2,234 matches
-
Și zilele astea a fost întoarsă pe dos, cătrănită rău. Până ieri, când m-a chemat, mi-a spus că regretă tot ce ți-a spus, că a întrecut măsura și-a fost nedreaptă cu dumneata, că recunoaște probitatea și noblețea intențiilor dumitale și că vrea nu doar să o ierți pentru cele spuse că ai vrut s-o cumperi, ci că nici nu o crede. Tocmai pe asta a insistat cel mai mult. Zice că în primul rând vrea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau paharul bunicului din sticlă de Boemia, care-și aveau locul lor în vitrină. Încăperile mirosind a vopsea și solvenți, cu „osatura“ lor încă despuiată la început, își însușiră nuanțele de culoare calde și moi din lumea mamei, emanau o noblețe discretă care ocupa pe lista priorităților ei intime cel mai înalt rang și acum tolera și ce era prezent, modern. Grădina încă golașă se transformă într-o opulență de verdeață și, deși datorită poziționării casei ea nu prea mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
virtuală la alegere, umblând fără efort prin Europa și trecând, să zicem, dintr-o galerie a Luvrului Într-o lojă de la Scala, după cum doreau. După mai multe pagini de asemenea fantezii, ducesa era ucisă În lumea reală, salvând plină de noblețe un copil dintr-un accident de cale ferată, dar se Întorcea la eroul cărții În vis, pentru a-l Înveseli cu o viziune mistic-evoluționistă asupra viitorului umanității și a vieții de după moarte: „Și astfel, o mică scânteie a conștiinței noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fizice. Experiența traumatică a războiului Îi lăsase, se pare, fără puterea de a trăi În timp de pace, aducându-i În cele din urmă lui Wilky un sfârșit prematur, În timp ce el și William, care trăiseră Într-o siguranță lipsită de noblețe pe tot timpul conflictului, prosperaseră distingându-se fiecare În domeniul lui. Faptul că Îi ceda lui Bob o parte consistentă din moștenirea lăsată de Alice nu compensa nici pe departe destinul inegal, dar Îi mai liniștea puțin conștiința. Nu ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pentru Alice, probabil că povestea avusese farmec pentru că dădea valoare morții ca idee sau ca aspirație, lucru inexplicabil turmei de rând. Între lucrările lui Fenimore, ea Își avea locul Într-o serie lungă de povestiri despre femei care Își arătau noblețea caracterului renunțând la perspectiva unei fericiri lumești obișnuite. Nu mult după aceea, Îi făcu o vizită lui Fenimore la Oxford, nerăbdător să Îi vorbească depsre admirația lui Alice față de povestire. Avea să fie surprinsă și Încântată, oferind o scuză convenabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de studenți, pozând goală, pour l’ensemble (sau, așa cum ea Însăși se exprima, „pozând la grămadă“), și fugea, dar se Îmbuna și o ierta, iar ea accepta să se mărite cu el, dar, la rugămintea mamei lui, scandalizate, renunța cu noblețe și dispărea, pentru a fi salvată mai târziu de la pierzanie de către Svengali. Totul era evident inspirat din Scènes de la Vie de Bohème și din Dama cu camelii a lui Dumas, după cum Du Maurier Însuși recunoștea candid, cu excepția personajului lui Svengali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
una despre un tată văduv și fiica lui, care țineau mult unul la altul și care se căsătoreau În același timp, după care descopereau că respectivele lor perechi erau de fapt amanți, dar reușeau să Îndrepte o situație neplăcută prin noblețea spiritului și abilitatea purtărilor În societate; cealaltă - dominată de spiritul lui Minny Temple - despre o tânără frumoasă și bogată, care contracta o boală fatală, care amenința să o Împiedice de la a trăi experiența iubirii, și care era exploatată de prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maraschino 1934, Învăluit În fumul tonic al havanelor, omul și-a scos toate măștile. Înțeleg ce-l neliniștește. Publicarea epistolelor scrise de Moncha ar da o grea lovitură societății. Căci e o femeie hors concours, dragă prietene: frumusețe fizică, avere, noblețe, loc În societate, ce mai, un spirit modern Într-un vas de Murano. Îndurerat, Carlos Anglada insistă asupra faptului că publicarea scrisorilor l-ar ruina și asupra acelei besogne, fără doar și poate neigienică, de a-l ucide pe colericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
valorile se întrepătrund și se schimbă. Lovesc dorind să sărute, scriu o aberantă istorie despre curgerea unui așa numit timp: timp de nașteri și morți plin de criminali și martiri. Dar eroismul și lașitatea n-au nimic în comun cu noblețea sau nimicnicia cauzei lor. Ca și V. tînăr, înot pînă la sufocare să mă abstrag șuvoiului ultimei categorii. Poți străbate mlaștina și rămîne curat? Dar nici așa n-am fost și nu sînt mulțumit căci, deopotrivă, raționalitatea de ghiață sau
