2,104 matches
-
greu de estimat. Din acest punct de vedere, putem considera că ediția de Scrieri Tudor Arghezi a parcurs, într-o jumătate de secol, trei etape distincte, care nu cred că pot fi echivalate cu rupturi dramatice, care să fi afectat omogenitatea filologică a restituirii. Prima etapă, 1962-1967, corespunzătoare primelor 16 volume, este caracterizată de faptul că autorul a supravegheat direct textul, a decis filologic toate detaliile și nu putem decât să convenim și să acceptăm: așa a vrut autorul, așa a
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
la ritualurile preoților daci (celebra dispută dintre Bolliac și Odobescu în chestiunea „lulelelor") până la tinerii furioși de azi, ca Alexandru Vakulovski sau Dragoș Bucurenci (cu romane ca Pizdeț sau RealK). Cuprinsul ar putea însă induce în eroare. Căci, pe parcurs, omogenitatea criteriilor variază. Nu toți cei cărora le sunt dedicate capitole au fost opiomani (sau, cu un inspirat eufemism, opiofili). E situația câtorva prozatori interbelici ale căror personaje se droghează: Max Blecher, Sorana Gurian, Henriette Yvonne Stahl, Ioana Postelnicu, Camil Petrescu
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
ritmuri, pe vocalista Ilinca Traistă, absolventă a Secției Canto, ca și pe trei studenți - Alexandru Bîrlenghea la ghitară bass (an IV), Răzvan Pîrvu la pian (an II), Robert Cozma la trombon /an II), mezinul familiei Cozma, bun (și premiat) improvizator. Omogenitate de ansamblu, creativitate spontană vădită semnificativ în inspirate solouri instrumentale și vocale, simț ritmic marcat de swing și, mai presus de toate un real spirit de echipă - iată atributele vădite de cei cinci admirabili tineri în acreditarea unui program de
Academic jazz group by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83411_a_84736]
-
toată retorica sonetelor, este unul fantast, himeric, construit. Sonetele pot fi subversive pentru un cititor naiv care nu se oprește doar la degustarea spectacolului literaturii în sine. Cum frumos spunea Radu G. Țeposu, retorica e cea care sugerează o nouă omogenitate. S-a rostit deseori cuvântul avangardism, însă poetul nu-și arogă nici un drept: „nu o galerie de arte ci mai curând această realitate / e avangarda avangărzii, planșă de anatomie / la care e înhămat nu un chevrolet ci un cal de
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
Peter Sellers. Hopkins asamblează o distribuție remarcabilă pentru rolurile episodice. Rush face un rol care plesnește de viață, iar personajele secundare sunt "low-key". În consonanță cu personalitatea lui Sellers, există urcușuri și coborâșuri dramatice, dar nici un climax. Filmul nu are omogenitatea lui In vino veritas. Are momentele lui nepotrivite, ca de pildă, cel fantastic (halucinația lui Peter Sellers), insuficient motivat de economia textuală a lungmetrajului. Această secvență e prea explicită, dă senzația că filmul accentuează prea mult ideea principală, pe care
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
și după primele dereglări comportamente, dar chiar și așa el a fost oprit după . Acesta constituie deopotrivă cadrul și intriga filmului lui Oliver Hirschbiegel, însă diferențele sunt notabile și ele marchează o concluzie care se dorește nuanțată. Nu mai există omogenitatea inițială a experimentului, gardieni și deținuți provenind din același mediu, având aceeași vârstă și aproximativ aceeași educație precum studenții de la Stanford. Din grupul-țintă fac parte șoferi de taxi, un funcționar, un mic patron etc. oameni diverși ca ocupație, vârstă și
6 zile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4654_a_5979]
-
Dar nu este aici și dispersare, împrăștiere în prea multe direcții? Ar fi putut să fie dacă nu ar fi existat la Chihaia un liant, acea „cale regală interioară” de care vorbește Angelo Mitchievici în studiul său introductiv, asigurând „coerența, omogenitatea operei în proiectarea ei ideală”. Criticul mai invocă, tot ca element ordonator al acestei manifestări pluriforme, „pariul moral” pe care Chihaia s-a obligat să-l respecte orice s-ar întâmpla, procedând altfel, în această privință, decât un Petru Dumitriu
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
și al juriului a fost atribuit orchestrei Academiei de Muzică G. Dima din Cluj, Gaio, sub conducerea lui Stefan Vannai; o mare surpriză a produs Jouvenis Group, cvartetul sub 17 ani din Întorsura Buzăului, apreciat de juriu pentru precocitatea și omogenitatea sa; ca instrumentist s-a remarcat saxofonistul Alex Munte din Brașov, iar ca vocalistă Ana Cristina Leonte din Suceava; în fine, nu putea trece nerelevată prodigioasa activitate profesorală desfășurată de pianistul Florin Răducanu la Liceul George Enescu din București, unde
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
