646,935 matches
-
și copiii și animalele domestice și pomii și florile și păsările cerului și-au îndreptat ochii și frunzele și penele într-acolo și toți au început să vorbească în sensul acela Dar preotul cînd a plecat făcu bilanțul satului cu numărul sufletelor după rînduială și biserica a încuiat-o cînd a plecat cheia pe masă a rămas în altar a găsit-o sora mortului cînd a plecat a descuiat și s-a pus să numere din nou șaptesprezece cosciuge negre pe
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
de la vîrsta de 4 ani, după ce fratele vitreg, mai vîrstnicul Ștefan, îl învățase buchile. O amintire foarte veche fixează în Robinson Crusoe, prima carte de literatură citită. "În biblioteca mea de copil ea purta, scris de mine pe o etichetă, numărul 1". (De aici, mai mult ca sigur, autodefinirea lui de mai tîrziu ca individ solitar: "Un Robinson cu insula în suflet"). Ordinea și disciplina bibliofilului în devenire îi sînt insuflate mai ales de tată, "un grec cu suflet gotic", cum
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
par a avea sentimentele definitiv tocite. Soțiile tinere au divorțat și s-au recăsătorit, copiii s-au învățat cu ideea, insuflată de mame, că tații lor au murit. Singurele persoane care își mai aduc aminte de ei, chiar și după ce numărul anilor petrecuți în temniță ajunge să fie scris cu două cifre, rămîn propriile mame. Iar dragostea acestora face să tresalte din nou niște inimi în care focul oricărui sentiment părea să se fi stins definitiv. Atunci cînd se face auzită
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
anul acesta, are ca urmare, extrem de gravă și de periculoasă, mutarea discuției din planul teatrului în cel al politicului, al etniilor și așa mai departe. Situație fără precedent. Lezantă pentru toți profesioniștii. Poate un juriu de nominalizări format dintr-un număr mare de critici, nouă, unsprezece, să reducă de acum în colo, marja erorilor, să elimine astfel de devieri.
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
regretabil, dar câte greșeli nu s-au făcut după 1990?" întreabă retoric Măgureanu, precizând că "mentalitatea învechită" a primilor angajați SRI a și dus la epurări masive în următorii ani. l "Era prima mea apariție publică după ce fusesem interzisă un număr mare de ani, iar emisiunea a avut un mare impact întrucât am vorbit despre pământul care trebuie dat înapoi țăranilor, despre Răzvan Theodorescu și ce a făcut el cu Televiziunea, despre mineriade", relatează Ileana Mălăncioiu. "Emisiunea trebuia să fie înregistrată
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
fine, Cotidianul își ilustrează pagina cu Raportul informativ din 20 august 1990. Este regretabil că partea finală, practic ultimele două rânduri, cu semnătura informatorului și o notiță cu observația: "Nota se va trimite la Sect. IV..." sunt lacunare, cu enigmatice numere de înregistrare și semnături, care ne fac suspicioși la ideea că ar fi fost vorba de persoane depășite de realitate și bântuite de un stihinic exces de zel, lucrând de capul lor, cum vrea să ne convingă dl. Măgureanu. l
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
reclame, indiscreții și agresivitate, fără vreo consolare în toată sărăcia colorată și mizeria imposibil de înlăturat, fără să nu te înrăiești definitiv, fără să nu te sălbăticești și să te pierzi într-atâta singurătate și autoanulare voioasă. l Revista APOSTROF, numărul din martie 2005, are ca temă în dezbatere Decalogul. Invitați 125 de scriitori să comenteze una sau mai multe din Cele zece porunci, în orice formă ar dori-o, inclusiv în formă epică sau de poem - au răspuns 27. Admirabila
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
sau de poem - au răspuns 27. Admirabila poetă Marta Petreu, redactor-șef, întotdeauna inspirată și superior orgolioasă în a face din Apostrof o revistă de prestigiu, o revistă de cultură și civilizație, bine scrisă cu constanță, le mulțumește colaboratorilor acestui număr extraordinar "pentru curajul de a intra într-o substanță nu o dată dureroasă - substanța și problematica etică. Recunoștința noastră este - spune Marta Petreu - cu atât mai vie cu cât în cultura română dimensiunea morală este încă firavă, fiind nu o dată înlocuită
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
să nu existe, dar nu și ca ea să nu fi existat niciodată. El îi poate da lui Iov alți fii și alte fiice, dar cei morți rămân în sânul celor moarte. Felicitările și dragostea cititoarei care sunt, pentru un număr care atinge splendoarea, și care se află pe piață exact la momentul potrivit, la vremea când multă lume se spovedește cu toată credința și nădejdea, dar mai multă, infinit mai multă lume n-o face, din ignoranță dureroasă, din neștiința
