3,917 matches
-
Andrei Andreev a încercat să-l bată la camera 72 pe Cezar Tănase. A doua zi, acesta a raportat totul directorului, care a încercat să liniștească lucrurile, spunând că nu dorește să mai audă de reeducați și nereeducați, întrucât Târgu Ocna e sanatoriu și nu se face politică. Discursul său va fi raportat de Pătrășcanu inspectorului Nemeș pe 26 iulie 1950, cu scopul de a-l înlătura pe Danieliuc, pe care îl simțea împotriva acțiunii. Deși Eugen Munteanu îi spusese lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Ion Maniu, Iorga Pimen, Vasile Brânduș, Iftode, Andreev, dar și câțiva bolnavi. Mutările s-au realizat, se pare, cu ajutorul lui Ion Ghițulescu-trecut și el pe la Pitești-, care era medic deținut. Iosif Nemeș și-a făcut simțită prezența și la Târgu Ocna, pe care a inspectat-o pe 26 iulie 1950. Au stat de vorbă cu el Pătrășcanu și Eugen Munteanu, primul denunțându-l pe Danieliuc că nu e de acord cu acțiunea lor și, se pare, și pe Șleam. Efectul a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Danieliuc fiind înlocuit la scurtă vreme. Munteanu pretinde că a discutat despre izolare cu Nemeș, care ar fi acceptat-o, în timp ce Pătrășcanu a aflat că va veni cineva de la București care să îi spună cum să se poarte în Târgu Ocna. Într-adevăr, în primele zile ale lui august, colonelul Sepeanu i-a chemat la Biroul de Inspecții pe Pătrășcanu, Munteanu, Ion Șerban, I.V. Săndulescu, Aurelian Guță, Ion Maniu, Ion Ghițulescu și alți câțiva, fără a-i comunica nimic special primului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din grupul său, pe care le-a notat apoi în fața lui Șleam pe parcursul unei săptămâni întregi. E de remarcat faptul că bătăile erau de o intensitate mult mai redusă față de ce se întâmpla la Pitești, din cauza regimului diferit de la Târgu Ocna. Grupul lui Pătrășcanu și Munteanu a încercat să îl bată și pe Radu Ionescu, pe 14 septembrie 1950, dar s-au oprit în momentul în care acesta a început să țipe. Totuși, Pătrășcanu i-a dat două palme, iar Munteanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
târziu lui Pătrășcanu că fusese bătut în mai, la Pitești, de către Țurcanu. În urma acestui scandal, observă Pătrășcanu, Biroul Inspecții a dat înapoi și nu a mai sprijinit eforturile agresorilor. În data de 2 octombrie 1950, locotenentul-major Livezeanu de la Securitatea Târgu Ocna afirma într-o discuție cu 'Nutti' Pătrășcanu că regimul nu admitea ce s-a întâmplat la Pitești și că informațiile false care s-au dat în cadrul acțiunii violente de acolo au pus Securitatea pe drumuri. El a adăugat că inițiatorul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îi citase argumente ideologice pentru a-l lămuri că metoda violentă este cea agreată de regimul comunist. El a mai avut contacte doar sporadice cu Șleam: în 15 noiembrie 1951, i-a spus că tot ceea ce a făcut la Târgu Ocna se datorează 'nenorocitului de Pitești' și că își dă seama că a făcut multe prostii și nu știe când le va putea repara. Toate aceste mărturisiri arată că Pafnutie Pătrășcanu, care fusese torturat în mai multe rânduri la Pitești până
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
partea agresorilor, își revenise sufletește și își făcea procese de conștiință. Totodată, el și-a dat seama că se va încerca mușamalizarea implicării organelor de stat în acțiunea lor. Raportând acțiunea întreprinsă de el și de ceilalți deținuți din Târgu Ocna la ce se întâmplase la Pitești, Pătrășcanu concluzionează că 1. Dacă datarea lui Pătrășcanu este corectă, înseamnă că hotărârea ocultării acțiunii de la Pitești, inclusiv prin eliminarea lui Țurcanu și a celorlalți agresori, era luată deja din vara-toamna lui 1951, când
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că 1. Dacă datarea lui Pătrășcanu este corectă, înseamnă că hotărârea ocultării acțiunii de la Pitești, inclusiv prin eliminarea lui Țurcanu și a celorlalți agresori, era luată deja din vara-toamna lui 1951, când ei acționau încă la Gherla. acțiunea de la Tg. Ocna nu este decât o continuare a acesteia, cu forme de manifestare și metode adecvate situației în care s-a putut desfășura ea, neîntâlnite la Pitești, acest lucru datorându-se, pe de o parte, fazei avansate a reeducării cerută de scopurile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
