1,702 matches
-
și rânduirăm pravilă și lege că numai cine seamănă culege». Poezia acestor poeți ai primăverii se va țese pe teme apropiate, pentru că ea a crescut pe trunchiul aceluiași proces istoric. Amintirea trecutului recent, cu tiranii și silniciile sale e Încă obsedantă și În ea poeții vor turna culorile cele mai Întunecate. În amplul său poem Nicolae Tăutu și-a propus să scrie În versuri cronica unui sat de munte obscur, „fără monografie”. Regimurile trecute i-ai hărăzit toate nenorocirile: «Stat de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un instrument de lucru valoros pentru cercetătorii creației eminesciene. În anul următor va publica în colaborare și Dicționarul „Luceafărului” eminescian (2000), însoțit de comentarii poetico-analitice asupra fondului lexical și ideatic. Metoda este aplicată și în Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003). Alcătuirea corpusului de lucru este acum mult mai dificilă din cauza faptului că motivele „obsedante” alese apar în întreaga creație poetică eminesciană. SCRIERI: Lumile „Luceafărului”, Cluj-Napoca, 1999; Mihai Eminescu, „Luceafărul” - text poetic integral, Cluj-Napoca, 1999; Dicționarul „Luceafărului” eminescian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
Dicționarul „Luceafărului” eminescian (2000), însoțit de comentarii poetico-analitice asupra fondului lexical și ideatic. Metoda este aplicată și în Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003). Alcătuirea corpusului de lucru este acum mult mai dificilă din cauza faptului că motivele „obsedante” alese apar în întreaga creație poetică eminesciană. SCRIERI: Lumile „Luceafărului”, Cluj-Napoca, 1999; Mihai Eminescu, „Luceafărul” - text poetic integral, Cluj-Napoca, 1999; Dicționarul „Luceafărului” eminescian (în colaborare cu Felicia Șerban), Cluj, 2000; Subterane și clopote, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Luna și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
întreaga creație poetică eminesciană. SCRIERI: Lumile „Luceafărului”, Cluj-Napoca, 1999; Mihai Eminescu, „Luceafărul” - text poetic integral, Cluj-Napoca, 1999; Dicționarul „Luceafărului” eminescian (în colaborare cu Felicia Șerban), Cluj, 2000; Subterane și clopote, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu, Pitești, 2003; Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Augustin Pop, Telejurnalul de Cluj, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Mircea Borcilă, O analiză spectrală a „Luceafărului”, TR, 1999, 37-52; Felicia Șerban, O reinterpretare a „Luceafărului” eminescian, ST, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
artă”, întrucât secvențele ce se vor „mărturiile de asasinat ale omului în patru labe” au putut fi luate drept rod al unei intenții de pornografie. Cum paiațeria eroului grotesc este foarte subliniată, în umbră pare a rămâne tocmai atmosfera; totuși, obsedantă, ea crește parcă fără voie din tema dominantă, a păcatului și a pierderii de sine, iar, prin ea, situațiile lubrice dobândesc un sens. Romanele urmează, ca discurs, două axe. Una este dată de patetismul sumbru al ororii și spaimei, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
întârzie să-și semnaleze prezența: „Scârție lung cariul în pieptul vechi al morii/ unde te duci călătorule?”, rezonanță, parcă, a versului eminescian. Fiorul existenței capătă acum o dimensiune tragică. Iubirea și moartea, pruncul ca speranță, ca viitor increat devin teme obsedante, într-o tensiune perpetuă, stranie: „Să alergi printre meri/ cu moartea pe buze/ spune-mi iubito/ cine-o ar mai putea face?” (Orpheu). Prin această antinomie structurală - sete de viață, bucurie, senzualitate vitală, voință de creație și conștiința sfârșitului apropiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
care o vrea aseptizată ideologic "patriotismul revoluționar socialist", în cazul leninismului romantic pentru a câștiga legitimitate și securitate, de care duce de fapt o peremptorie lipsă. În ceea ce privește România comunistă, se poate aprecia că etapa transformării s-a suprapus în general "obsedantului deceniu" (aprox. 1948-1958), etapa consolidării coincide cu procesul autonomizării leninismului post-revoluționar românesc (prima jumătate a anilor '60), în timp ce tentativa de incluziune, proiect pe care leninismul romantic nu a reușit nicicând să îl finalizeze va începe cu acel annus mirabilis pentru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și diversitatea mijloacelor de care dispune un aparat polițienesc modern. Ca atare, preocupările legate de controlul poliției politice și teama ca nu cumva vreun compartiment sau vreo latură a activității acesteia să rămână necunoscute, în afara controlului de partid, au revenit obsedant, de-a lungul anilor, pe agenda de lucru a liderilor comuniști. Această teamă a Partidului poate fi identificată chiar din momentul în care se proiecta înființarea Securității. În 10 iulie 1948 Secretariatul C.C. al P.M.R. a luat în discuție reorganizarea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
