KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

mai ales dacă erau femei sau ziariști, iar femeile și jurnaliștii leagă și dezleagă totul pe lume, dincolo de încîntare se afla uimirea, poate chiar teama. Șerban Pangratty era și el pilot, și nu unul oarecare, iar ascultîndu-l se vedea pe obrazul său cum îl cuprindea spaima. De ce se poate teme un om care este obișnuit cu apropierea morții, care are curajul să-și țină viața în degetele sale ca pe un fir tors? "Excelență, îndrăzni să-i șoptească, s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și cu ceilalți ascultători. Ridicaseră din sprîncene, murmurau neauziți cuvintele lui Balbo, mișcîndu-și fără să-și dea seama buzele în același ritm cu marele as al aviației, mușchii feței li se contractau și se destindeau după aceleași reguli care stăpîneau obrazul de cauciuc al italianului. Șerban Pangratty îi făcu semn cu mîna, "lasă asta, domnule, e fermecător, i-auzi ce spune!". Sigur, Pangratty auzea înaintea lui ce spunea Balbo, el era nevoit să aștepte traducerea inginerului Corvino, care, oricît de devotat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
la o cursă de cal să-i vadă mai bine pe cei doi zburători. Balbo era fericit, ridicase deasupra capului mîna prințului, parcă se găseau la o întîlnire de box și îl arăta tuturor pe învingător. Dar după cum îi lucea obrazul puteai înțelege lesne cine era adevăratul învingător, veșnicul învingător, omul cel mai norocos din toate cercurile Europei. În spate se auzi un fel de rumoare, chelnerii se agitară mai mult decît se cuvenea mai ales dacă țineai cont că punctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
penibilă, nimeni nu urmase îndemnul, însă Coriolan Popa nu era doar un om cu o voință de fier și o putere nemărginită, era și un om de lume, un diplomat. Încuviință în tăcere, grav, apoi își ridică palmele la înălțimea obrazului și le lovi, încet și moale "plaf, plaf". Tinerii ofițeri izbucniră într-un ropot sacadat, încît momentul delicat fu uitat pe dată. Balbo trase aer în piept, nările îi fremătară, oare așa arăta în carlingă, cu mîna pe manșă ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de cîteva mănunchiuri de viteji, de arditi, bărbați adevărați care nu se temeau de moarte. Toți cei care s-au temut de ea au rămas să zacă în tranșee. Cei care au înfruntat-o au simțit pe frunte și pe obraji mîngîierea aripilor Victoriei. Italia a devenit un stat datorită a o mie de oameni curajoși. Italia a devenit o putere datorită a zece mii de bravi, a zece mii de soldați care nu s-au temut de moarte. Și tot ei au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fără Duce, pentru că noi nu ne facem zei din nimeni." Leonard Bîlbîie urmărea cu atenție nu atît discursul lui Balbo, cît reacția tinerilor ofițeri, care deveniseră mai toți palizi, cu privirea halucinată, cu admirația emanînd din fiece por al pielii obrazului lor transpirat din pricina căldurii și a coniacului distribuit cu prea multă larghețe. Hotărît lucru, Basarab Cantacuzino era un boier, un boier de altădată, care vrea neapărat să te copleșească, pînă la a te strivi, cu generozitatea sa. Dacă Mihai Mihail

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
destul de repezit, de parcă ar fi vrut să-l oprească să traducă, nu oricine și-ar fi dat seama, dar Leonard, Bîlbîie îl știa destul de bine pe Pangratty, și spre uimirea tuturor l-a îmbrățișat pe Balbo, l-a sărutat pe obraz de două ori și apoi i-a ridicat din nou brațul ca unui învingător. Dintr-o dată atmosfera s-a schimbat, părea că încărcătura electrică a încăperii și-a schimbat semnul, cineva avu ideea simplă dar genială să deschidă geamurile, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
