2,731 matches
-
orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Valonii s-au instalat la Bruxelles ca muncitori, iar parizienii erau refugiați din urma revoluției franceze. Puterea era controlată de burghezia și de nobilimea din Brabant. Doar aceste categorii aveau drept de vot, și se preocupau de o unificare națională forțată, bazată pe unilingvism francofon, conform acelei concepții filosofico-politice de origine franceză conform căreia fiecare națiune ar fi trebuit să vorbească o singură limbă
Regiunea Capitalei Bruxelles () [Corola-website/Science/298523_a_299852]
-
este un monument istoric și de arhitectură situat în localitatea Săndulești (3 km vest de Turda). Edificiul a fost construit de comunitatea română unită (greco-catolică) în anul 1702. Ca un rezultat al efortului constructiv și de emancipare națională a micii nobilimi românești poate fi considerată această mică si valoroasă biserică din Săndulești. Monument de proporții relativ modeste, lăcașul de cult este asemănător, ca plan, ctitoriilor cneziale din ținutul Hunedoara, ca bisericile din Bârsău și Leșnic, construite în secolul al XV-lea
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Săndulești () [Corola-website/Science/306987_a_308316]
-
Pe 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania ("Carcer Magni Principatus Transilvaniae"). Transformarea a urmat unei evadări în masă de la închisoarea din județul Trei Scaune, incident care a generat din partea nobilimii dorința de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal. Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deținere, cu 3 nivele deasupra intrării principale fiind amenajată locuința directorală formată din 6 încăperi, conform proiectului
Cetatea Gherla () [Corola-website/Science/307034_a_308363]
-
Tatăl său a fost Charles de La Fontaine, maestru de vânătoare și pădurar al ducatului de Château-Thierry, iar mama sa a fost Françoise Pidoux. Familia sa făcea parte din pătura superioară a clasei de mijloc provinciale; chiar dacă nu făcea parte din nobilime, tatăl său era înstărit. Jean, cel mai mare copil, a fost educat la colegiul din orașul Reims. În luna mai 1641 a intrat la "Oratoriu", iar în luna octombrie a aceluiași an la Seminarul din Saint-Magloire. Dar, după o perioadă
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
pace în ținutul Orhei și în același an devine președinte al comitetului de redacție al Societății Moldovenești. În 1909 devine director sanitar și director al Muzeului Național din Chișinău, unde va activa până în 1918. În 1910 este ales deputat al nobilimii și vicepreședinte al zemstvei. Din această calitate, va cere la tribună în 1912 introducerea limbii române în școli. În timpul Primului Război Mondial a fost director al Crucii Roșii. În 1917 devine președinte al comisiei școlare moldovenești, nou creată; pe 20 martie — președinte
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
a modelat primul guvern și a mobilizat toate resursele financiare și umane ale Rusiei. În timpul lui Petru cel Mare, armata a înrolat pe viață soldați profesioniști din rândurile populației plătitoare de impozite, a încadrat armata cu ofițeri profesioniști din rândurile nobilimii, și a cerut aristocraților să aleagă între serviciul pe viață în forțele armate sau în administrația civilă. În 1722, Petru I a introdus Tabelul rangurilor, care determina poziția și statutul unei persoane funcție de serviciile făcute imperiului mai degrabă decât funcție de
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
istorice nu-l interesează deloc pe autor. Într-una din introducerile inițiale la român, Tolstoi mărturisea: Compozițional, imensă varietate de figuri (peste 550) și episoade este arhitecturata sub formă de cronică a vieții, în principal a trei familii din înaltă nobilime rusă: Bolkonski, Bezuhov, Rostov. Dintre numeroasele personaje perfect desenate, un relief deosebit îl capătă prințul Andrei Bolkonski, contele Pierre Bezuhov și Natasa Rostova. Primul este un om inteligent și cult, voluntar și energic, generos și sincer, onest și cu o
Război și pace () [Corola-website/Science/308513_a_309842]
-
delicatețe și nerușinare, posibil datorită unei inteligente foarte fine, ambigua și ironică. Pe de altă parte, operă ne oferă o panoramă socială a începutului de secol XIV, care reflectă tensiunile sociale dintre burghezia incipientă și clasele sociale privilegiate (clerul și nobilimea). S-a estimat că moartea să a avut loc în jurul anului 1350, deoarece în 1351 nu mai era arcipreste de Hita, funcție ocupată de un anumit Pedro Fernández.
