2,575 matches
-
epuizant, fără a da cel mai mic semn de oboseală. Privește triumfător spre băncile acum aproape în întregime ocupate, constatînd că nu mai are rival. Dar tocmai atunci își face loc printre bănci un tînăr cu fața rotundă, ochii foarte oblici și întunecați și pielea foarte mată. E îmbrăcat într-un costum cafeniu impecabil, cu cravată asortată la batista al cărui colț depășește buzunarul de la piept. Pare foarte înalt, dar asta se datorează faptului că are picioarele neobișnuit de lungi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dar mai zăbovesc o clipă în fața unui superb serviciu de ceai din porțelan de Delft, care, aici, în inima Orientului, pare o glumă frumoasă. Simt o mînă ușoară pe umăr. Tresar. Un bătrîn smochinit, cu privirea ca un fir subțire, oblic și negru, mă cercetează pătrunzător și mă întreabă în rusește de unde vin. "Din România", zic eu și fața boțită se adună într-un zîmbet și din tot ce urmează înțeleg că a fost rănit în război și salvat de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și moi, cu măsuțe joase, lîngă care te puteai așeza în poziția seculară a orientalului băutor de ceai. Doar că toate erau ocupate... Suntem patru și privim triști spre covoarele populate de făpturi atît de deosebite de noi, cu ochii oblici, "tiubiteică" neagră pe creștetul capului, bărbi sure și caftane colorate. Sorb liniștiți, din micile boluri de porțelan, ceaiul verde, "dătător de viață", pe care îl beau de secole, într-un ritual perfect, așa cum l-or fi sorbit cîndva și războinicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de viață", pe care îl beau de secole, într-un ritual perfect, așa cum l-or fi sorbit cîndva și războinicii lui Timur-Lenk, și discipolii lui Uluk-Beg, și ciracii lui Avicenna. Trei dintre urmașii acestora ne urmăresc îndelung, cu privirea lor oblică și pătrunzătoare, voalată veșnic de o falsă indiferență. Un zîmbet le mijește în bărbile sure, în timp ce gestul larg al brațelor ne invită să intrăm în pavilion. Cuminți, ne lăsăm sandalele în prag și pășim desculți pe covorul moale și primitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
le facă pe seama băieților, la care în mod evident se adaugă farmecul ei personal. Avea un ten perfect, ochi mari, căprui, limpezi si isi privea întotdeauna interlocutorul drept în ochi; gură veșnic zâmbitoare îi dezvelea dinții mărunți, albi, aliniați ușor oblic spre centru. Printre elevele de la scoala, părea o ființă mai deosebită și asta din cauza că emană o anume libertate care lipsea colegelor ei, crescute la bloc. În plus, desi nu făcea niciodată caz de astă, învață și cel mai bine
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
articolului partitiv, care, cu substantive nume de materie, la singular, indică o cantitate nedeterminată, iar cu nume de obiecte delimitate, la plural, indică un număr nedeterminat, oarecare. Tot împreună cu italiana, franceza are în comun folosirea formelor pronominale accentuate de caz oblic (de acuzativ-dativ) la cazul nominativ, dar aici situația se datorează faptului că formele de nominativ ale pronumelui personal au devenit unelte gramaticale pentru marcarea persoanei. Fenomenul se poate explica prin puternica înrîurire germanică (în toate limbile germanice folosirea pronumelor pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
espera a este muchacho; spaniola uzează deci aici de prepoziția a, specifică dativului, fenomen întîlnit uneori și în portugheză. Evoluția latinei vorbite nu a dus la același rezultat în toate provinciile, astfel încît româna a conservat unele desinențe ale cazurilor oblice, una pentru feminin singular de gentiv-dativ (case, părți), alta pentru vocativ feminin (fetițo !) și alta pentru masculin vocativ (băiete !). Dintre acestea, cea de genitiv-dativ are la bază dativul latin (casae, parti) care s-a întrebuințat cu timpul și la genitiv
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aici, mulți specialiști au considerat că substantivul latinesc s-a transmis limbilor romanice prin forma de acuzativ (cea de ablativ fiind însoțită de obicei de prepoziții). Așadar, situația generală a evoluției cazurilor latinești relevă o dominanță a formelor de la cazurile oblice în raport cu nominativul. Totuși, forma de nominativ s-a transmis uneori în cazul numelor de ființe umane: lat. homo > rom. om, it. uomo, fr. on (devenit pronume nehotărît, după model germanic, germ. Mann s.m., man pron.), lat. soror > rom. sor(u
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
