4,446 matches
-
partea conștientă a poporului" este echivalată cu nobilimea, devine univoc că "națiunea" este boierimea, granițele conceptului neincluzând și țărănimea. Totuși, din acest moment înainte, concepția populară a națiunii avea să înlocuiască ireversibil înțelegerea elitară a națiunii drept categoria privilegiată a nobililor. Pe durata întregii primei jumătăți a secolului al XIX-lea, centrul de gravitate al discursului didactic l-a constituit morala religioasă. Întregul sistem de cunoștințe vehiculat prin intermediul cărților școlare orbita în jurul axei centrale a religiei și era, în consecință, iradiat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care prefigurează tragicul cult al morții fanatizat în crezul legionar, în care moartea este slăvită și îmbrățișată ca misiune patriotică și destin suprem. Copii, uitați-vă la Patria cea mai elocinte din lume [Franța]. [...] Copilul măcelarului din piață cu urmașul nobilului din vremea lui Henric al IV stau alături, luptă alături și mor alături, cuprinși de frenezia morții, a morții glorioase pentru patrie. [...] Copii, învățați din fiorul care a cuprins Franța și-a înălțat-o în iubirea lumei, cum se apără
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nețărmurit în sufletul tinerimii nu trebuie neglijat. Succesul românismului reclamă o pedagogie a superlativului și o extatică a specificului național: "Siliți-vĕ a-ĭ convinge că țéra lor este cea maĭ bună țéră, că neamul lor este cel maĭ viteaz, cel maĭ nobil, cel maĭ energic din tóte neamurile. Nu vĕ temețĭ că vețĭ cădé în exces pe calea acésta; orĭ cât de departe vețĭ merge, cu atât maĭ bine va fi" (Haret, 1903, Anexe, p. 246). Învățătorii primeau astfel mandat ministerial pentru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
2540-2594), publicat ulterior ca eseu de sine stătător sub titlul Basarabii - Cine? - De unde? - De când? (1894). Prin mijloacele analizei lingvistice, Hasdeu ajunge la concluzia că Basarab I Întemeietorul, și dinastia instituită de el, își au rădăcinile istorice în casta dacică a nobililor numiți "Sarabĭ", "organizată de regele dacic Berebista" (Hasdeu, 1887-1898, p. 2591). O linie dinastică neîntreruptă îi unește pe Decebal, Basarab I, Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș. Tot din casta nobiliară a Sarabilor se trag, pe lângă "ceĭ maĭ marĭ regĭ
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
era metamorfozat la rându-i în caracter național. Punând întreaga mișcare ca desfășurându-se sub egida idealului național, Pascu procede la etnificarea revoluției, ceea ce echivalează cu românizarea mișcării. Solidaritatea de clasă este pulverizată în fața solidarității naționale, țăranii români luptând împotriva nobililor maghiari. Revoluția populară a lui Horea avea și un pronunțat caracter naționalist, întrucât scopul final urmărit de țăranii români "nu a fost restaurarea vechii ordini, ci crearea uneia noi în cadrul unei singure țări unificată etnic" (Verdery, 1991, p. 227, subl
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vizibil, manualul subliniind "răsunetul european al răscoalei", diplomația europeană reținând "caracterul românesc și țărănesc al mișcării", precum și hotărârea cu care "țărănimea s-a ridicat împotriva asupririi sociale și naționale" (Daicoviciu et al., 1984, p. 217). Antagonismul clasial între țărani și nobili este îmbogățit prin adăugarea antagonismului etnic dintre români și maghiari. Semantica pur clasială a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta țărănească să fie redefinită ca răscoală social-națională. Vom decela în continuare procesul de naționalizare serială
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
marginale ale articulării intereselor. Instituțională În toate societățile se constituie organizații cu o oarecare stabilitate, ai căror membri sînt uniți, de-a lungul timpului, printr-o comuniune de interese. Indiferent dacă e vorba de membrii unei confesiuni religioase sau de nobili de curte, de militari sau de birocrați, organizațiile respective au interesul să le conserve prerogativele, să le apere privilegiile în cadrul unor instituții puternice și durabile. În legătură cu aceasta trebuie să discutăm, în concepția lui Almond și Powell, despre grupuri de interese
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cînd se ridică problema limitării și controlării puterii executivului și șefului său, în general regele. Se ivesc, așadar, și rezistă o vreme, ca organisme care frînează puterile regelui, mai ales puterea de a cheltui, tocmai pentru că parlamentul reprezintă inițial interesele nobililor, ale celor care ar ajunge să plătească o parte importantă din cheltuielile regelui și din taxele impuse de el, sau ar trebui să le pretindă din munca supușilor lor. Pornind tocmai de la controlul asupra executivului, este ușor de înțeles cît
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