sau Slavici. Pentru autorul acestei c? r? i, poezia lui Goga sun? chiar ? i �n California (unde scrie el r�ndurile de fă??) , chiar ? i acum, ca o chemare de dincolo de Carpa? i evoc�nd ? inutul Ardealului cu frumuse? ea lui obsedant? ? i �ndemn�nd la �mplinirea destinului rom�nesc142. Politicianul Goga nu sem? na totu? i cu tinerii ideali? ți ai Legiunii. El nu era animat de nici o am? gîre reformist? , de nici o chemare �arhangelic? � de dreptate social?. Burghezia ? i mică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sinteză. Spectacolul, socotit "eveniment al stagiunii", incită la gândire, la reflecție. (Valentin Silvestru) Florin Zamfirescu Rică Venturiano și Dorina Lazăr Veta 1980 ECHIPA DE ZGOMOTE Fănuș Neagu Teatrul Giulești [...] Zgomotele existenței au cucerit demult viața. Ele domină această lume. Amintirile obsedante și zgomotele încropesc împreună o existență de coșmar. De coșmar și detenție mizeră, detenție în libertatea fără adevăr. Se poate trăi așa? Nu... dar se trăiește. Oamenii au greșit sau s-a greșit cu oamenii? Cea mai ambițioasă propunere a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spiritului "lunatic", dar și "pământean" ce sălășluiesc în personajul care trăiește de fapt mult prea rațional drama imaginată de Buchner. Din prima scenă Woyzeck va fi secondat mereu de aceste două personaje semnificative, "umbre" permanente ale sale; exemple: lumea dansează obsedant și ca într-o oglindă. [...] Acest Nebun, personal cu o singură replică, rămâne în memoria spectatorului datorită tânărului Răzvan Vasilescu... [...] Florin Zamfirescu, actor ce credem că nu mai are nevoie a i se sublinia marile sale calități. El aduce însă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ale unor mecanisme sociale și istorice. Spectacolul cu Woyzeck, de G. Buchner, e o aplicare strălucită a acestui concept. Spectacolul este de sesizantă originalitate, complex și dur, de o dramaticitate pe alocuri excepțională, convocând numeroase și subtile mijloace în coagularea obsedantei imagini globale. Dintre reprezentațiile românești de până acum, Alexa Visarion dă, incontestabil, cea mai pătrunzătoare versiune scenică extinzând sensurile textului spre universal, construind o lume fabuloasă, cu oameni strigând libertatea și aclamând tirania viscerali și meditativi, răi și buni deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de montaj, specifică filmului, unde se regăsește acea subtilă și ingenioasă îmbinare de planuri optice, care delimitează teatrul de cinema ? Sincer să fiu, n-am argumente la comandă. Am rămas doar cu amintirea unei inegalabile interpretări, Mircea Albulescu mă urmărește obsedant cu privirea sa sumbră, sfredelitoare, cu gestul său larg și calculat, cu timbrul său precis, direcția impecabilă și sonoritățile profunde de glas ce dereglează până și difuzoarele Hi-Fi din dotarea studioului. În umbra scamatorului, Alexa Visarion. Dacă maestrul Valentin, echilibristul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și candoarea unui dialog tranșant, deschis. Procurorul era un spectacol politic, în care dorința de a impune adevărul m-a obligat "să vorbesc" despre raportul dintre libertate și detenție, dintre ideal și realitate. Personajul Anchetatorului era plasat în public, circula obsedant printre spectatori, biciuindu-le conștiința și memoria. Oportunistul, fluturând steagul roșu, cânta Bandiera rossa, imagine ce izbea până la limita suportabilului. Plana asupra spectatorilor o interogație: când și unde, de ce și cum se poate perverti simbolul revoluției? Depinde în mâinile cui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
masa lungă, lungă, cu dezastrul ei post festum, cu bondoacele ei căni, în care mai clipocea vinul serii. Blehan îmi acorda, în exclusivitate, ca semn al proaspetei noastre cunoștințe, un mic-mare număr de mimică, ce mimică!, în care tot revenea, obsedant, reverența feciorelnică a Tisbeii, într-un picior, dreptul, celălalt îndoit, în spate, elegant, elegant, ca-ntr-un fastuos contradanț elisabetan. Ce față avea Blehan! Ce grimasă fantastic de mobilă! La rîndu-mi, eram și eu bun, jucam adică rolul celui care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un monstru cu fustă). Janeeeta! Janeeeta! urla Mărgărit, aflat probabil sub efectul antalcoolului. N-am ieșit, n-a ieșit nimeni, să vadă. Ce făcea Mărgărit? Blestema? Cerea ajutor? Invoca pur și simplu, pe limba lui de stentor răgușit, un nume obsedant? Pentru că, Dumnezeule, fenomenalul boem așa sfîrșise: cancer al limbii. 17 februarie Fără complicații în raportarea la Occident, total dezinhibat, un fost pictor de-aici (Manoliu pe nume, dar nu asta are importanță) n-a mai vrut să se plaseze în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu un stagiu se cel puțin trei ani În activitatea practică. În această formă, sociologia s-a reideologizat semnificativ, dintre absolvenții acestor cursuri neafirmându-se sociologi specialiști, recunoscuți de comunitatea științifică. Constantin Schifirneț: Depinde despre ce perioadă vorbim. În perioada obsedantului deceniu, deci În anii ’50, s-a produs o ruptură totală, atât timp cât sociologia a fost considerată o știință burgheză, prin urmare ilegitimă În spațiul public comunist. Practic, toți sociologii semnificativi erau supuși interdicției și straniu este că Împotrivirea venea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