-se, pe de o parte, fazei avansate a reeducării cerută de scopurile și condițiile ei de desvoltare, iar pe de altă parte, frânei puternice a Biroului Inspecții, ce i-a impus anumite limite. Practic, el recunoaște că evenimentele de la Târgu Ocna nu au pornit din inițiativa deținuților din sanatoriu, ci condiționate de cele din Pitești, și că au fost nevoiți să se adapteze condițiilor diferite de detenție, inclusiv bâlbâielilor Biroului Inspecții, care le dădea instrucțiuni contradictorii sau imprecise. Timp de un
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
selectarea victimelor este de natură a afecta cursul acțiunii, însă s-au supus deciziei lui Șleam, o dovadă în plus (dacă mai era nevoie) că toate mișcările grupului Pătrășcanu-Munteanu erau subordonate Securității. Motivele pentru care a eșuat tentativa de la Târgu Ocna țin și aici de specificul închisorii-sanatoriu, care a permis victimelor o foarte bună comunicare. Cum existau și deținuți care înduraseră bătăi la Pitești, majoritatea bolnavilor din penitenciar au fost preveniți asupra încercărilor ce au urmat, iar solidaritatea dintre ei a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
posibilitatea ca ezitările sale, sesizate de Pătrășcanu și ceilalți, să se datoreze și conștiinței că toate deciziile sale i-ar putea fi imputate mai târziu în lipsa unor ordine clare pe care să le urmeze. Cert este că încercările de la Târgu Ocna au avut ca efect maltratarea și obținerea de informații de la puțini deținuți. În schimb, au murit aici cel puțin trei oameni din cauza TBC-ului contractat în urma bătăilor și a condițiilor grele de la Pitești: Matei Rusvid, Frederic Cordun și Ilie Sireteanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Brașovul, în care au activat, începând din luna aprilie 1950, Maximilian Sobolevschi și Adrian Prisăcaru, alături de alți câțiva pe care i-au convins la fața locului. La scurt timp însă, importante loturi de deținuți 'piteștizați' au fost trimise la Târgu Ocna (la sfârșitul lui mai 1950) și Gherla (începutul lui iunie 1950). Cum primul era un sanatoriu pentru bolnavii de TBC, majoritatea deținuților au fost transferați la Gherla, care avea să devină noul centru al acțiunii. Observăm că în doar două
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fel de acțiune la sfârșitul lui decembrie 1950, fiind transferați, două luni mai târziu, la Canal. Dacă acest prim eșec s-a datorat lipsei interesului din partea regimului, nu la fel se poate spune despre următoarele. Astfel, zarva creată la Târgu Ocna cu ocazia torturării ratate a lui Eugen Dimitrov pe 1 mai 1951 a forțat Securitatea să înceapă o anchetă, desigur, mai mult formală, dar care a avut meritul de a opri aplicarea bătăilor. La scurtă vreme, în luna iulie, s-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
penitenciarul Gherla ar fi fost sabotată prin rapoarte false de producție, mărirea timpului de lucru și întreținerea unei atmosfere ostile producției. În final se arată că acțiunea începută la Suceava, continuată la Pitești și Gherla și extinsă la Târgșor, Târgu Ocna și în coloniile de muncă Peninsula și Poarta Albă, urma să fie extinsă și în alte penitenciare, dacă vigilența organelor de stat nu ar fi descoperit-o. În ceea ce privește activitatea individuală a acuzaților, despre Eugen Țurcanu se spune că s-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
câteva palme. A luat parte la bătăi (inclusiv asupra lui Bogdanovici, care a murit din cauza bătăilor sale, ale lui Roșca și Pușcașu), a cules informații și a pregătit cadre pentru acțiune, activând, din iunie 1950, în același fel, la Târgu Ocna. Cornel Pop a fost condamnat pentru activitate legionară în 1942 și eliberat în mai 1944 de la Aiud. Închis din nou în iunie 1949, a fost dus la Oradea, iar pe 5 noiembrie, la Pitești. S-a împotrivit acțiunii, dar, din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
tragă de limbă. Aurel Tacu l-a prevenit că a stat două luni în comă ca urmare a bătăilor și l-a sfătuit să se roage lui Dumnezeu să reziste. A scăpat de torturile din Pitești datorită transferului la Târgu Ocna, din mai 1950, însă a cunoscut în sanatoriu încercările celor din jurul lui Pătrășcanu și Eugen Munteanu de a porni o acțiune similară, întinzându-i chiar o capcană lui Bârjoveanu, pentru ca credibilitatea acestuia în ochii ofițerului politic să aibă de suferit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
încercările celor din jurul lui Pătrășcanu și Eugen Munteanu de a porni o acțiune similară, întinzându-i chiar o capcană lui Bârjoveanu, pentru ca credibilitatea acestuia în ochii ofițerului politic să aibă de suferit. Cezar Tănase, prima victimă a agresiunilor din Târgu Ocna, i-a povestit lui Itul ce a pățit, acesta îndemnându-l să raporteze totul directorului închisorii. După incidentele din 1 mai 1951, Itul a fost anchetat la Securitatea Târgu Ocna de către locotenent-major Lică Livezeanu (Lövenstein). Afirmă că acesta nu era
