2,656 matches
-
neliniștit, dar ferm, cu o atitudine clară și cu o privire senin încrezătoare. Eu unul știam, plecând de la opera și faptele vieții sale de până atunci, că el n-a fost niciodată un figurant al istoriei, dar nici nu a nutrit nesăbuința să se identifice, cumva, cu statutul de regizor al istoriei. În fond, chiar alegerile sale majore (fascinat o viață de Shakespeare, de Cehov și Caragiale ) depun mărturie pentru faptul că și-a integrat firesc în weltanschauung-ul său aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
suprafața scenei care trăiește o ciudată scufundare în mâlul frisoanelor, lăsându-se acoperită de ridurile unei maree albă. [...] (Paul Cornel Chitic) 1991 VINOVATUL Studioul de Creație Solaris Film Există în creația fiecărui regizor o operă care, ca o matcă vie, nutrește operele lui ulterioare. Filmul generativ al lui Alexa Visarion este, după părerea mea Vinovatul (așa cum este Reconstituirea la Lucian Pintilie sau Filip cel Bun la Dan Pița). Puțini sunt criticii care (precum Călin Căliman în Film sau Mircea Morariu în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în detaliu fiecare dialog, fiecare cuvînt a fost cîntărit, precizat și definitivat împreună. Filmul? L-am văzut doar de curînd. Sînt onorat că am participat la această realizare: am văzut și simțit cazna unui creator care, ani de zile, a nutrit un Vis Majuscul, cel de a ne povesti Legenda Meșterului Manole și, precum eroul lui, deși a fost împiedicat de tot soiul de vicisitudini (politice, materiale, administrative, financiare, ministeriale, Comitete și Comiții...), punînd sîngele, suflarea, sudoarea, tenacitatea și încăpățînata-i credință
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ortografiat cu majusculă) "se adresează unui Cititor abstract, unei conștiințe impersonale, rațiunii pur și simplu"87. În aceiași termeni se poate discuta despre proiectul criticist sau despre proiectul fenomenologiei. Este adevărat că o filozofie care se dorește a fi științifică nutrește ambiția "impersonalității", proprie științei. Dar simplul fapt că vorbim despre o apartenență (de exemplu, filozofia lui Hegel, filozofia lui Kant) dovedește zădărnicia unei asemenea ambiții. De altfel, pe parcursul lucrării am arătat cum o Weltanschauungsphilosophie contravine atât modelului totalității ce guvernează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
70 de ani, precum și reîntâlnirea la USR, pe 30 decembrie 1989, cu Dumitru Țepeneag, părintele onirismului (alături de Dimov, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Virgil Mazilescu, Sorin Titel) despre care Dimisianu scrisese cel dintâi. Din acest curent al legiferării visului se vor nutri optzeciștii până la Corin Braga (n. 1961). Spre a nu fi bănuiți de apologie, nu ne putem reprima două observații: 1) omisiunea din propria biografie a perioadei 1964 - 1965, când aflăm de pe Internet criticul a lucrat la cotidianul "Scânteia"; 2) onestul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Rînd pe rînd, personajele ocupă această scenă, în înțeles teatral, devenind, sub lumina rampei, "vedetele" momentului. A pune în scenă, pentru discursul narativ, presupune și momentul punerii în prim-plan, în relieful faptic, a personajelor: văzute și auzite, acestea se nutresc din reprezentarea sui generis. Devin, dialogal sau gestual, ceea ce le predestinează "luminilor rampei", adică interesul epic și economia momentului. Istorie constituită secvențial, șirul aparițiilor personajului în fața cititorului trebuie înțeleasă și ca desfășurare în fața altor ochi, spectatori intermediari ai scenei vizibile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
confundate, acești păcăliți omagiază eterna victimă comică. Ceilalți, doar nevinovatul (fatal însă) malentendu. Malentendu și... mal entendu, neînțelegere, dar și...ne-auzire corectă a replicilor care se nasc pe o scenă inaccesibilă, ca o ironie teatrală. Situație din care se nutresc, deopotrivă, comedia Conul Leonida față cu reacțiunea, neliniștea călătorului la Grand Hôtel Victoria Română, dar și panica unor personaje cît se poate de grave, din proza scurtă a autorului, ca Leiba Zibal din O făclie de Paște, sau hangiul Stavrache
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în lună, promisă doar lui. A "construi în lună", ca sărmanul Dionis în propriul său vis, a edifica o existență fantasmei este totuna cu a gîndi așezarea ei într-o lume care încă nu o vede. Planurile lui Ioanide se nutresc din aceeași putere vizionară. Ca semn introductiv, Bietul Ioanide apare, retrospectiv, drept configurație oblică a titlului. Mai departe decît reflexul citirii lui în cheie eminesciană (geniul privit condescendent) și, de aceea, oarecum în serie titulară cu Sărmanul Dionis, formula deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