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
XVI. "Scena 1." Preludiul curge direct cu corala '"Da zu dir der Heiland kam"', care încheie serviciul divin. Eva, fiica burghezului bogat Veit Pogner, aurar, și Magdalena, doica ei, se întorc de la biserică. Walther von Stolzing, un tânăr din mica nobilime rurală ("Junker"), aruncă priviri înflăcărate în direcția Evei, pe care a întâlnit-o în ajun în casa tatălui său, unde el locuiește, sosit de la țară. Se îndrăgostesc nebunește unul de celălalt. Walther află că ea este promisă câștigătorului concursului de
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
înaintea carierei de actor, fiind mereu concediat din posturi modeste. A devenit pianist și a cântat în localuri, talentul său muzical fiind evidențiat mai târziu în filme precum "Prostănacul" ("Le Corniaud") și "Marele restaurant" ("Le Grand Restaurant"). Familia sa aparținea nobilimii din Sevilla. Tatăl sau, Carlos Luis de Funes de Galarza (1875-1934), era avocat și apoi s-a făcut bijutier. Mama sa, Leonor Soto Reguera (1879-1957), era casnică, fata unui notar din Ortigueira (La Coruña), unde de altfel, sunt îngropați amândoi
Louis de Funès () [Corola-website/Science/308562_a_309891]
-
fost o împărăteasă a Rusiei (1741 - 1762) care a implicat țara în Războiul austriac de succesiune (1740 - 1748) și în Războiul de 7 ani (1756 - 1763). Este cunoscută pentru dorința de expansiune teritorială a Rusiei. Politica sa internă a permis nobilimii să obțină o poziție dominantă în cadrul guvernului local, dar cu puteri limitate. Ea a încurajat înființarea de către Lomonosov a Universității din Moscova și a Academiei de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg de către Șuvalov. A cheltuit, de asemenea, sume exorbitante pe proiectele
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
cu tortura aplicată deținuților sub 17 ani a fost abolită în 1742. În 1754 țarina a creat o comisie însărcinată cu elaborarea unui nou cod juridic. Codul, care nu a fost niciodată promulgat, ar fi întărit și mai mult privilegiile nobilimii. În 1756 englezii au negociat o alianță cu Prusia, lucru care a transformat situația diplomatică din Europa. Reacția Franței a fost alierea ei cu Austria. Conflictul cunoscut drept Războiul de Șapte Ani a început cu invazia Saxoniei de către prusaci în
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
de hughenoți, fiind considerat de unii ”cel mai mare masacru religios al secolului”. Acest episod tragic al războaielor religioase a fost rezultatul unor serii de factori politici, religioși și sociali. A fost o consecință a conflictelor civile și militare dintre nobilimea franceză catolică și cea protestantă și a avut drept rezultat o reacție populară sălbatică, ultra-catolică, ostilă politicii regale de reconciliere. Pentru mult timp tradiția istoriografică i-a considerat răspunzători pe Caterina de Medici și pe Carol al IX-lea al
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
rezultatul unei serii de evenimente: Semnarea Tratatului de la Saint-Germain pune capăt celui de-al treilea război religios (1568 - 1570) dintre catolici și protestanți, dar este o pace fragilă deoarece catolicii intransigenți nu o acceptă. Revenirea protestanților la curtea Franței scandalizează nobilimea catolică, dar Caterina de Medici și Carol al IX-lea, conștienți de dificultățile financiare ale regatului, sunt hotărâți să păstreze pacea. Gaspard de Coligny, liderul protestanților, revine în consiliul regal. Pentru a menține pacea între cele două facțiuni religioase, Caterina
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
cu restul Europei și cu o cultură agricolă și deci cu un atașament mai mare pentru cultul fertilității.a Din varii motive, dar mai ales din cauza morții lui Knut cel Mare în 1035, și poate chiar a unei nemulțumiri a nobilimii norvegiene cu stăpânirea daneză în anii de după moartea lui Olaf din 1030, fiul sau nelegetim cu concubina sa Alvhild, Magnus I cel Bun, a luat puterea în Norvegia și ulterior și în Denmarca. Numeroase biserici daneze au fost dedicate lui
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
demască ipocrizia bisericii, justiția, corupția aparatului de stat țarist, într-un cuvânt, demască întreaga orânduire socială și de stat din Rusia țaristă. În acțiunea romanului, Tolstoi a introdus oameni din cele mai felurite categorii sociale. El a zugrăvit și vârfurile nobilimii, și preoțimea, și funcționărimea, și ofițerimea, și negustorimea, și lumea meseriașilor și pe cea a mujicilor, încercând chiar să creeze tipuri de revoluționari, prezentându-i cu simpatie îndeosebi pe narodnici, în timp ce față de social-democrați are rezerve și își manifestă chiar dezacordul
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