vacuitate care îngăduie o combinatorie de forme și nuanțe deschisă spre infinit. Direcția dominantă e, firește, cea declinantă, cinic devalorizatoare. Fabulosul depreciat e ca o plastilină din care mîna blazată a meșterului modelează figuri de-o eterogenie caracteristică, întrucît nu omogenitatea, unitatea viziunii îl mai interesează, ci însăși starea deprecierii, devalorizării fără scăpare. O stare lipsită de reguli, abolind orice disciplină. Existența corespunzătoare unei atari viziuni e și ea ostentativ degradată, umbră groasă a luminii mitice abolite. Departe de-a se
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
e dulce, e violent.” Nu-i nevoie să ne mai gîndim (dar e mai presus de noi să ne abținem) de ce lumea se dă în vînt după zahăr și după ziare, de ce apodicticul are magie: tocmai pentru că exprimă Puterea ca omogenitate, ca monolit. Aici revenim la partajul între vorbirea privată și vorbirea publică, și la confuzia pe care doxa populară o întreține atunci cînd cere ultimei să se formuleze ca o vorbire privată, ca o mărturisire; nu-i de mirare, așadar
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
ozon. Exact ca în vremurile bune. Rodat, a ieșit mai bine decât la premieră, desigur cu excepția tălmăcirii năucitoare dată atunci Syphidei de Alina Cojocaru. De! Nu toată lumea poate fi aeriană. Orchestra a fost și ea mai buna, câștigând în omogenitate și acuratețe, iar dirijorul Ciprian Teodorașcu, mai familiar acum cu partitura, i-a imprimat de data asta un tempo corect și nuanțe relevante. Distinsul public, format în 95% din străini, a aplaudat când și cum trebuie, dovedind talent și cunoaștere
Ca ?n vremurile bune by Doina MOGA [Corola-journal/Journalistic/83879_a_85204]
-
mâinile. Putem deci considera că la fotbal teatralitatea mingii este maximă. Simbolismul mingii este în mare măsură cel al sferei, care din cele mai vechi timpuri a exprimat perfecțiunea. Nu există pe suprafața sferei locuri privilegiate sau defavorizate; simetria și omogenitatea sunt totale. Mingea se oferă fiecărui jucător cu aceeași dărnicie, se lasă posedată de oricine, fără discriminare. Ca și viața, ea parcă spune fiecăruia: Sunt a ta, exist pentru plăcerea ta, tu decizi ce vrei să faci cu mine (un
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
de voci, siameze din punctul de vedere al facturii și ethosului (ca în Rime pentru revelația timpului). Este o convingătoare pledoarie pentru un aspect particular al pluralismului, acela de posibilă reduplicare auctorială. Un pluralism ce poate crea, iată, o nouă omogenitate a înțelesului, în ciuda multiplicității de efecte, instrumente, stiluri. Adaptând o butadă a lui Hal Foster, am putea spune că Tiberiu Olah dezvoltă o muzică precum un semn al muzicii. Să fii abil ! Călin Dan spunea cândva că postmodernismul este o
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
am avut eu aveam 38% pe întrebare deschisă, avea și Victor Ponta încă 14%. (...) 38% și cu 14% pentru că era întrebare deschisă. 38% aveam eu la Președinție, Victor Ponta 14%, care nici nu candidează,” declară liberalul. Președintele PNL a subliniat omogenitatea alianței social-liberale, despre care spune că a realizat primul Guvern de coaliție în care timp de șase luni nu au existat scandaluri. "Pentru un prim-ministru foarte tânăr și la prima experiență de acest fel într-o situație foarte grea
Antonescu: Am 38% intenție de vot la prezidențiale, Victor Ponta are 14% by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41637_a_42962]
-
lămurească un aspect care ține de arhitectura rețelelor de comunicare. Dat fiind faptul că, în mod evident, comunitățile interpretative sunt formate din indivizi uneori distanțați de zeci de mii de kilometri sau chiar de secole, cum se poate justifica aparenta omogenitate a acestor grupuri informale. Fish însuși nu e foarte lămurit. Singura „dovadă” rezidă într-un raționament de felul: „Fac o afirmație cu care știu că vei fi de acord numai în măsura în care ești deja de acord cu ea”. Dar tocmai această
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
greu o poți intui în evoluția multora dintre marile ansambluri profesioniste. Nu se poate uita, în concertul susținut în marea sală a Sinagogii din Novi Sad, Simfonia a VII-a "Pastorala", de Beethoven, a dispus de transparențe timbrale seducătoare, de omogenitatea fluxului interior al muzicii, de o dinamică structurată pe direcția definirii relației atât de prețioase a omului în spațiul inspirator al naturii. Solistul concertelor turneului, violonisul Ștefan Beșan, elev al Liceului de Muzică "George Enescu" din București, a făcut dovada
Tineri muzicieni by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7715_a_9040]
-
să treacă, fără accidente, dintr-o extremă în cealaltă? Nu că acest traseu ar fi imposibil; dar autorul "nouăzecist" care îl proiectează pentru a-l parcurge eșuează, vizibil, în tentativa lui. Concepția se vrea limpede și unitară, cu texte prezentând omogenitatea cerută de noua problematică. Ele ar constitui fațete ale unei aceleiași prisme diamantine, suprafețe prin care lumina dumnezeiască trece și se răsfrânge. Nu atât "filozofia" plachetei ridică semne de întrebare, cât concretizarea ei artistică, expresivitatea versurilor făcute s-o exprime