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de suferit. Cezar Tănase, prima victimă a agresiunilor din Târgu Ocna, i-a povestit lui Itul ce a pățit, acesta îndemnându-l să raporteze totul directorului închisorii. După incidentele din 1 mai 1951, Itul a fost anchetat la Securitatea Târgu Ocna de către locotenent-major Lică Livezeanu (Lövenstein). Afirmă că acesta nu era informat despre violențele din sanatoriu. Mai mult decât atât, Livezeanu ar fi cerut confirmarea agresiunilor și de la alte victime, la indicațiile lui Itul, și se pare că a încercat să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
călcat în picioare lăsându-se cu toată greutatea, evacuând tot aerul din el și spunându-i: 'Așa ai să mori! Încet! Încet, încet! Picătură cu picătură!'. Oprișan s-a îmbolnăvit de TBC în urma torturilor și a fost transferat la Târgu Ocna pe la jumătatea lui 1954. A stat puțin acolo, pentru că a fost implicat în al doilea proces al deținuților, în care a fost și condamnat. A murit în Casimca Jilavei prin iulie 1958. Aurel Pandurescu Student la Facultatea de Teologie, mai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și Gheorghe Roșca. Mărturisește că a avut senzația unui ușor avantaj datorită faptului că era condamnat ca regalist, nefiind la fel de chinuit ca și alții. A mai trecut prin două celule în primăvara lui 1950 înainte de a fi transferat la Târgu Ocna la sfârșitul lunii mai. A fost eliberat în 1954 din închisoarea Caransebeș, un an mai târziu înscriindu-se la Facultatea de Teologie. În 1956 a intrat în monahism, dar a fost rearestat în 1958 și condamnat la 18 ani de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în legătură cu poziția sa fals legionară, cerută de cei de la Securitatea Pitești, a fost bătut pentru a treia oară la camera 2 de către Lupașcu și 'Cori' Gherman pe data de 30 mai 1950. În aceeași noapte a fost transferat la Târgu Ocna. Pătrășcanu afirmă că nu a avut ordine de la Țurcanu pentru a continua acțiunea la Târgu Ocna, dar că s-a orientat la fața locului, în urma atitudinii lui Badale. Afirmația pare reală, întrucât 'Nutti' nu a stat în camera 4-spital în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
treia oară la camera 2 de către Lupașcu și 'Cori' Gherman pe data de 30 mai 1950. În aceeași noapte a fost transferat la Târgu Ocna. Pătrășcanu afirmă că nu a avut ordine de la Țurcanu pentru a continua acțiunea la Târgu Ocna, dar că s-a orientat la fața locului, în urma atitudinii lui Badale. Afirmația pare reală, întrucât 'Nutti' nu a stat în camera 4-spital în aprilie-mai, când Țurcanu a pregătit o serie de deținuți pentru a continua acțiunea, în timp ce Badale s-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din Makarenko, citite la Pitești, când în cameră erau doar deținuți aflați de partea acțiunii. În această perioadă, Pătrășcanu a dat primele semne că și-ar pierde încrederea în acțiune, întrucât în octombrie 1950 locotenentul-major Livezeanu de la Securitatea din Târgu Ocna i-a spus că regimul comunist nu admite ce s-a întâmplat la Pitești, iar informațiile false care au fost obținute de la deținuți au pus Securitatea pe drumuri. Mai mult, inițiatorul acțiunii de la Pitești ar fi greșit față de regim și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ferindu-se de vârfuri pentru a nu crea vâlvă. De asemenea, i-au ales ca și complici pe Pop, Andreev și Bârjoveanu, urmând ca Străchinaru și Iftode să sondeze starea de spirit a celorlalți deținuți. Spre sfârșitul acțiunii din Târgu Ocna, Pătrășcanu a aflat că Șleam nu avea încredere în el, motiv pentru care încă din decembrie 1950 i-a dat sarcina lui Bârjoveanu de a-l fila. În aprilie 1951, Șleam le-a cerut agresorilor să îl aleagă ca victimă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a întors în închisoare după o scurtă absență și i-a comunicat lui Pătrășcanu că se va continua cu acțiunea, cerându-i să discute din nou cu Dimitrov. În luna următoare a aflat de la un deținut proaspăt sosit în Târgu Ocna că Sepeanu ar fi arestat, un motiv în plus pentru 'Nutti' să își redimensioneze acțiunile la minimum. Pe la mijlocul lui iulie 1951, Pătrășcanu a fost din nou anchetat, de data aceasta la Biroul Inspecții, unde mai era și un sublocotenent de la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]