on (devenit pronume nehotărît, după model germanic, germ. Mann s.m., man pron.), lat. soror > rom. sor(u) (soru-mea, sor-mea), v.it. suoro și suore, fr. soeur. Există și cazuri de lexicalizare a ambelor forme, de nominativ și de caz oblic, așa cum s-a întîmplat în română cu lat. lumen, -inis "lumină", din forma de acuzativ rezultînd rom. lumină, iar din cea de nominativ lume. Genitivul a lăsat urme numai în cîteva construcții sintactice: lat. lunae dies > rom. luni (fără dies
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cazul pronumelui personal romanic, fie că provine din cel personal latinesc (la persoanele întîi și a doua), fie că provine din cel demonstrativ (la persoa-na a treia) este conservatorismul accentuat, manifestat prin păstrarea mai multor forme cazuale, iar, la cazurile oblice, a unor forme accentuate și neaccentuate, deși evoluția fonetică a dus la structuri diferite din punct de vedere fonetic (de exemplu, lat. ego > lat. pop. * eo > rom. eu [jeu], it. io [io], fr. je [(ö], prov. jo [(o], sp. yo [jo
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devine astfel marcă pentru persoană și număr, fără valoarea emfatică pe care o primește o aseme-nea folosire în celelalte limbi romanice, care pot avea subiect inclus. De aceea, pentru a insista asupra persoanei, se folosesc în franceză formele de caz oblic ale pronumelui personal (moi, toi, lui), fenomen existent și în italiană, unde pronumele de nominativ nu s-a gramaticalizat însă. La plural, nos și vos s-au combinat în spaniolă cu alterus, -a rezultînd la nominativ forme cu diferențe de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
italiană, voi fiind pronumele clasic de politețe, pentru ca, de pe la jumătatea secolului al XV-lea, în Italia de nord, să înceapă uzul femininului ella cu înțelesul "dumnea-voastră", dar, ulteior, și această folosire a fost părăsită, pentru a se recurge la formele oblice de persoana a treia Lei (< lat. illae > illaei) și Loro (< lat. illorum). Portugheza veche a cunoscut și ea uzul lui vos reverențial, înlocuit apoi total cu un număr de formule fără relație cu pronumele personale, iar româna, deși nu atestă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ella, formă feminină de persoana a treia singular care putea înlocui denumirile de ranguri și demnități din formulele respective, ce erau substantive feminine. De aici, printr-o nouă evitare a adresării directe, s-a trecut la folosirea formei de caz oblic lei, iar apoi și a corespondentului de plural loro, ca pronume de politețe, fenomen favorizat și de posibilitatea întrebuințării acestor forme la nominativ (cu funcție de subiect). Modelul romanic în atribuirea valorii reverențiale unor pronume personale a fost preluat și de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mine), care coincide cu cea a pronumelui posesiv, se constată că engleza are, de fapt, două forme, una pentru funcția de subiect și alta pentru funcția de complement, adică așa cum se prezintă situația în limbile nordice: dan.-nom. jeg, caz oblic mig [maj] "pe mine, mă; mie", sued.-nom. jag, caz oblic mig [mεj], norv. nom. jeg, caz oblic meg. Neerlandeza are, de asemenea, o formă pentru nominativ, ik, dar pentru cazul oblic are o formă accentuată, mej, și una neaccentuată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
engleza are, de fapt, două forme, una pentru funcția de subiect și alta pentru funcția de complement, adică așa cum se prezintă situația în limbile nordice: dan.-nom. jeg, caz oblic mig [maj] "pe mine, mă; mie", sued.-nom. jag, caz oblic mig [mεj], norv. nom. jeg, caz oblic meg. Neerlandeza are, de asemenea, o formă pentru nominativ, ik, dar pentru cazul oblic are o formă accentuată, mej, și una neaccentuată, me, în vreme ce limba germană prezintă o gamă mult mai bogată: nom.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru funcția de subiect și alta pentru funcția de complement, adică așa cum se prezintă situația în limbile nordice: dan.-nom. jeg, caz oblic mig [maj] "pe mine, mă; mie", sued.-nom. jag, caz oblic mig [mεj], norv. nom. jeg, caz oblic meg. Neerlandeza are, de asemenea, o formă pentru nominativ, ik, dar pentru cazul oblic are o formă accentuată, mej, și una neaccentuată, me, în vreme ce limba germană prezintă o gamă mult mai bogată: nom. ich, gen. meiner, dat. mir, acuz. mich
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
situația în limbile nordice: dan.-nom. jeg, caz oblic mig [maj] "pe mine, mă; mie", sued.-nom. jag, caz oblic mig [mεj], norv. nom. jeg, caz oblic meg. Neerlandeza are, de asemenea, o formă pentru nominativ, ik, dar pentru cazul oblic are o formă accentuată, mej, și una neaccentuată, me, în vreme ce limba germană prezintă o gamă mult mai bogată: nom. ich, gen. meiner, dat. mir, acuz. mich, încît, chiar dacă se face abstracție de genitiv, care interferează cu pronumele și adjectivul posesiv