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
premeditare.” Surîd. Nu vreau să știe că, la rîndu-mi oscilez și îmi alung la fiecare pas teama, căci mintea îmi demonstreazăcă am dreptate: reușesc și judecă excrocii, criminalii; valorile sînt imediat închise, înecate în murdărie și luate în rîs iar noblețea și nevinovăția n-au parte decît de catastrofă. „-Da”-îi răspund. „-Căci răul premeditat, lipsit de sălbăticie, de degringolada bețiilor sexuale, devine astfel însăși demnitatea noastră. Judecătorul Suprem ne va iubi sau ne va urî așa cum încercam noi a ne
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să bag de seamă. Turist imbecil! Nici măcar n-am fotografiat ca americanii... „-Ai cugetat stîmb?”-mă întreabă Judecătorul. „-Srtîmb, părinte. Am schimbat formele și culorile între ele. Și binele a devenit rău și răul, salvare. Mi-a fost cruzimea o noblețe și-am îndrăgit magia, să pot schimba lumea, așa, pe placul meu.” „-Te-ai lăcomit?” „-La toate! Atît de mult pînă ce dulceața lor ma scîrbit silindu-mă să văd putreziciunea din mine.” Privesc în jur la bătrîni. Și mie mi-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
POPA’S BRIZE DE VIS Am ajuns cu iubirea mea în mijlocul nopții de vis, și am sărutat CERUL, pe o întindere luminoasă a SOARELUI. În jurul meu dansa în CETĂȚI DE DOR, trupul firav a iubitului necunoscut. Cu un gest de noblețe mi se rotea în jurul ochilor mei precum florile universului acele gânduri, despre un alt anotimp cu alte speranțe ucigătoare. Ce pot să fac acum, dacă trupul iubitului e ascuns în trupul mării, unde dragostea a furat-o CORALII unui timp
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viață Îmi făcea frecții cu Carmol, pentru răceală, pentru a-mi spori IQ-ul, pentru a mă stimula În carieră. De la ea am Învățat bunele maniere. Apoi le-am uitat. S-a stins la Caritas Într-o rezervă melancolică, cu noblețe, galbenă de la hemoragia cerebrală, gătea excepțional. Pe măsuță stătea un gîndac roșu. Bunicul din partea mamei avea mai multe case și trei restaurante mari În același tembel București, era foarte puternic. Putea să ridice un om de 100 de kilograme, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sărat. Când semnasem contractul la Elias-Clark mă obligasem să rămân asistenta Mirandei timp de un an - dacă rezistam și nu eram concediată, ceea ce În momentul de față mi se părea o eventualitate extrem de Îndoielnică. Iar dacă Îmi Îndeplinieam Îndatoririle cu noblețe și entuziasm și cât de cât profesionist - ceea ce nu era stipulat În contract, dar fusese menționat de o jumătate de duzină de angajați de la resurse umane, precum și de Emily și de Allison - mă puteam afla În situația de a numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simte pe Dumnezeu și trăiește prin acest simțămînt și este puternic în lucrarea sa. Iar Apostolii și urmașii lor, care au adăugat puținelor Sacramente instituite de Cristos ornamentele sfintelor rugăciuni și ale ceremoniilor, cu semnificații exterioare, și rituri pline de noblețe, pentru ca aceia care se închinau Mîntuitorului omenirii să fie mai aproape de Dumnezeul-Om și de adunarea celor care credeau în cuvîntul Său; au urmat pilda pe care le-a dat-o Învățătorul divin; deci nu au introdus nimic care să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care într-o bună zi le va cere să dea seama despre lucrurile ce le-au fost încredințate. 80. Unul dintre acești generoși Prelați ai Bisericii, care spre sfîrșitul celui de-al IX-lea secol a apărat în Franța cu noblețe și corectitudine episcopală libertatea alegerilor episcopale, a fost renumitul Arhiepiscop de Reims, Hincmar. Este de ajuns să povestim aici ceea ce a făcut în privința Regelui Luis al III-lea. Hincmar prezida Conciliul de la Fismes din 881. Odon, Episcop de Beauvais, murise
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai umili decît toți." Acestea erau sublimele adevăruri pline de umanism pe care Biserica le rostea și le transmitea sufletelor domnitorilor atunci cînd ei deveneau fiii săi; iar ei le ascultau cu respect și se minunau că întîlnesc o nouă noblețe, care nu le putea fi dată de putere, nici de fastul coroanei, ci numai de smerenia crucii Mîntuitorului. Și ce s-a întîmplat? Aceste adevăruri au pătruns în inimă și au învins, le-a venit vremea și aproape pe toate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
