2,919 matches
-
doar lui menite. Îmi plăcea să mă las fugit din mine, când mă simțeam furat de chemări neînțelese, pe urma zborului închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare ale fărăderăspunsului. Plutirea marelui fluture mă împăca, pe neștiute, cu Lumea, cu întâmplările și cu darurile ei venite mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu un picior a Expresului de pe Apolodor, cum ciozvârtele de case nu se lăsau duse de ghearele macaralelor puse să schilodească duhul Timpului, chiar și în acele duminici de liniște, de rugă și, pentru unii ca mine, de ducere în nimicul din fața unei sticle de bere într-o bodegă mohorâtă. Îmi beam berile cu gândul pierdut în neputința împăcării că, iată, și eu sunt martor tăcut al unui timp criminal, martor neputincios. Eu însumi eram, fără să o știu, o bisericuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
până la Cișmigiu. Gândul amuzat că pot scrie o carte chiar despre acest drum făcut de sute de mii de ori. În studenție și apoi, mulți ani, treceam cel puțin o dată pe zi pe aici. Zile când rătăceam în căutarea unor nimicuri care să anime monotonia clipelor, care să dea dimensiuni orelor care, mi se părea, trec serbede, goale. Cafeneaua „Colombo“, cu toți acei ani ai studenției trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai lui în Israel. Începeau pregătirile cu multe luni înainte. Se alegeau lucrurile care puteau fi luate, se împărțeau cele de care se despărțeau, altele se vindeau, pe ascuns, în Piața Mare, spre bucuria țăranilor care luau, mai pe nimic, nimicuri de care nici nu aveau nevoie, dar erau de chilipir de la plecânzi, așa le spuneau toți, cu un fel de trist, ultim respect, plin de dor și nespusă tristețe a despărțirii. În acele luni, când se știa că noi familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multe fotografii care ne furau ochii, nu înțelegeam ce scrie acolo, dar vederea acelor imagini de orașe sau femei sau mașini străine iarăși ne înfierbânta imaginația. Eram amândoi dornici de necunoscut, de fabulos, de lumi pe care le inventam din nimicul unor cioburi de imagini răzlețe, din frânturi de ziare străine sau din poveștile auzite pe ici, pe colo în atât de mica lume a acelui orășel. Abia intrând în frizeria domnului Albrechtino i-am simțit lipsa lui Ghidale. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului. A rămas acea noapte de la „Melody“ închisă în mine ca urma unui cuțit despicându-mă, împărțindu-mă pentru totdeauna între cel ce am fost și cel care am devenit. A rămas cu toate ale ei, ca și cum fiecare clipă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că nu vine. Nu se ține de cuvânt. I-am vândut anii trecuți cărți rare, fotografii, câteva manuscrise. Aveam nevoie de bani, încă beam, datorii grele după boala și moartea tatei. M-a ajutat într-un fel cumpărându-mi acele nimicuri pentru mine. Le primisem și eu de la cei doi bătrâni, le cumpărasem în tinerețe sau pur și simplu mă procopsisem cu ele de la diferiți alți bătrâni. Mai importanți erau banii în acele clipe decât valoarea documentară sau sentimentală a acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru mine. Le primisem și eu de la cei doi bătrâni, le cumpărasem în tinerețe sau pur și simplu mă procopsisem cu ele de la diferiți alți bătrâni. Mai importanți erau banii în acele clipe decât valoarea documentară sau sentimentală a acelor nimicuri. Puțin îmi pasă că le-am dat poate ieftin. Scăpam de necazuri. Apoi, când am mai vrut să-i vând câte ceva, N.N. a început să mă păcălească. Fixam întâlniri la care nu venea. Mă simțeam umilit, dar îmi trecea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sunt puerile. Nimeni nu m-a obligat, nu m-a silit să scriu. Nimeni nu m-a constrâns să public cele scrise. Nimeni nu-i dator să cunoască și să judece dacă eu eram beat sau treaz când scriam. Sunt nimicuri, desigur. Dar ele există. Sunt neplăcute. Pot fi ușor ignorate. Așa cum, de pildă, poți ignora faptul că ai descoperit în casa ta o ploșniță. Ai găsit-o, ai distrus-o și gata. Dar rămâne neliniștitoare întrebarea: dar dacă nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele noastre sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