monistă: stătea în întregime în mîinile monarhului. Monarhul era cel care domnea și guverna, numea personalul căruia să-i încredințeze sarcini politice și administrative și îl înlătura, dădea legi și emitea sentințe, acorda amnistii și grațieri. Prin urmare, conflictul dintre nobili și monarh, mocnit sau exploziv, a dus la o împărțire a puterii și la transferul total al unor puteri în favoarea parlamentului; regele era chemat în Parlament, dacă voia nu numai să domnească, ci și să guverneze, în formula clasică "King
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Romei antice s-au scris informații succinte și foarte interesante în lucrarea Călăuză spre marile civilizații ale trecutului 1. Despre Originea cetății, Legendele, Regii (753-510 î.Hr.) au rămas numeroase legende care înfrumusețează istoria acelor timpuri de demult. Se spune că nobilul Enea, scăpat cu viață împreună cu familia sa și cu un mic număr de credincioși din prăpădul abătut asupra cetății Troia din Asia Mică (rămășițele acestei cetăți se află pe teritoriul actualei Turcii), a ajuns, după multe peripeții pe apă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
-lea, au fost puse bazele statului hitit, cu capitala la Hattușa. Imperiul hitit a reprezentat o confederație de state vasale. Regele era, uneori, desemnat de predecesorul său, de obicei tatăl său, având, în mod obligatoriu, asentimentul pank-ului marea adunare a nobililor din imperiu, având și rolul de curte supremă de justiție, care, în virtutea acestui drept, îl putea învinge pe rege (care trebuia să răspundă de faptele sale). În Vechiul imperiu, regii continuau să poarte numele primului rege al dinastiei, Labarna. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
un tratat între egipteni și hitiți, prin care se restabilea echilibrul în Orient. Coaliția triburilor aheene din Asia Mică, invazia "popoarelor mării", a pus capăt imperiului hitit, la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr. Societatea hitită era de tip feudal. Nobilii și prinții vasali administrau imperiul, în numele regelui, căruia, în cazul unui război, îi puneau la dispoziție contingente de oameni înarmați și care de luptă. Populația era alcătuită din oameni liberi, meșteșugari și negustori, stabiliți în orașe, din țărani, legați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Leon a fost o figură proeminentă între intelectualii Iașului din prima jumătate a veacului al XX-lea. Se detașa prin distincția și rafinamentul comportamentului său și era recunoscut de la distanță prin nelipsita crizantemă de la butonieră și prin alura sa de nobil. Ca specialist s-a format la școala germană, în „cetatea evoluționismului” a lui Ernst Haeckel. Ca om însă, a fost modelat mai întâi pe meleagurile Botoșanilor, mai apoi la Iași, la liceul „Institutele Unite”, unde predau cei mai străluciți reprezentanți
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
întâlnirii în sala tronului din Alhambra, unde regii catolici Ferdinand și Isabela au semnat decretul de expulzare a evreilor din Spania cu cinci sute de ani în urmă, atenția mi-a fost distrasă de imagini din acel trecut îndepărtat de parcă nobilii îmbrăcați în costume de epocă s-ar fi aflat lângă mine, ascultând discursurile care făceau apel la reconciliere și cooperare pașnică între israelieni și palestinieni. Dar satisfacția maximă în "Proiectul Granada" am găsit-o când, împreună cu Shimon Peres, pe atunci
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și s-a împămîntenit acolo nu purta acest nume. Îl chema Limbrich. Acesta era fiul vikingului Limbrich, odrasla unui rege viking. Odrasla aceasta, în trecere pe la noi, a iubit o fată moldoveancă, frumoasă de-i mergea vestea. Numele acestuia, mare nobil, venea de la cuvintele limb = odraslă și rich = bogat, generos. Deci, era Odrasla Bogată, probabil urmașul unui rege viking, care era și generoasă pe deasupra. Odrasla asta s-a îndrăgostit, după cum am spus, de o moldoveancă foc de frumoasă și a lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
provincie, în cadrul unei ceremonii festive ce urma să se desfășoare în Cernăuți, în fața autorităților militare. Țăranii care aveau o condiție socială și culturală precară, urmau să depună un jurământ colectiv (pe sate), fie în fața unui ofițer imperial, însoțit de un "nobil național" (national Edelmann), fie prin desemnarea vornicului și a doi deputați care să presteze jurământul în numele întregii comunități rurale, la o anumită dată în Cernăuți. Orașele, precum și comunitatea evreiască urmau să fie reprezentate de câte doi delegați desemnați, care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
întregii comunități rurale, la o anumită dată în Cernăuți. Orașele, precum și comunitatea evreiască urmau să fie reprezentate de câte doi delegați desemnați, care să depună jurământul în numele acestora, la ceremonia din Cernăuți 77. Comandamentul Galiției a adăugat propunerea ca, pe lângă nobilii și clerul înalt din Bucovina, să depună jurământul credință, personal sau prin împuterniciți, toți cei ce aveau proprietăți în această provincie, însă locuiau în afara ei. Împărăteasa Maria Theresia, aprobând propunerile făcute, decidea ca depunerea jurământului să se facă înaintea autorităților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
