-o dorise atât de mult. Îl lipsise deja de atât de multe lucruri. — Nu-i nici o problemă. Ai văzut, dovlecel, că totul se rezolvă? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fată ca atâtea alte mii, cu părul strâns În coadă de cal, cu tricoul În dungi colorate, care-i lăsa descoperite clavicula și brațele prea subțiri, cu blugii atât de joși Încât lăsau să se Întrevadă marginea chiloților. O puștoaică nesigură și confuză - o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În râs. După două ore de ascultat la căști plângerile clienților, capul Îi zumzăia ca și când ar fi fost plin de gândaci. O usturau ochii: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pește pe uscat. — Dar ăsta este electoratul, replică Zero fără milă. Când, În cele din urmă, Elio termină de citit, discursul său fu primit cu o tăcere definitivă și arzătoare, ca un scuipat. Din rândul suporterilor se ridică un ropot nesigur de aplauze. Chipul lui Elio - alb ca zăpada - se contopea cu imaginea munților Înzăpeziți. Unul dintre cei prezenți spuse pe un ton aprins că aici În cartier era nevoie de farmacii, de grădinițe, de străzi, de trasee pentru autobuze, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doar să repete. Nu i s-a cerut niciodată să gândească. Va face ceea ce vrea. Eu voi picta. Voi organiza subminarea mondială a sistemului. Dar nici asta. Nu voi face nimic. Voi trăi pentru ea. Dar refuză imediat acel vis nesigur, căci prima calitate a unui anarhist este luciditatea mentală și evaluarea obiectivă a realității. Și chiar dacă uneori, din ce În ce mai des, În aceste ultime luni avusese impresia că poate auzi adevăratele gânduri ale Majei și cuvintele pe care nu i le spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oloagă? Îți lipsește ceva? Jonas ăsta e un soi de geniu - e În anul patru la liceul științific, e fixat pe chimie, joacă baschet, după părerea mea, sunteți făcuți unul pentru celălalt. — Anul patru la științific? E mare! spuse Valentina nesigură, dar Încântată că un băiat de liceu o observase pe ea, care abia făcea a treia de gimnaziu. — Ce spui acolo? o liniști Miria incitată, căci Îi plăcea să combine tot soiul de relații prietenelor sale, iar Valentina era ingenuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În ea - iute, dur, regulat și generos. Se rușina apoi, căci În visele acelea iubea un Antonio care nu mai exista de atâția ani, sau exista doar pentru câteva clipe În visele acelea confuze și atât de repede stinse. Privi nesigură revistele Îngrămădite pe scaun. Pe coperta lucioasă a revistei Men’s Health era fotografia unui spate masculin, gol, lucios și musculos, căruia Antonio Îi semănase cândva și se amăgea cu gândul că Încă Îi mai semăna. Antonio le dădu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]