întîmplare în memorie. Nu le mai retrăiești cronologic și nici nu le alegi pe cele mai importante. Deodată, o scenă neînsemnată prinde proporții, te persecută, o analizezi cu toate puterile tale de interpretare." Tema proustiană, tratată oricît de diferit, se nutrește din aceeași concepție: "am sufletul însă format de întreg trecutul din fiecare clipă", s. n. Ca o hologramă, retina interioară a memoriei ține "prizoniere" fragmente invizibile, indefinite de real, în întregul participării lor la viața trăită. A le resuscita este a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nepoata lor, pe care o pețește cu ajutorul unui mic condur cusut cu fir de argint. El se îndrăgostește de fată, dar iubirea îi era interzisă celui care se inițiază în tainele vieții. Deși Maria ajunge soția împăratului Constantin, ea va nutri o dragoste spirituală pentru Breb. În cele 17 capitole, planul real alternează cu planul fantastic, în care se desfășoară evenimente din perioada 780-797. Sunt aici motive mitice, istorice, filosofice, erotice, religioase, de aventură etc. repartizate în trei secțiuni: mitul, basmul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
între mecanismele geloziei, un loc important îl ocupă ceea ce ai face tu în locul celuilalt. Cu alte cuvinte, ești gelos pentru că tu însuți te-ai gândit măcar o dată la posibilitatea de a-ți înșela partenerul. Față de persoana pe care ești gelos nutrești cele mai negre sentimente, dar de cele mai multe ori te des carci tot pe persoana iubită. Trebuie să știi că, în acest moment, tinzi către gelozie patologică. Sex înainte de căsătorie Eu nu joc în această carte un rol moralizator. Deși îmi
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ca o sfidare în fața despotismului, a injustiției, a minciunii înrobitoare. O legătură tainică, pecetluită cu sânge inocent, se refăcea sub ochii mirați ai lumii. Era angajamentul demnității regăsite, era voința de a se opune până la capăt răului, acelui rău care, nutrit din toate aluviunile istoriei, luase un nume și pecetluia definitiv o epocă. Minunea s-a produs. Încă nu-i cunoaștem, statistic, prețul, dar știm că ceea ce ține drept cântarul acestei clipe, ceea ce o recomandă în fața istoriei, sunt mii și mii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lesne de observat coincidența dintre această atitudine în plan istoriografic și deschiderea pluralistă pe care lumea contemporană o reclamă oriunde sub unghi politic. Planurile se intersectează, cele două registre ale realului comunică între ele, aceeași nevoie adâncă de adevăr le nutrește pe amândouă. Momentul de față, unul dintre cele mai însemnate din întreaga istorie, are propriul ei adevăr. La întâlnirea cu acesta istoricul vine înarmat cu instrumente specifice. Dar adevărul în cauză nu e numai al său, ci al oricărei conștiințe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Verdictul s-a dat, urmarea se vede: mizerie pretutindeni, inerție în toate sectoarele, afară poate de pița neagră, și completă lipsă de orizont. Neliniștea a cuprins pături largi ale populației, iar scrutinul de la 20 Mai arată că această neliniște era nutrită mai ales de teama schimbărilor fundamentale într-o societate nedeprinsă cu riscul inițiativei, cu legile dure ale competiției. O atare societate e dispusă a primi totul pe cale de ucaz și se mulțumește în genere cu destul de puțin pentru ca sarcina emisiei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să învețe la rândul său, adică să se perfecționeze odată cu mediul pe care îl vrea modelat după mintea și inima sa. Desigur, sunt multe feluri de învățătură, însă nu comunică ele întreolaltă? Scientia se îngemănează firesc cu philosophia perennis care nutrește orice teologie, orice direcție spirituală în ansamblu. Dacă am evocat aici mai ales rolul învățătorului este pentru că în ultimele secole, cu deosebire după Revoluția franceză de la 1789, societatea s-a laicizat progresiv, ceea ce a făcut ca preotul să piardă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
României. "Norodul trebuie să se ispășească și să se curețe de păcatele sale", căci "prin ispitele suferinței numai se curăță noroadele". Suferința, "divina necunoscută", după o expresie celebră, e un factor al istoriei. Suportabilă, cât timp nu pare absurdă, ea nutrește la limită explozii ce purifică, instituind noi echilibre, dacă nu cade în exces de voluntarism și vindictă. Epoca regenerării, la care ne-am referit îndeosebi, e plină de învățăminte din acest punct de vedere. "Pentru popoare, ca și pentru individ
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
subminează adesea "bucuria de a trăi și dorința de a lupta". Opera lui Eminescu e dovada peremptorie că în pofida unei continue sfâșieri aporeice, poetul a rămas un luptător în sensul cel mai înalt al cuvântului. Din energia spirituală care a nutrit lupta lui se poate hrăni mai departe, până la capătul timpului, lupta unui neam întreg, "neamul nevoii", care a fost una din temele obsedante ale creației lui Eminescu. Gândul său ne plasează pe noi înșine în centrul duratei românești, invitându-ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