își verifică amploarea înroșirii cu ajutorul oglinzilor (mergând la toalete sau utilizând mica sa oglindă de buzunar pe care o are întotdeauna asupra sa, sau chiar privindu-și imaginea pe dosul lingurilor, în geamuri sau în vitrine). Anticipare, atenție și gânduri obsedante Terapeutul îi explică Isabellei aspectele secvențiale ale tulburării sale, rezumate în tabelul următor, și îi cere să menționeze elementele care corespund cazului său personal. Tabel 2. Secvențele temerilor sociale Moment Descrierea secvențelor Cazul Isabelle Inainte de apariția situațiilor sociale Amplificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
răspunzând acestei întrebări”. „A trecut ceva timp de când n-am spus nimic, ei trebuie să-și imagineze că sunt proastă”. (Isabelle nu observă niciodată, în aceste situații, gesturile sau cuvintele binevoitoare în ceea ce o privește). După dispariția situațiilor sociale Revenirea obsedantă a gândurilor legate de ceea ce pare că nu a fost în regulă. Minimizarea situațiilor în care lucrurile s-au desfășurat normal. Reluarea micilor detalii și transformarea lor în evenimente importante. Păstrarea amintirii în memorie în zona marilor eșecuri. Reluarea anticipării
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
niciodată să mă schimb”. „Mai bine să renunț la a mai face eforturi”. Cel mai important lucru, în acest stadiu, este să se insiste asupra fragilității anticipărilor anxioase dar și să se atragă atenția pacientului asupra rolului nefast al gândurilor obsedante provocate de rușine. In situația socială, focalizarea atenției sale asupra stării de disconfort și eventuala observare a acesteia de către ceilalți reduce capacitatea sa de a percepe situația: pacientul nu se mai vede decât ca un „purtător de simptome” și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
El poate propune să lucreze asupra ultimelor situații sociale care au provocat amplificări semnificative ale sentimentului de teamă sau de rușine, analizând împreună cu pacientul natura și intensitatea emoției, cognițiile și comportamentele în situația respectivă, și după dispariția acesteia (izolare, gânduri obsedante, autopedepsire...). Sarcini de îndeplinit Terapeutul cele Isabellei să citească cu atenție (să sublinieze pasajele care se referă la pacient, să-și noteze întrebările) un text cu privire la anxietăți și fobii. El cere Isabellei să completeze un tabel de auto-observare. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Cazul doamnei X 3. Tehnica cognitivă Derularea terapiei cognitive Avantajele terapiei cognitive Cazul doamnei Y 4. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Definiție Tulburarea obsesională și compulsivă se definește prin prezența obsesiilor și a compulsiilor: - obsesiile sau gândurile intrusive sau gândurile obsedante sunt gânduri, imagini sau impulsiuni persistente care pătrund în conștiința subiectului. Ele sunt, în general, surse de angoasă; - compulsiile sau ritualurile sunt comportamente repetitive sau acte mentale pe care individul se simte obligat să le săvârșească ca răspuns la o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unele cazuri, prin tehnica convorbirilor motivaționale. Model comportamental și model cognitiv In terapia comportamentală și cognitivă sunt reținute două ipoteze pentru a explica pacientului apariția și menținerea tulburării obsesionale și compulsive. Ipoteza extrasă din modelul comportamental Conform acestei ipoteze, gândul obsedant patologic este un stimul condiționat care n-a reușit să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi ar întări ideile obsedante cu dorința de a le
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamental Conform acestei ipoteze, gândul obsedant patologic este un stimul condiționat care n-a reușit să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi ar întări ideile obsedante cu dorința de a le anula. Obsesia ar deveni patologică datorită mecanismelor perturbate ale desensibilizării. Ipoteza extrasă din modelul cognitiv Conform modelului cognitiv extras din teoria lui Beck, obsesiile devin patologice datorită modului în care pacientul prelucrează informația. Un gând
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din modelul cognitiv Conform modelului cognitiv extras din teoria lui Beck, obsesiile devin patologice datorită modului în care pacientul prelucrează informația. Un gând automat generat de o schemă cognitivă păstrată în memorie pe termen lung ar fi asociat unui gând obsedant și ar determina pacientul să ritualizeze. Compulsiuni externe și compulsiuni interne Tipul de compulsiuni In practica clinică, pacienții suferă fie de obsesii și compulsii externe (categoria frecventă: „spălătorii”, „verificatorii”), fie de obsesii și de ritualuri interne (categoria frecventă: ruminatorii”). Subiecții
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]