2,513 matches
-
care HP este călăuza ce inițiază în arcanele lumii de dincolo de simțuri, este triumful unei maniere literare și vizuale în care se întâlnesc realismul magic și intertextualitatea postmodernă. Sedus de mituri, călător într-o infrarealitate accesibilă doar celui al cărui ochi este educat de artă și de vis, Giuseppe Bergman este o ființă felliniană prin excelență, prezență ambiguă și amfibie care face legătura între nivele de agregare ale spațiului și tradiției. Dialogul lui Manara se poartă, ca și în cazul lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în locul lor o dorință aprigă de a-mi da dreptate, indiferent ce făceam. Am devenit un fel de fanatic al nesupunerii, un fel de bigot al nesăbuinței și îmi cheltuiam energiile până la secătuire în această încleștare, încît nu mai aveam ochi și urechi pentru nimic altceva. Ironia era că depindeam astfel din ce în ce mai mult de tata; așteptam cu pumnii strânși ca el să-mi ceară un anumit lucru, pentru a proceda pe dos. Și cred că nu greșesc când spun că am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că eu eram vânatul, iar el vânătorul. Ridica pușca, mă ochea, ducea degetul pe trăgaci, mi se usca limba în gură și așteptam să mor din clipă în clipă. Apoi, izbucnea într-un hohot de râs și lăsa pușca jos. Nu se hotăra să mă omoare. Am încercat să ies, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răspăr totul. Marea aproape că n-o priveau. Nu mai aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul îmbîcsit al azilului ca să mai aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de nimeni? Nu se poate. Așa ceva li se pare de neîndurat. A fi liber e, probabil, pentru ei un pericol, un risc. Află că mă cam plictisește povestea asta. Îmi închipui ce liniștiți ar fi unii, care nu mai au ochi pentru mine, să-l vadă acum pe Bătrânul ieșind din sala cu oglinzi cu biciul în mână, pleznindu-i pe rând peste obraz și apostrofîndu-i: "Ați crezut că sânt mort, nemernicilor, cum v-a spus ticălosul de sculptor? Ei, nu, iată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nevoia să-l umilesc în fata Martei. Asta mă răzbuna. "Încheie-te, vezi să nu răcești", și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însîngerată. Am apucat-o de o aripă și am azvîrlit-o spre Marta: "E cadoul meu pentru voi". Soarele se ridica, în spate, deasupra cătunului când am ajuns la mlaștină. Nu vroiam să vânez
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la o casă de (copii) bătrâni” ca un avertisment și pentru alții care să nu repete greșelile comise de ea și soțul ei, ca și alții în situații asemănătoare să se ferească de o asemenea capcană a vieții. Cine are ochi de văzut - să vadă, cine are urechi de auzit - să audă și cine are minte să înțeleagă și să țină minte această pățanie, care se poate repeta și altora în situații asemănătoare... Nu... că eu aș fi împotriva adopțiunii, a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spuse foarte firesc: —Bine, hai să mergem. Fata cu cercel în nas se ivi și îi șopti ceva în ebraică lui Uri, arătând spre ieșirea din spatele cafenelei - și, în același timp, Maggie nu putu să nu observe, deschizând larg superbii ochi căprui pentru ca el să-i vadă. Aparent insensibil la farmecele ei, îi mulțumi, o apucă pe Maggie de încheietură și se cufundară în întuneric. Deschiseseră deja ușa de incendiu și găsiseră o scară îngustă, cu cinci trepte, pe care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca pantofii de gimnastică cu care era obișnuită și doar se clătină. S-a întors, strigă domnul Gonzalez cu inima frântă. — Poți să-ți crezi ochilor? întrebă doamna Levy. Domnul Gonzalez fu silit să privească la domnișoara Trixie, ai cărei ochi erau două palide picături de apă înconjurate cu umbre albastre. Buzele îi erau mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în timpul carnavalului. Prin întunericul ochelarilor, Jones privea spre străin. I se părea cunoscut, părea versiunea bine îmbrăcată a cuiva pe care îl văzuse și altă dată. Ochii miopi i se păreau cei mai cunoscuți. Jones își aducea aminte de aceiași ochi miopi deasupra unei bărbi roșii. Și apoi de aceiași ochi, sub o șapcă albastră, la secția de poliție, în ziua incidentului cu alunele furate. Nu spuse nimic. Un polițist rămâne tot polițist. Era mai bine să-i ignori, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atribui lui - adică Lui - calități umane, ceea ce nu era deloc ușor de vreme ce fiecare din cele nouăzeci și nouă de nume ale sale - ale Sale, adică - erau calități care se potriveau de asemenea și oamenilor. Putea vedea totul, Însă nu avea ochi; putea auzi totul, Însă nu avea urechi; putea atinge orice lucru, Însă nu avea mâini... Din toate informațiile acelea, Zeliha-de-opt-ani trăsese concluzia că Allah putea semăna cu noi, Însă noi nu puteam semăna cu El. Sau poate era invers? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sfînta Fecioară și-au făcut bine treaba. La Paris, totuși, Îi plăceam mult unei americance care locuia la Cité universitaire și care nu era... — Treci la căsătorie, dragul meu. La căsătorie! — CÎnd am intrat În biserică la brațul mamei, am ochit-o pe una dintre cele mai frumoase femei din lume. Și Tina era una dintre cele mai frumoase femei din lume, dar aceea era o alta. Avea un corp splendid, ochi verzi bătînd În galben și o gură, doctore... Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-o regăsesc pe Delphine, am petrecut cîteva zile la părinții mei. Am luat trenul spre Avignon și autocarul spre Apt, unde tata a venit să mă ia cu mașina. Aveam două valize grele Încărcate cu cărți, dar ce a ochit el imediat a fost mașina de scris: „Mi-ai spus că Îți scrii scenariul de mînă!“. Fără să-mi dau seama, i-am spus că Îmi cumpărasem mașina de scris ca să scriu un roman. A devenit de gheață: „Un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și bolnave se uitau în afară, în așteptarea cuiva, dar cu siguranță nu a ei. Mergea greu, amețită, nesigură pe picioare. Între etaje i se păru că zărește o figură atârnând în umbră și nu erau sigură dacă aceia erau ochi care sclipeau în întuneric sau doar niște scântei aprinse în mintea sa Era atât de obosită, încât nici nu-și mai făcea vreo iluzie dacă ce i se întâmplă e aievea sau coșmar. Treptele i se mișcau sub picioare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În cele din urmă. — Dar, te rog mult, fii atentă la reacțiile lui de acum și până ne Întoarcem la New York. Aș vrea să-mi spui dacă ți se pare ca e Îndrăgostit de mine. — S-a făcut, o să fiu ochi și urechi. — Fetelor, mergem acum la un curator celebru, zise Charlie de Îndată ce urcară În mașină. Soția lui, chinezoaică, e o foarte bună pictoriță. Ne ducem la studioul ei. Va fi o mică petrecere acolo În seara asta. — Minunat! se entuziasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aliniere defectuoasă, reducând o înălțime excesivă. Este deci firesc ca, în cazul când Marta va repeta peiorativa și nefericita vorbă pe care a folosoit-o în conversația cu tatăl, propriul ei soț, grație incontestabilei autorități a celui care cu proprii lui ochi a văzut ce era de văzut, s-o corecteze, Nu e gunoi. Și dacă ea, pe care am cunoscut-o ca pe cineva care în totul are nevoie de explicație și limpezime, va insista că e gunoi, așa sunt numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
harnic lutul și o femeie care vopsește, și tatăl ei care modelează, toți cu ochii fixați asupra Centrului, și să nu-mi spuneți că cuptoarele n-au ochi, ba au, dacă n-ar avea, n-ar ști ce fac, au ochi așadar, dar nu seamănă cu ai noștri. L-a primit subșeful de zilele trecute, cel simpatic și zâmbitor, Ce vă aduce azi la noi, întrebă, Cele trei sute de păpuși sunt gata, am venit să întreb când vreți să le aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în locul lor o dorință aprigă de a-mi da dreptate, indiferent ce făceam. Am devenit un fel de fanatic al nesupunerii, un fel de bigot al nesăbuinței și îmi cheltuiam energiile până la secătuire în această încleștare, încât nu mai aveam ochi și urechi pentru nimic altceva. Ironia era că depindeam astfel din ce în ce mai mult de tata; așteptam cu pumnii strânși ca el să-mi ceară un anumit lucru, pentru a proceda pe dos. Și cred că nu greșesc când spun că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că eu eram vânatul, iar el vânătorul. Ridica pușca, mă ochea, ducea degetul pe trăgaci, mi se usca limba în gură și așteptam să mor din clipă în clipă. Apoi, izbucnea într-un hohot de râs și lăsa pușca jos. Nu se hotăra să mă omoare. Am încercat să ies, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răspăr totul. Marea aproape că n-o priveau. Nu mai aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul îmbâcsit al azilului ca să mai aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de nimeni? Nu se poate. Așa ceva li se pare de neîndurat. A fi liber e, probabil, pentru ei un pericol, un risc. Află că mă cam plictisește povestea asta. Îmi închipui ce liniștiți ar fi unii, care nu mai au ochi pentru mine, să-l vadă acum pe Bătrânul ieșind din sala cu oglinzi cu biciul în mână, pleznindu-i pe rând peste obraz și apostrofându-i: „Ați crezut că sunt mort, nemernicilor, cum v-a spus ticălosul de sculptor? Ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Simțeam nevoia să-l umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însângerată. Am apucat-o de o aripă și am azvârlit-o spre Marta: „E cadoul meu pentru voi”. Soarele se ridica, în spate, deasupra cătunului când am ajuns la mlaștină. Nu vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
haddock fraged ca o carne de copil. Cu miere și piper. Paulicienii sunt aici. Cel de colo planează printre corali ca aeroplanul lui Bréguet - lungi bătăi din aripi de lepidopter, ai putea paria o sută contra unu că și-a ochit foetusul de homunculus abandonat pe fundul unui athanor acum găurit, aruncat la gunoi În fața casei lui Flamet. Apoi un pește templier, Împlătoșat de sus până jos În negru, Îl caută pe Noffo Dei. Trece pe lângă isihastul astmatic, care navighează absorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trișa. În viața lui a recurs la ghicitori de toate soiurile, de la astrologi la auguri care citesc viitorul În măruntaiele animalelor aduse drept jertfă. A descoperit că lumea e o pădure de semne și o carte deschisă pentru cine are ochi să vadă. Unii dintre marii ghicitori citeau viitorul doar pentru plăcerea În sine, descifrînd tainele pietrelor și ale ramurilor, ale vîntului jucîndu-se prin copaci, ale liniilor feței. Totul În lumea materială vorbește celor care sînt gata să asculte. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]