antreu mă Întîmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea Îmbătrînită, era Îmbrăcată Într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare Îi ținea părul În coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mîna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai În sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al Învățătorului stătea pe masă cu dantelării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a sunetului originar, adecvat ethosului care însoțește această uriașă liturghie muzicală”. Pentru publicul din sala Ateneului a fost o adevărată lecție de măiestrie și o demonstrație originală de îmbinare a fanteziei cu rigoarea în procesul interpretativ. Remarcabilă prin profunzimea și noblețea expresivă, versiunea oferită de cvartetul Voces a reliefat plenar frumusețea muzicii, dar și valoarea ansamblului (în care fiecare muzician este înzestrat cu calități de excepție). Abordând Arta fugii într-o manieră fascinantă și inteligibilă, artiștii au evidențiat cu mult rafinament
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
artiștii au evidențiat cu mult rafinament conținutul și particularitățile fiecărei lucrări a ciclului (alcătuit din 20 de fugi și canoane). Am admirat deopotrivă coordonarea impecabilă a muzicienilor pe parcursul întregii lucrări și dialogul firesc al acestora, cât și sonoritatea plină de noblețe, remarcabilă prin profunzime, prin sensibilitate, prin subtilitatea frazării, prin dozarea atentă în plan dinamic și agogic. Muzicienii au interpretat cu profesionalism, cu discernământ, cu responsabilitate și dăruire monumentala capodoperă bachiană. Timp de o oră și 40 de minute cât a
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
contribuția creatoare a interpretului în redarea muzicii. Lucrarea de mare poezie și subtilitate expresivă, conține dificultăți tehnice inimaginabile. Emil Vișenescu a realizat o versiune excepțională a acestei creații dificile care îngemănează original sensibilitatea și virtuozitatea instrumentală; interpretarea inspirată, plină de noblețe și lirism a evidențiat cu mult rafinament timbralitatea specifică a fiecărui sunet ori motiv muzical. În afara momentelor lirice, evocatoare, solistul a acordat atenția cuvenită secvențelor strălucitoare, de anvergură instrumentală. Publicul a fost captivat de aplombul și lejeritatea cu care au
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
Soare, ansamblul a evocat cu măiestrie sonoritatea și diversitatea coloristică a orchestrei simfonice. Publicul a fost adânc marcat de evenimentele existențiale pe care le întruchipează această creație cu conținut profund. Dincolo de expresia dureroasă a muzicii, membrii ansamblului Profil au evidențiat noblețea sufletească a autorului și sentimentele general umane pe care creațiile acestuia le dezvăluie. A urmat lucrarea Centrifuga, scrisă de compozitoarea Doina Rotaru în anul 2011. Muzicienii au acordat o atenție deosebită conținutului bogat în semnificații, transformărilor permanente, adeseori imprevizibile, care
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
de picturi, din care nu lipseau Pallady și }uculescu, icoane vechi, mobilier stil, lucrări de Alin Gheorghiu, excelente desene și picturi proprii, cărți rare - toate contribuind la închegarea acelei atmosfere de bun gust și de intelectualitate, care constituia blazonul de noblețe al acestui interior. Biroul la care lucra Baconsky aparținuse doctorului Danielopolu". Sancțiunea era așadar remarcabil de blîndă... În vreme ce Petru Dumitriu se stabilise definitiv în Occident, e drept fără a lăsa acolo o urmă foarte prestigioasă, A. E. Baconsky ezită a
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
ea. Interpretarea soliștilor în cea de-a treia seară Wagner pe scena Sălii Palatului a redat toate aceste aspecte și ne-a înălțat totodată deasupra lor. Pentru că fiecare voce a întregit dezvoltarea treptată a personajului central, dar cu originalitate și noblețe a abordării relației muzicale și teatrale, toți cei prezenți depășind conceptul de operă în concert prin comunicare, mimică, gestică. Astfel, Arnold Bezuyen a jucat un Mime contorsionat între simțul datoriei și dorința de răzbunare, cântul său, impecabil frazat, fiind depășit
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
dirijând pe Marek Janowski. O conducere muzicală de o profundă umanitate, blândețe, fermitate și precizie. Un dirijor ce induce siguranță ansamblului său și soliștilor, care dăruiește audienței cele mai subtile aspecte ale muzicii pe care o interpretează, care trece cu noblețe peste orice mic incident, vizând cu înțelepciune linia mare a partiturii. Și care, cu suverană voință, ca însuși Wagner, s-a abandonat conștient pe sine în „Procesiunea funerara a lui Siegfried” și în finalul operei, în care leitmotivul principal este
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]