oficială. E atît de greu pentru cineva care e înconjurat de atîta glorie și oficialitate să cunoască, cum să zic, lumea normală, viața noastră, oamenii de bine cînd nu sînt prinși în protocoale, în disciplina ierarhiei..." Cantacuzino se înroși în obraz, putea fi și de încîntare și de stînjeneală, fornăi ca un cal la adăpat, totul la el amintea de cîmp, de viața la țară, de pădure, dacă te uitai la el nicicum n-ai fi crezut că e un boier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ascuns "Ce-i cu ăsta, Gusti?" A răspuns sec, fără nici un angajament, ,,e din ăsta, sociolog, profesor de sociologie la Universitate, face și cercetări pe teren, e la început, dar face". O umbră de nedumerire ușor disprețuitoare a trecut peste obrazul lui Cantacuzino, puteai să o urmărești cum îi traversează chipul cu pori mari, aproape găuri în pielea grasă, cenușie, așa cum poți vedea umbra unui nor care trece prin fața soarelui. "Pe teren? Pentru ce-ți spun eu, domnule dragă, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pe zi ce trece. Ia uită-te, domnule Bîlbîie. toți unul și unul. Cu oameni ca ăștia nu piere țara." L-a ascultat pe emoționatul prinț și a privit în sală. Mai toți se descheiaseră la gît, erau roșcovani în obraz, se trecuse la șampanie, din cînd în cînd răsuna cîte un dop însoțit de exclamații formale, nu se știe de ce șampania te obligă să te prefaci încîntat de fiecare dată cînd iese înspumată în lume, avea dreptate Cantacuzino, mai toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
față. " Cine se exprimă frumos înseamnă că gîndește bine. Doar se știe că la început a fost cuvîntul", nu obosea să repete Mihail cînd citea raportul vreunui inspector chiar în prezența acestuia, cu lumina lămpii căzînd pe hîrtie și cu obrazul aflat în întuneric. Leonard Bîlbîie simți că este cuprins de emoție, se bucura sincer și avea toate motivele. În definitiv, trecuse și de data aceasta un examen greu, nu oricine ar fi reușit să clarifice în ce consta misiunea, trimiterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
venea singur, năvălea, se înghesuia, curgea ca un rîu umflat de pîraie. După cea de-a zecea zi a început să se chinuie. Nu-și mai aducea aminte. Un colț de odaie a cui să fi fost? Un zîmbet pe obrazul cui? O frîntură de deal care? Trei cuvinte, o bucată de cîntec, o adiere, o senzație, cui aparțineau, cînd să se fi întîmplat? Se străduia să lege petecele astea, dar ieșeau din ce în ce mai greu. După două luni dacă își mai amintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Ca o conversație începută în tren cu un ins care te-a confundat cu altcineva, n-ai încotro și mergi mai departe ca să nu-l pui într-o situație ridicolă. Tehnica escrocilor. Șerban Pangratty lăsă o umbră de nedumerire pe obraz care se șterse repede, recăpătă expresia sa amabil-ironică, detașată. Era prea bine educat, ori numai un prinț adevărat, ca să se amestece într-o chestiune care nu era limpede. Locotenentul Georgescu ridică sprîncenele a mirare, "prea tîrziu? De ce să fie prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
o cură de austeritate. Poate și puțină odihnă, un răgaz pentru amintirea propriei vieți, după modelul pomenit de excelența-sa. Cine știe de cîte implozii nu se va mai afla, e o metodă curată, igienică, nu?" Era foarte hotărît, serios, obrazul său ras pînă la sînge se crispase într-un rictus care-l făcea destul de dizgrațios. Era ca și cum ai vedea chipul unei femei frumoase străduindu-se să fie plină de cruzime. "Slavă Domnului ca am reușit să înțelegem care este misiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să sară. Îl dureau degetele de cît strîngea de tare mînerul cuțitului, era un cuțit de vînătoare, ușor curbat, pe care nu-l folosise niciodată. Și-a imaginat de cîteva ori cum va proceda, cu stînga îl va prinde de obraz, iar cu dreapta va lovi. Nu mai erau decît trei-patru secunde. A simțit că-l cuprinde panica. Va lovi! Dar unde? Unde să lovească sigur, să nu greșească? Dacă greșește, celălalt va reuși să-și scoată arma, iar cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
n-ar fi reușit nici să-și dezdoaie genunchii, s-a ridicat și din trei pași uriași, trei sărituri de mîță sălbatică, a fost în spatele soldatului. Nici nu și-a dat seama cum l-a cuprins cu mîna stingă peste obraz, purta barbă soldatul, a strîns cît a fost în stare și cu dreapta a înfipt cuțitul în locul la care nu se gîndise nici o clipă în gît. Cu un urlet străin, nu-l recunoștea, nu-l cunoștea, era urletul lui, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
despre obiceiul turcilor ghuzi de a spînzura de primul pom pe cel dintre ei care se arăta mai isteț, zicînd că așa se face o mare plăcere lui Dumnezeu trimițîndu-l la el pe cel mai bun. Își trecu mîna peste obraz ca pentru a-și lua seama, mintea îi alunecase prea mult, din pricina prostiilor lui Bîlbîie ajunsese să fie de acord cu lucruri pe care altădată nici n-ar fi vrut să le asculte, "cît de ușor devine omul propriul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