locale. De aceea, a căutat să liniștească spiritele, fără a da însă satisfacție deplină cererii mazililor bucovineni. În acest sens, Consiliul Aulic de Război din Viena făcea cunoscut, la 9 iulie 1779, Comandamentului General al Galiției, că propunerea făcută de nobilii din Cernăuți de a alege trei reprezentanți din rândul lor, care să participe la deliberările Administrației districtuale privitoare la afacerile provinciale, ar putea avea atât un rezultat bun, cât și unul negativ. Exista temerea formulată de generalul Enzenberg, și împărtășită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în sesiunile Administrației Bucovinei ar fi creat un fel de stat în stat, în care aceștia, urmărindu-și propriile interese particulare, s-ar fi putut opune măsurilor de organizare a noii provincii. Pe de altă parte, ideea folosirii unora din nobili ca reprezentanți politici locali, ce aveau încrederea poporului, părea a fi avantajoasă în anumite împrejurări, în care, prin această influență, se putea obține executarea, fără împotrivire, de către supuși, a ordinelor imperiale. Ca atare, Consiliul Aulic de Război nu încuviința măsurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Administrația Bucovinei, în frunte cu secretarul Mihalachi și generalul Enzenberg. În funcție de situația din provincie, în august 1782, el scria forurilor superioare din Viena, referindu-se la luarea unor eventuale măsuri împotriva lui Balș, că "nu este recomandabil ca boierii sau nobilii autentici să capete repulsie față de această provincie, din cauza tratării lor necorespunzătoare, având în vedere legăturile pe care le întrețin familiile între ele, în ciuda divizării suveranității"62. Cu toate aceste intervenții, relația dintre șeful Administrației Bucovinei și boierul bucovinean nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
evoluția lojei "Zur wahren Eintracht" a avut o orientare universalistă, profund intelectuală, cunoscând un fenomen de politizare, prin implicarea în programul reformator iosefin, precum și o dezvoltare deosebită, numărul membrilor sporind la peste 200, din care 113 erau burghezi, iar 96 nobili. Reunirea a numeroși oameni de știință, juriști, literați, artiști, funcționari și oameni de stat etc., care ascultau diferite prelegeri și discutau pe tema ultimelor noutăți în domeniul politic, al literaturii, științei sau artei, a făcut ca aceasta să devină o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de reședință a provinciei, toate urmând să intre în funcție începând cu 1 februarie 1787. Tribunalul provincial și Curtea de Apel (Landrecht und Appelationgericht) din Lemberg erau desemnate a avea același rol și pentru Bucovina, fiind instanță de judecată a nobililor bucovineni, a celor trei orașe: Cernăuți, Siret și Suceava și a mănăstirilor 237. Totodată, a fost acceptată propunerea lui Vasile Balș de încadrare a boierimii bucovinene în rândul stării nobiliare galițiene, pentru a putea participa la lucrările seimului galițian 238
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Dat fiind faptul că nobilimii poloneze i-au fost recunoscute toate privilegiile feudale anterioare intrării în Imperiul habsburgic, prin tratatul din 1772, care consfințea anexarea de Austria a Galiției, din același an a fost înființată o instanță de judecată pentru nobili, în Lemberg, cu titlul de "Forum Nobilium". În timpul domniei lui Iosif al II-lea, această instituție s-a transformat în Tribunal provincial și Curte de Apel (Appelationsgericht und Landrecht)251. Potrivit patentei din 1784, sub jurisdicția acestei instanțe se aflau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Față de pretențiile Dietei maghiare de la Ofen, privitoare la scoaterea Galiției din rândul provinciilor ereditare austriece și unirea ei cu Ungaria, bibliotecarul Universității din Lemberg, Heinrich Gottfried von Bretschneider, publica în limbile polonă și germană, din însărcinarea împăratului, lucrarea Răspunsul unui nobil polonez, prin care se făcea publică opoziția Galiției față de planurile maghiare 7. Tactica lui Leopold al II-lea și-a arătat rezultatele prin încoronarea sa de Dieta de la Presburg, în noiembrie 1790, ca rege al Ungariei, în aceleași condiții de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de cei din Galiția. Tot la fel și stările privilegiate erau diferite de cele galițiene. Contrar celor dorite prin patenta din 1787 privitoare la stările din Bucovina, acestea nu au luat parte activă la Dieta Galiției. Mai mult chiar, cei mai mulți nobili moldoveni, cu posesiuni în Bucovina, trăiau la Iași, pe lângă curtea principelui lor, unde primeau funcțiile și demnitățile dorite. Pe de altă parte, comunitatea de limbă și de obiceiuri, ca și legăturile familiale între cei din Bucovina și cei din Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]