autor lipsit de talent. Îi cunoșteam, i-am cunoscut destul de bine pe colegii mei. Cunoscându-i, nu am mers decât alături de foarte puțini. Nu mă interesau, oricât de apreciați sau de bine situați erau, odată cu trecerea timpului. Acestea sunt fleacuri, nimicuri ale conjuncturilor și ale feluritelor jocuri. Știam că mulți dintre ei, odată cu trecerea timpului, vor trăda sentimentul acesta pur al generației, vor lovi, vor mușca, se vor dezice. Se vor ploconi, vor îngenunchea la primul pumn de bani azvârlit în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O iubesc doar pentru că și eu sunt leneș, visător, troienit de colb, speriat de cel ce vine cu o cârpă să mă curețe de praf. Mi-e bine nefăcând nimic, moleșit de lenea unei țări tot mai scufundate în lentoarea nimicului devenit principiu de viață. Îi iubesc pe acești oameni ai Bibliotecii așa cum, de fapt, țin la mine și la toate ale mele. Sunt asemeni mâinilor mele, ochilor sau chiar inimii mele. Aș putea trăi fără toate acestea? Cum aș trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din acea frică mereu în noi, între noi, în mine, cenzurându-mi gândurile, gesturile. Nici acum nu-i cu mult altfel. Mercenari ai pervertirilor sufletești își fac din plin datoria. Bine plătiți, sunt maeștri ai îndobitocirii generale, ai exhibiționismului, ai nimicului. Își iau banii și puțin le pasă de dezastrul produs. Cei mai nerușinați, cinicii idealurilor cu care ne-au îndobitocit, dau acum mărețe spectacole de pocăință. Ei, doctrinarii ticăloșirii noastre, apostolii fricii și ai spaimelor de tot felul, evangheliștii credinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ordona, coerentă, din momente și întâmplări disparate. Ceea ce intuiam și discutam la nesfârșit cu prietenii mei în anii facultății, despre viață și text, iată că acum se întrupa în înseși povestirile mele. Textul meu ordona viața, dădea coerență trăitului, întărea nimicul într-un trup de adevăruri. Povestindu-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pot aminti absolut nimic. Așa cum, în această dimineață de zi ultimă de an, coborând pe acest Bulevard pustiu, încerc a învia, dintre murdării și scârne, un timp clocotitor, populat cu siluetele unor prezențe atât de pierdute în mine. Merg contemplând nimicul, furat doar de cadența textului care se naște. Este viața mea și, cu fiecare cuvânt, știu aceasta, este altceva decât viața mea. Este textul care de-acum mă scrie, mă limpezește, mă ordonează, face coerentă Moartea spre care zoresc. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete chinuite pe nedrept. De fapt, nu sufletele au fost chinuite, ci trupurile lor au fost batjocorite, rănite, umilite, sfârtecate, date nimicului și risipite în hăul gropilor comune. Mă întristează dintr-odată ascultarea acestor poezii scrise în temnițe, puse acum pe muzică. Poezii despre un timp năruit și din suferințe despre care multă vreme nu am știut nimic. Despre vieți frânte atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului.“ Aici e situat chiar începutul: graba spre o ședință a viitorilor comuniști din facultate, plină de promisiuni, va devia într-o izbucnire rebelă, ce conduce firul Textului în chiar inima întunericului: prima beție solitară, plină de o savoarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tentativă, care s-a soldat cu un mic eșec... Vedeți, brațul nu mai există, dar durerea persistă. V-ați Întrebat vreodată ce Înseamnă vidul? Noi cu toții ne Întrebăm de unde a răsărit materia, dar nu ne oprim asupra unei chestiuni esențiale: nimicul, nimicul cum, prin ce minune s-a născut? Și Înaintea lui ce-a existat? Un alt nimic? Ei bine, nimicurile acestea ne cheamă să le pipăim... Să ne convingem pe propria noastră piele de existența lor... Dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care s-a soldat cu un mic eșec... Vedeți, brațul nu mai există, dar durerea persistă. V-ați Întrebat vreodată ce Înseamnă vidul? Noi cu toții ne Întrebăm de unde a răsărit materia, dar nu ne oprim asupra unei chestiuni esențiale: nimicul, nimicul cum, prin ce minune s-a născut? Și Înaintea lui ce-a existat? Un alt nimic? Ei bine, nimicurile acestea ne cheamă să le pipăim... Să ne convingem pe propria noastră piele de existența lor... Dacă n-ar fi existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vreodată ce Înseamnă vidul? Noi cu toții ne Întrebăm de unde a răsărit materia, dar nu ne oprim asupra unei chestiuni esențiale: nimicul, nimicul cum, prin ce minune s-a născut? Și Înaintea lui ce-a existat? Un alt nimic? Ei bine, nimicurile acestea ne cheamă să le pipăim... Să ne convingem pe propria noastră piele de existența lor... Dacă n-ar fi existat vidul, n-am fi existat nici noi. Și ca să ne convingem că există, suntem În stare să ne punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor. Nu putem dormi când antihristul uneltește și pune la cale cu mijloace noi dispariția noastră ca Neam. Trăim momente grele. Românii se luptă cu moartea și pleacă din țara lor pentru a putea supraviețui, lăsând în urmă intrigi și nimicuri de caractere. Ei pleacă în îndepărtate exiluri împinși de asupritorii de ieri, azi deghizați în democrați. Dar strigătul legionarilor nu a încetat. El vibrează ca un dangăt de clopot, ca o chemare la rugă din adâncul temnițelor, din desișul codrilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sunt fie arestați, fie cu un alibi solid în noaptea asasinatelor. Cu martori beton. Am făcut o nouă cercetare a zonei: nada, nimic. S-a scurs deja prea mult timp. Ghetoul negrilor, Griffith Park, locul unde a fost aruncat Goines... nimic. Nimeni n-a văzut nimic, nimănui nu-i pasă. Iar cu informatorii - nici o șansă. Tipul e un singuratic și pun pariu pe toată pensia mea că nu umblă cu derbedei. Personal m-am axat pe alți trei suspecți, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era eliminarea: majoritatea muncitorilor temporari erau mexicani, copii de imigranți ilegali din liceele Belmont și Lincoln, inși fără carte verde, veterani de la măcelăriile din Vernon, unde munca era de două ori mai infectă și salariile chiar și mai proaste decât nimicul oferit de Carmichael. Danny plecă, gândindu-se că Reynolds Loftis ar fi leșinat în prima clipă în care ar fi intrat la Jardeco și că actorul nu putea avea decât o conexiune accidentală cu acest caz. Dar filiera Joredco/Cormier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
surâs. Mi-a potrivit părul la tâmpla stângă... Iarăși mi-a prins mâna și mi-a șoptit simplu, cu voce gravă: ― Și eu, la fel, Grig!... Sufletul mi-a fost dureros săgetat de-o dulce înfiorare. Am pornit emoționați, vorbind nimicuri, prostii pline de gingășie, oprindu-ne la fiecare pas să admirăm o frunză, o floare, o creangă sau un petec de cer albastru! Orice avea farmec în acele clipe binecuvîntată! Doamne, cât de frumoasă e viața uneori! Adevărat că... " Iubirea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o pildă vrednică de urmat. 10. Căci, cînd eram la voi, vă spuneam lămurit: Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănînce." 11. Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorînduială, nu lucrează nimic, ci se țin de nimicuri. 12. Îndemnăm pe oamenii aceștia și-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-și mănînce pîinea lucrînd în liniște. 13. Voi, fraților, să nu osteniți în facerea binelui. 14. Și dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]