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
și bursele locale. Denisa Comănescu plănuiește și traducerea ultimului dumneavoastră roman, Wakefield, foarte bine receptat în Statele Unite. Ce va găsi cititorul prozei dumneavoastră în acest roman? Chiar am citit o frumoasă cronică despre această carte, semnată de Rodica Grigore în numărul recent (ian.-feb. 2005) al revistei "Euphorion". Sunt solidar cu tot ceea ce spune domnișoara Grigore. Spuneați, în The Hole in the Flag, că prin gaura din steag vă întoarceți la locul nașterii. Este vorba de clasica întoarcere simbolică la "origini
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
Slobozia. Vai de sufletul lor cotropit de nostalgii, vai de singurătatea lor cu adevărat dureroasă, o singurătate pe care n-o poate ști decât cineva care a petrecut câtva timp în state gen Milwakee, Colorado, Iowa, Nebraska și celelalte, unde numărul oilor îl covârșește pe cel al oamenilor și unde distanța până la primul oraș de Doamne-ajută nu se socotește în mile, ci în anotimpul în care poți ajunge până acolo. Nu datorită patrupedelor din Mid-West-ul american am dat acestui articol titlul
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
Zarifopol, Ralea sau Rosetti. Am serioase dubii că aceia ar da fie și o ceapă degerată pe gesticulația nevrotică a frustraților de azi, care mai compromit o dată ideea de prestigiu, valoare și competiție neasistată de statul-oier. n P.S. Într-un număr recent al "Observatorului cultural", cineva care semnează Adrian-Paul Iliescu face niște afirmații pe cât de categorice, pe atât de mincinoase. Prima: că aș fi călăul revistei "Cultura", deoarece "un oarecare Adrian-Paul Iliescu a inserat ceva critici la adresa ideilor lui Mircea Mihăieș
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
zelatorii ("cu ochi albaștri", scrie săptămânalul "de moravuri grele") învățământului politico-ideologic bolșevic. A doua: că aș fi contribuit la desființarea revistei "Cultura" pentru că n-aș fi publicat acolo niciodată (se subînțelege, din dispreț elitist!). Eroare: am scris chiar în primul număr al revistei, când noua redacție, adusă în locul celor de la "Dilema", era privită ca o adunătură de "spărgători de grevă". Așadar, nu pot fi învinuit de lipsă inițială de simpatie față de ei. Precizez că revista e doar suspendată, din cauza enormelor pierderi
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
a insului de a uita suferințele, nopțile când durerea zvâcnind magnetic în câte o măsea vulnerată, pretindea câte un algocalmin la fiecare sfert de ceas. Natural că atingând vârsta când Matusalem se gândea să-și croiască o cale în viață, numărul de hapuri pe care înainte și după fiecare dintre mese trebuie să le dau pe gât, cu multă apă, a crescut, într-atât încât în acele de taină colocvii, când doctorul mă îndeamnă la un discurs coerent privitor la cele
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
joacă, păstrîndu-se mereu zîmbetul pe buze și ținuta elegantă. Homo ludens înțelege a-și asuma, în chip paradoxal, gravitatea confruntării cu o bonomie fantastă, cu o plăcere a poetizării voioase, vizibilă inclusiv în comentariile sau autocomentariile emise de ipostazele în număr de șapte în care se întrupează. Iată portretul făcut de Nicolae }one lui Daniel Bănulescu: "Cap de șeic și fire de răzbătător. Mi-l imaginez îmbrăcat în mătăsuri albe, călare pe un dromader înalt de patru metri și foarte agil
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
dacă dă peste o apucată din astea care abia așteaptă să-l acuze de hărțuire?! Nici nu mă mir că băieții preferă compania băieților, măcar între ei lucrurile decurg mai sportiv!" Trăim, oare, un nou război al sexelor? Faptul că numărul bărbaților tinde să fie mai mic decât cel al femeilor creează, oare, reacții stranii, de genul "Nici eu, dar nici tu"? Cu alte cuvinte, dacă atâtea femei nu-și pot găsi un bărbat, ar trebui ca nici una să nu beneficieze
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
decât ți-ar fi permis propria dispoziție dacă te-ai fi aflat la fața locului. De pildă, dacă aș fi încercat, m-aș fi încurcat la numărarea spectatorilor. Pentru mine ei n-ar fi fost 120 ci mulți sau în număr mare, bucurându-mă la fel. în prima parte a serii, notează cronicarul, care nu este altul decât lunetistul, trupa teatrului produce un spectacol-lectură pe textele lui Cristian Popescu (regie și scenariu Gavril Pinte). Mărturisesc că regret că n-am fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