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
situația, în grupul limbilor romanice, în română. În general însă, există un paralelism evident între limbile romanice și cele germanice la pronumele personale, atît din perspectiva conservatismului declinării, cît și din perspectiva statutului formelor, nominativul opunîndu-se formal, prin supletivism, cazurilor oblice, ale căror structuri fonematice încep cu bilabiala m-. Se menține, de asemenea, în cele două grupuri de limbi legătura formală originară a pronumelor personale cu pronumele și adjectivele posesive. Categoria genului are o concretizare deosebită în gramatica germanică în raport cu cea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
luni de studiu cu un român, care a fost În America și care mi-a fost coleg de liceu, Dl. Economide. Iau contact și cu un birou american. Mă așez pe un scaun cu spătar rabatabil, care mă dă total oblic, Încât am impresia că mă voi opri pe parchet. Mai e și cu rotile, Încât te poți deplasa comod de la un cap la altul al biroului. Stacy May râde cu poftă, iar eu Îmi revin din scurta emoție pe care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
chiar și la același care, prins În două vârste sau momente existențiale diferite, va pune altfel accentele, dacă nu va răsturna totul cu susul-În-jos, nu rareori spre propria sa uimire. Suntem prisme refractante, și nu oglinzi, ape neliniștite care răsfrâng oblicele raze ale luminii și, da, uneori nu știm dacă lumina vine de sus sau din adâncuri! Fraza celebră a dlui Henry Beyle, ce semna Stendhal, după care un roman „ar fi o oglindă purtată de-a lungul unui drum!”, trebuie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zonă care apărea a fi una foarte înstărită. Casele din jurul ei erau identice, iar imaginea părea anonimă și totodată familiară. Camera de filmat părea să fi fost postată peste drum. Ochii mei s-au oprit asupra unui Ferrari argintiu parcat oblic în fața garajului, roțile din față odihnindu-se pe peluza întunecată și ușor în pantă din fața casei. Și mi-am dat seama, cu uimire bolnavă, că asta era casa în care se mutase tata la Newport Beach după ce părinții mei divorțaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Iluminare. "Și am văzut adesea tot ce crezut-a omul că vede pe pământ". În asfințit, de pe vârful muntelui Scopus, cum stăteam așezat la picioarele turnului german. Am văzut ieri seară o perdea fină de lumină perlată, transverberantă, spectrală, căzând oblic peste munții de culoare ocru roșiatic Galaad și Moab, dincolo de Marea Moartă. Moise, din înaltul muntelui Nebo, Rimbaud zăcând bolnav de moarte pe patu-i mizerabil, n-au avut, poate, privilegiul acestei imagini. Fluviul misterios făcea ca orizontul să-mi pară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
după modele bizantine mai vechi. Mare căutare aveau aplicele; în tezaurul îngropat în cimitirul șanțului au fost găsite câteva sute de aplice, 400 de perle și fragmente din ferecături de cărți. La unele cneaghine, marama cobora de sub coroană în cute oblice, aidoma celei din portretul Margaretei de Provence sau a altor regine ale Franței.” Sunt amintite în documente blănurile de samur, aduse de negustorii moscoviți, sau blănițele de jder, interzise la export. În urma războaielor din timpul domniei lui Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și șchiopătând. îl asemăn cu Sf. Iacob ce a mers până la marginile pământului, predicând Evanghelia și încurajat de Sf. Fecioară de pe stâlpul de la Zaragoza (la Virgen del Pilarî. în bucătărie intră mai mulți spanioli, dar și o coreancă (după ochii oblici cred că este de acoloî. Este cazul să închid caietul și să mă pregătesc de plecare spre Los Arcos, la 21 de km de aici. Aceeași distanță ca și ieri. Mergând prin împrejurimile Iașului aveam o medie de 5-6 km
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
înfierând cu violență trădarea maximalistă. „Sunteți niște bandiți ! - a strigat el în paroxismul furiei. Dezonorați rasa slavă și vă scuip în față !” Când mă ridicam să mă duc să-l calmez pe dl. Spalaïkovitch, Lenin îl fixa cu ochii săi oblici, cu același surâs stereotip, iar Zalkind mi-a spus cu grație: „Lăsați, lăsați, domnule ambasador, nouă ne place mai mult această exprimare brutală decât limbajul diplomatic !” Întrevederea a luat sfârșit după ce ni s-a promis că a doua zi dimineță
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]