o regulă care spunea "mai bine să nu auzi ceea ce ți se spune decît să auzi ceea ce nu ți se spune". Slavă domnului că mai existau și reguli care, orice ar fi, nu vor fi încălcate niciodată. Și-a strîns obrajii în palme și s-a uitat la Bîlbîie cu o privire blîndă, ușor curioasă, în stare să liniștească și pe cel mai vinovat dintre oameni. Inspectorul își ațintise ochii undeva peste el, poate în frunzișul carpenului de peste drum ori în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
spun, pentru momentul prezent. Se pare că ai avut șansa rară să nimerești exact în miezul faptelor. Ai avut un merit personal sau totul se datorează lui Șerban Pangratty?" În timp ce Mihail vorbea, Leonard Bîlbîie nu-și putea desprinde privirea de pe obrazul lui. Șeful era foarte schimbat, schimbat dacă ținea cont de ultima lor întrevedere sau chiar dacă numai se referea la "imaginea standard" pe care și-o făcuseră despre el toți funcționarii Serviciului. Era obosit, cenușiu la față, ochii băteau într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
schimbat dacă ținea cont de ultima lor întrevedere sau chiar dacă numai se referea la "imaginea standard" pe care și-o făcuseră despre el toți funcționarii Serviciului. Era obosit, cenușiu la față, ochii băteau într-un galben de frunză uscată, pielea obrajilor se lăsase ca la hîrciogi și nici nu se mai auzea atît de clar și de distinct pufnetul pe nas care niciodată nu știai ce înseamnă, nemulțumire sau altceva. Se zicea că ticul respectiv se datora unei lovituri cumplite pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ca din carte și pe deasupra foarte exact. "Exact" însemnînd nu doar exprimarea clară a gîndurilor sale, ci și a ceea ce simțea. Altfel, ca orice om, tot ce simțea era destul de învălmășit, supus clipei și umorilor. Mihai Mihail era de gheață. Obrazul cenușiu era asemenea unei măști de gips, cu oarecare dificultate se auzea respirația împiedicată de septul nazal deformat. "Un complot, o conspirație! Uite la ce te-a dus gîndul, domnule Bîlbîie! Așa ceva ar fi fără precedent în armata română, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să fie chiar el, Leonard Bîlbîie, iar viața ce urma trăită să fie aceea a șefului său, Mihai Mihail. O viață teribilă, aventuroasă și, din păcate, plină de primejdii. Mihail se încălzi încetișor, parcă îi apăru și puțină roșeață în obraz, își plimbă limba alb-cenușie peste buzele asprite, "va trebui, domnule Bîlbîie, să intri în chiar miezul conspirației, să devii unul de-ai lor, un simpatizant dacă nu chiar un participant activ. Nu un instigator, dar un factor activ ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
le zădărnicim planul și să-i arestăm în flagrant delict." "Dar..., domnule Mihail, Serviciul nostru niciodată... De altfel nici nu este împuternicit legal să aresteze pe cineva, nu poate, nu se poate..." Mihai Mihail își frecă îndelung și cu îndîrjire obrajii, acum chiar că prinseseră ceva culoare, cînd termină se scuză "parcă e frig, nu știu ce-i cu clădirea asta, tot felul de curenți, amorțesc una-două, nu-mi mai simt ba una, ba alta, trebuie să schimbăm localul, să schimbăm totul, munca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
așeză una peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu, se ridică, rămase nemișcat cu fruntea ușor înclinată, ca pentru un salut politicos, semimilitar, dar nu plecă. Aștepta răspunsul. Atunci Mihail își frecă obrazul, se bărbierea zilnic, dar de la o vreme avea senzația că e mereu neras, ,,ăă, cum să-ți spun eu dumitale, am o informație sigură, în chestiunea asta nici un om de pe pămînt nu s-a înșelat, nu mai am vreme, efectiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
bătut la ușă a fost o clipă emoționat oare cum mai arăta K.F.? Își spusese că va avea îndeajuns de mult timp să se liniștească, pînă va auzi, pînă va coborî de la etaj, tulburarea nu chiar nevinovată va dispărea de pe obraz, dintotdeauna i-a plăcut K.F., însă după trecerea atîtui timp se putuse lămuri că nu era vorba doar de o prezență agreabilă, ci chiar îi plăcea ca femeie, și asta te poate tulbura cînd te gîndești că vei sta în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]