la bară, de alte două mașini. Vehicolul nostru era sechestrat după toate regulile artei. Mai mult, pe parbriz cineva pusese o bucată de hârtie ce conținea un text ultimativ: parcasem pe o porțiune a carosabilului ce constituia "proprietate privată", de la numerele x la numerele y ale străzii și, prin urmare aveam să suferim consecințele legale ale "infracțiunii" comise. Am așteptat minute în șir să vina cineva să lămurească situația. Nimic. Eram dispuși să plătim o amendă, să ne cerem scuze și
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
alte două mașini. Vehicolul nostru era sechestrat după toate regulile artei. Mai mult, pe parbriz cineva pusese o bucată de hârtie ce conținea un text ultimativ: parcasem pe o porțiune a carosabilului ce constituia "proprietate privată", de la numerele x la numerele y ale străzii și, prin urmare aveam să suferim consecințele legale ale "infracțiunii" comise. Am așteptat minute în șir să vina cineva să lămurească situația. Nimic. Eram dispuși să plătim o amendă, să ne cerem scuze și tot ce se
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
să lămurească situația. Nimic. Eram dispuși să plătim o amendă, să ne cerem scuze și tot ce se cuvenea, pentru că, într-adevăr, într-un târziu, am descoperit o plăcuță lipită de zid care anunța că "parcarea" era rezervată locatarilor de la numerele menționate. Ca provincial, mi s-a părut puțin bizar ca în plin centrul Capitalei să existe o porțiune de carosabil - deci, nu un loc amenajat pentru parcare, ci șoseaua obișnuită - de care niște cetățeni să dispună după bunul plac. Indiferent
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
înseriată. Nimic nu iese din tipic. Alimentația umilitor de redusă și de nehrănitoare, gama săracă de băuturi și de dulciuri: eugenii, prăjituri, sucuri, gumă de mestecat; animalicele cozi, profesorii prostiți și ideologizați parcă în afara oricărei conștiințe, obligatoriile uniforme dotate cu număr matricol, practica agricolă hei-rupistă, pionieratul ce relua la nivel puber practicile și ierarhiile sistemului politic de partid, UTC î ismul, suprarealistele emisiuni TV de numai două ore și acelea de îndobitocită proslăvire a regimului și a familiei conducătoare, aniversările și
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
scenă ieși în fața spectatorilor și se înclină. - Să nu mai pleci. Morții mei nu se simt prea bine în seara asta; pune-mi un deget în ureche ca să știu că ești aici cînd o să adorm. Ascultă! Inima bate în beznă numărul anilor care se sfîrșesc în noi... Aceea a fost apariția celei de a treia morți a căpitanului, cea mai tînără. Pe scenă se făcu noapte (chiar ca afară). Doi bărbați purtînd fiecare cîte un felinar și o sabie își veniră
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
de toate zilele: limbajulî. Și criticul francez continuă aplicându-și afirmațiile asupra operii a doi mari scriitori ai vremii noastre, C�line și Beckett... îUn om î scrie R. M. Alb�r�s î este o voce și nu un număr de asigurări sociale. Iată ceea ce este vădit în primele eseuri ale lui Samuel Beckett scrise în limba franceză, la fel ca și în episoadele mai mici ale flecărelilor celiniene (bavardages). Există oare în secolul nostru scriitori mai diferiți unul de
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
și poate dori, mai mult, un autor? Dincolo de filmul în sine, un lucru e benefic: el este și va fi un bun prilej și un bun pretext pentru felurite dezbateri culturale, filologice sau teologice (chiar noi vom publica așa ceva, în numărul viitor al revistei). În ceea ce mă privește, "nu mă interesează", în clipa de față, referirile la fidelitatea sau infidelitatea filmului față de sursele evanghelice, nici oportunitatea sau exactitatea dialogului în aramaică și latină (o găselniță care dă bine, la urma urmei
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
Cititorul va recunoaște în textul de mai jos fragmente din acela publicat în ziarul Epoca din 1896, în mai multe numere și sub titluri diferite, de I.L. Caragiale. Politică și literatură este titlul dat de editori. Deși citat și comentat adesea, textul continuă să ne surprindă prin actualitatea lui, reînnoită de cel puțin două ori în secolul XX: o dată, după 1918
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]