centrul povestirii. Însemnările din jurnal sau din acea vreme vorbesc despre intenția lui Tolstoi de a crea o mare operă literară, care să redea noua concepție despre viață a scriitorului, concepție care l-a dus la o ruptură definitivă cu nobilimea și la trecerea lui de partea țărănimii patriarhale. La 25 ianuarie 1891 Tolstoi a notat în jurnalul său: Gândul despre un roman de mari proporții concretizându-se treptat, se împletea cu concepția "Învierii". Lucrând la "Învierea", Tolstoi căuta să redea
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
renăscut, începând cu secolul al XVIII-lea, cultul împăratului și s-a pregătit, astfel, intelectual și ideologic, calea restaurării împăratului în rosturile sale politice de care fusese deposedat. Încă în anul 1715, în lucrarea „Istoria Marii Japonii”, scrisă la inițiativa nobilimii din ținutul Mito, se insista asupra importanței familiei imperiale. În același scop s-a alăturat și efortul intelectualilor de a diminua influența civilizației chineze și de a revigora vechea religie japoneză, shinto, prin opoziție cu confucianismul și budismul. Omul de
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
de poezii în operele lui se poate observa influența confucionistă și taoistă. dintre aceste opere se pot aminti: Cântăreț viguros și delicat al naturii și al dragostei, al vinului și al aventurii și, în același timp, critic necruțător al moravurilor nobilimii, Li Tai-pe a alternat realitatea și visul, atitudinea euforică și cea profund elegiacă în versuri simple și sugestive, amintind adesea de tonalitățile poeziei populare. În lirica sa, finețea notației transcrie în mod fericit puritatea sentimentelor. Li tai-pe a exercitat o
Li Po () [Corola-website/Science/306484_a_307813]
-
perioada 1634-1638, după care a scăzut. Nemulțumirea creștea în toate straturile sociale, dar cei doisprezece judecători de drept comun ai Angliei, au declarat că taxa era una din prerogativele regelui. Carol, cu o asprime considerabilă, a strâns fonduri și de la nobilimea scoțiană, prin "Actul de Revocare"(1625), prin care toate terenurile dăruite de coroană nobilimii din 1540, au fost revocate și pentru a avea dreptul de proprietate, trebuia plătită o chirie anuală. Carol a încercat să poarte Biserica Anglicană, în prevalență
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
doisprezece judecători de drept comun ai Angliei, au declarat că taxa era una din prerogativele regelui. Carol, cu o asprime considerabilă, a strâns fonduri și de la nobilimea scoțiană, prin "Actul de Revocare"(1625), prin care toate terenurile dăruite de coroană nobilimii din 1540, au fost revocate și pentru a avea dreptul de proprietate, trebuia plătită o chirie anuală. Carol a încercat să poarte Biserica Anglicană, în prevalență calvinistă, spre o viziune mai tradițională și sacramentală. Intenția sa, a fost percepută de
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
avea la bază relațiile feudale caracteristice Europei Occidentale, dar adaptate realităților locale. Regatul avea o întindere relativ mică, cu terenuri cultivabile destul de reduse ca întindere. Încă din vremurile antice, regiunea avusese o economie urbană, spre deosebire de Europa medievală. De fapt, deși nobilimea stăpânea moșii, ei preferau să trăiască în Ierusalim sau în alte orașe, mai aproape de Curtea regală. La fel ca și în Europa, nobilii aveau vasali, fiind la rândul lor vasalii regelui. Spre deosebire de Europa, producția agricolă era reglementată de "iqta", sistemul
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Continuarea studiilor nu putea fi făcută decât în universitățile din Europa. Fondarea unei universități în Ierusalim era practic imposibilă într-o societate care prețuia mai mult războiul decât filozofia sau teologia. Totuși, se știe că populația de origine francă și nobilimea se puteau mândri cu o înaltă rată a alfabetizării. Existau în Ierusalim un număr mare de juriști și clerici, iar studiul legilor, istoriei și altor subiecte academice reprezenta o preocupare importantă în rândul familiilor nobile sau a celei regale. În
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
să o mărite pe Sibylla cu Baldwin de Ibelin, aranjând o căsătorie cu Guy de Lusignan. Guy era fratele mai mic al lui Amalric de Lusignan, având deja o reputație de om foarte capabil, având sprijinul anumitor facțiuni importante ale nobilimii locale. Mai mult, familia Lusignan era vasală a vărului lui Sibylla, Henric al II-lea al Angliei. Baldwin a logodit-o pe Isabella (la numai 8 ani) cu Humphrey al IV-lea de Toron, fiul vitreg al atotputernicului Raynald de
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Viena din 20 februarie 1873, în conformitate cu cea mai înaltă rezoluție al împăratului Franz Joseph I al Austriei, i-a fost acordat titlul personal de baron, ca semn de recunoaștere a serviciilor sale pentru imperiu și țară precum ca urmare a nobilimii vechi a familiei sale. Baronul a rămas necăsătorit și fără copii. Ultimul mareșal a Bucovinei a fost nepotul lui de frate, Alexandru baron de Hurmuzaki. În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, Eudoxiu a luptat mereu pentru drepturile românilor din
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]