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
clarificărilor” politice - din Bietul Ioanide sau Scrinul negru. Refăcând geneza și întregul proces de receptare critică a operelor, el compară permanent formula romanescă avută în vedere cu rezultatele ei concrete, identifică ferm contradicțiile ideologice și psihologice ale personajelor, sau verifică omogenitatea stilului. Criticul merită luat în serios când acuză „secvențele hibride, neconcordante cu intenția adevărată a autorului” sau, în cazul lui Ioanide, „alterarea coerenței de tip metafizic”, cu atât mai mult cu cât în spatele textelor lui se poate ghici o îndelungă
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
Iuliei Isaev în rolul Donnei Anna (cu care și-a făcut intrarea cu ani în urmă în lumea bună a teatrului liric). Experiența și frecventarea scenelor de prestigiu au pus amprenta asupra manierei sale de a concepe partitura: suplețea recitativelor, omogenitatea registrelor, gradarea abilă a tensiunii de la vehemența mâniei la duioșie impresionează chiar dacă jocului actoricesc i s-ar putea imputa rigiditatea. Partenerul ei, Don Ottavio, tenorul Augustin Hotea a fost una dintre cele mai plăcute surprize; o respirația atent controlată, un
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
unică la consitența unui recitativ existențial". Care e, de fapt, modalitatea analitică a lui Al. Cistelecan? Una ce ni se pare postimpresionistă (cine voiește a ne corecta poate spune postmodernă; n-avem nimic împotrivă!), căutînd a surprinde nu atît unitatea, omogenitatea, categorialul, cît complexitatea, caracterul compozit, balansarea creației între diversitățile ce pot fi intuite în cuprinsul său. Rostul exegetului, ni se sugerează, nu e de-a reduce, de-a simplifica, de-a fixa, ci de-a deschide un orizont cît mai
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
e cu mai mare putere dată în vileag. Metaforele lui Dorin Tudoran sînt acide nu în sine, căci gratuitatea le este relativizata chiar prin înverșunarea tonului, printr-o cruzime programată, ci cu scopul de-a restabili - fie și indirect - o omogenitate a semnificațiilor, o ordine a valorilor. Trimiterile la real coboară uneori la nivelul simbolului: "Cum să te mai sărut?/ Botnița asta deși ruginita/ rezista;/ acum cîteva zile limba mi-atîrna printre/ zăbrelele ei/ că un vultur mort/ dar osîndit să nu
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
deschid larg și oferă unui timbru vocal de o culoare nobil înveșmântată în armonice, posibilități nelimitate de expresie, servind în multiple inflexiuni desenul melodic și verbul ce i se juxtapune. Nimic nu rămâne necomentat de vocea artistei. Glasul cucerește prin omogenitate, indiferent că este vorba de tulburătoarele note grave ( așa-zise di petto), de pasta sonoră maleabilă ce merge spre pasajele centrale ale registrului unde capătă prețioase rezonanțe de violă sau de extremul acut, strălucitor și percutant. Mobilitatea instrumentului său, ce
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
muzică sacră ar fi avut un inevitabil iz de sindrofie. Clanul Halippilor ar fi fost condamnat fără drept de apel la o imagine de searbădă, imorală exterioritate. Reverberația sacră a oratoriului din biserică a scos, în schimb, în evidență sensibilitatea, omogenitatea, vitalitatea robustă, într-un cuvânt, umanitatea lui. Ideia aceasta emană implicit din celebrul final al romanului, expediind într-o singură frază relatarea despre spectacolul pregătit pe tot cuprinsul cărții : "A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
dominantă. Dar, independent de statutul celor două limbaje la care se referea Servien, esențial în gândirea sa era faptul că limbajul obiect și metalimbajul tindeau spre maximum de eterogenitate, în timp ce în critica literară tradițională ele tind de multe ori spre omogenitate. Acest mod de a vedea continuă desigur, pe o altă buclă a spiralei, atitudinea estetică a secolului al XV-lea italian și german (Piero della Francesca și Albrecht Dürer sunt semnificativi în această privință), iar în raport cu secolul al XX-lea
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
un tenor liric fără să aibă accente spinto-dramatice. Cu toate acestea, în duetul final ne-a impresionat prin strădania demnă de menționat de a ne convinge de drama pe care o trăiește. Cu siguranță că în timp, el va câștiga omogenitate în toate registrele și mai ales în interpretare. În Micaela am ascultat-o în debut, pe tânăra soprană Irina că ar putea fi copleșită de emoția unui debut pe scena Operei. Îi dorim succese și o mai așteptăm și în
CARMEN, spectacol - eveniment la Opera Na?ional? by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84204_a_85529]