verosimile. Nu e abuziv poate să spunem că știința istorică (dacă știință este) a dobândit în timpul din urmă un plus de maturitate tocmai pentru că a fost în măsură a-și recunoaște limitele, subiectivismul inerent, precaritatea instrumentarului disponibil. Conștiința slăbiciunii îi nutrește, paradoxal, puterea de înnoire. Departe de suficiența obtuză ce se degajă din atâtea producte mai vechi ale domeniului, istoricul contemporan e mai critic, mai reflexiv, mai atent la dimensiunea peratologică a discursului său. Nu e totul în explorarea condiției umane
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un avantaj pentru anchetă, căci dispune astfel de numeroase date, însă și un dezavantaj, fiindcă autorii au fost puși în situația de a se rosti asupra unor personaje care nu și-au încheiat opera. Interesul e totuși legitim și e nutrit fără îndoială de sugestiile antropologice ale istoriografiei. Frederick Cartwright punea declinul puterii grecești pe seama unei epidemii grozave care a răvășit Attica. Epidemii repetate în Imperiul roman au ușurat considerabil, în etapa finală, sarcina invaziilor. Istoria e plină de asemenea fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
al planetei, după spaimele declanșate de analiștii resurselor energetice, lumea cunoaște acum neliniști la fel de mari și mai strict motivate în legătură cu dezechilibrul ecologic. Fiecare secol a avut Casandrele lui. Secolul XX a debutat cu o criză teribilă, din care s-au nutrit sumbrele profeții spengleriene. Însă deja cu o generație mai înainte Nietzsche vestise un secol de războaie, iar R. Guénon avea să recunoască în desfășurarea evenimentelor, ceva mai târziu, un sfârșit dramatic de ciclu. S-a spus că ne aflăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dar ceea ce se cuvenea făcut acum era o instrumentalizare cât mai deplină a ansamblului. Construcția culturală avea prioritate în viziunea lui Maiorescu și ea cerea să se treacă peste considerentele de alt ordin. "Discordanța metodologică" în raport cu discipolii Școlii ardelene a nutrit cea mai semnificativă dispută din epocă, protagonistul ei cel mai de seamă fiind mentorul Junimii. Accente noi, răspicat puse, dădeau acestei mișcări un aer grav, de competență și temeinicie. Ideea de autentic precumpănea, motiv pentru care Eminescu a definit această
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de istorie, de artă, de viața social-politică. În domeniul culturii, trecerea de la valorile de tip tradițional la cultura modernă, nevoia de a asigura concordanța formei cu fondul și integrarea culturii noastre în universalitate sunt probleme de extremă importanță care au nutrit îndelung polemicile Junimii. Un spirit, o forma mentis specifică se degajă din ele. Ironia, detașarea, scepticismul ascundeau de fapt o voință extraordinară de a pune pietre de temelie, de a construi cât mai durabil. Este marea lecție ce ne parvine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în luptă cu adversitățile de orice fel, pentru a și-o înnobila continuu prin meditație și rugăciune. Putna a fost pe de o parte martoră a mizeriilor noastre istorice, iar pe de alta loc de întâlnire și cristalizare a speranțelor nutrite de atâtea generații. La 1856, când se încheia una dintre crizele orientale ce angajau de mult timp destinul românesc, s-a rostit clar ideea unei întâlniri panromânești la cripta marelui ctitor. Gândul acesta n-a putut căpăta ființă decât la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
conservatoare, cultivată la curte, coexistă cu alte utopii. Secolul XIX dezvăluie eforturi dramatice de acomodare a monarhiei la tendințele timpului. Pușkin, Herzen, mai târziu Tolstoi, au sesizat aici un straniu amestec de spirit despotic și egalitarism, din care s-a nutrit în bună măsură drama puterii în Rusia modernă. Epilogurile evocate de autor îl verifică la o jumătate de secol după după 1789, în plină agitație revoluționară; la un secol întreg, pe vremea când Engels vedea în Rusia o "Franță a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
consume, în afara lui, o tragică paranteză a istoriei. Examinând acum împrejurările din 1789 în spațiul rusesc, Nathan Eidelman pare a ne spune că acea paranteză nu s-a închis încă de tot. Ce ne mai așteaptă? Și e permis a nutri, împreună cu Karamyin, iluzia abstragerii? Putem oare trage perdeaua fără a ne descalifica moralmente? Sunt întrebări neexplicite, pe care însă textul, parcurs în lumina istoriei recente, le face inevitabile. Ateneu, XXVII, 8 august 1990, p. 2 "SILINȚE CĂTRE LIMAN" În împrejurările
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]