KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...653 >

16,318 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

Chase Manhattan. A fost Dow Corning și Herald Tribune și Morris Code. Toate grație Proiectului Brandy Alexander de Reincarnare a Martorilor, cum îi spune ea. Nume diferite, dar toți oamenii ăștia au început prin a fi Manus Încercând Să Mă Omoare. Bărbați diferiți, dar cu aceeași frumusețe de polițist din cadrul departamentului Moravuri. Aceiași ochi de-un albastru electric. Nu trage - hai să mergem cu barca - e-aceeași voce. Tunsori diferite, dar întotdeauna același păr negru și des de cățelandru sexy. Seth

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Tot ce știu e că locuiește într-un apartament din hotelul Congress cu trei colege de cameră: Kitty Litter. Sofonda Peters. Și vivacea Vivienne VaVane. Alias surorile Rhea, trei travestiți care o venerează pe regina deluxe, dar care s-ar omorî unul pe altul pentru mai mult loc în dulap. Cam atât mi-a spus regina Brandy. Cu Brandy ar trebui să vorbesc, dar îi sun pe ai mei. Mi-am încuiat logodnicul ucigaș în dulapul cu haine, și când mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Lui. Gay, lesbiene, bisexuali și transsexuali. Doar pentru că e prin dos nu înseamnă că nu e iubire. Zice: — Aud multă durere la voi. Vreau să vă ajut să înfruntați problemele astea. Și Seth țipă: Nu aveam de gând să te omor. Am venit s-o înfrunt pe Evie pentru ceea ce ți-a făcut. Încercam doar să mă protejez. La telefon, la distanță de două ore cu mașina, se aude apa trasă la toaletă, apoi vocea tatei: — Încă mai vorbești cu descreierații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mă protejez. La telefon, la distanță de două ore cu mașina, se aude apa trasă la toaletă, apoi vocea tatei: — Încă mai vorbești cu descreierații ăia? Și mama: — E așa palpitant! Cred că unul dintre ei spune c-o să ne omoare. Și Seth țipă: — Probabil că Evie a tras în tine. Apoi în telefon e vocea tatei, urlând atât de tare că trebuie să îndepărtez receptorul de ureche, zice: — Voi, voi ar trebui să fiți morți. Zice: — Voi mi-ați omorât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
omoare. Și Seth țipă: — Probabil că Evie a tras în tine. Apoi în telefon e vocea tatei, urlând atât de tare că trebuie să îndepărtez receptorul de ureche, zice: — Voi, voi ar trebui să fiți morți. Zice: — Voi mi-ați omorât fiul, perverșii dracului. Și Seth țipă: — Cu Evie a fost vorba doar de sex. Aș putea la fel de bine să nici nu fiu în cameră sau să-i dau telefonul lui Seth. Seth zice: — Te rog să nu crezi nici un minut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Desigur, Evie îi zice mamei mele: I-a plăcut întotdeauna mult de tot rochia asta. Chimonoul ăsta a fost preferatul ei. Evie cea sensibilă ar zice: — Cu asta s-ar zice că are zero pe doi. Aș putea s-o omor pe Evie. Aș plăti niște șerpi s-o muște. Evie ar purta un compleu negru de cocteil cu fustă de satin cu tiv asimetric și un corset fără bretele de Rei Kawakubo. Umerii și mânecile ar fi de șifon simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de blănuri. Tare dulce. Tare adorabil. Mă întorc în baie și apuc unul dintre puținele lucruri care n-au luat foc: Un flacon de Valium. Pornesc în jos pe marile scări circulare. Manus, când a intrat cu forța să mă omoare, a lăsat ușa din față deschisă, iar infernul de la primul etaj aspiră o briză răcoroasă de aer nocturn pe scări în sus, în jurul meu. Stingându-mi lumânările. Acum, singura lumină e infernul, un uriaș radiator electric zâmbind la mine în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-mi pese. Nu, chiar așa e, Manus a vrut să fie incinerat. Pe carnețelul de lângă telefon, scriu într-un minut o să deschid ușa, dar am încă pușca. înainte de asta, arunc niște valium pe sub ușă. înghite-l. fă-o sau te omor. Și strecor hârtiuța pe sub ușă. O să mergem afară la mașina de pe alee. O să-l duc de acolo. O să facă tot ce vreau, altfel, oriunde am ajunge, o să spun la poliți că a intrat cu forța în casă. Că el a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
plin de Valium, și mă întreb dacă mai simte nevoia să se pișe. Fratele meu pe care-l urăsc s-a întors din morți. Shane mort era prea frumos să fie adevărat. Mai întâi, fixativul explodat care nu l-a omorât. Apoi familia noastră care nu l-a putut da uitării. Acum chiar și mortalul virus SIDA mi-a tras țeapă. Fratele meu nu-i decât o futută de dezamăgire amară după alta. Auzi ușa deschizându-se și închizându-se undeva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Și întreaga scenă ar fi de-a dreptul mișcătoare, și aș hohoti și eu, dacă n-aș ști că Brandy fratele meu mort și că persoana care vrea să-l iubească sunt eu, odioasa lui soră, urzind deja să-l omoare. Da. Complotista de mine, urzind s-o omor pe Brandy Alexander. Eu, căreia nu i-a mai rămas nimic de pierdut, îmi urzesc marea răzbunare în lumina reflectoarelor. Dă-mi violente fantezii de răzbunare ca mijloc de adaptare. Flash. Dă-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mai scoate din minți faptul că te doare. Dă-i bătaie, zice Brandy și deschide gura ca un pește. Chestia cu Brandy e că are o toleranță așa de mare la medicamente că-ți poate lua o veșnicie s-o omori. Plus că e așa de mare, aproape toată numai mușchi, că ar fi nevoie de flacoane peste flacoane de orice. Arunc un Valium. Un Valium mititel și albăstrel, un alt Valium albastru-pulbere, albastrul deschis Tiffany’s - ca un cadou de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
am recunoscut-o. Plus ideea că fratele meu e mort de ani buni. Nu te aștepți să întâlnești oameni morți. Ceea ce iubesc sunt eu însămi. Eram așa de frumoasă. Încărcătura mea drăgăstoasă, Manus Încuiat În Portbagaj, Manus Încercând Să Mă Omoare, cum de mă mai pot gândi că-l iubesc pe Manus? Manus e doar ultima persoană care a crezut că sunt frumoasă. Care m-a sărutat pe buze. Care m-a atins. Manus e doar ultima persoană care mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
o vadă în starea asta. Îi pun pantofii cu toc cui înapoi în picioare. Brandy se sprijină de mine. Se sprijină de marginea dulăpiorului. Ia un pumn de capsule de Bilax și se uită la ele cu ochi mijiți. — Mă omoară spatele ăsta, zice Brandy. De ce i-am lăsat să-mi facă țâțe așa de mari? Regina absolută pare gata-gata să înghită un pumn de orice. Eu clatin din cap, Nu. Brandy mă privește printre gene: — Dar am nevoie de astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în California, iar cele două state sunt chiar peste drum unul de celălalt. Manus n-a făcut altceva decât să se uite la Brandy tot timpul, s-o asculte, așa de evident îndrăgostit de ea că-mi venea să-i omor în moduri tot mai urâte și dureroase. În Santa Barbara, abia am ajuns în oraș că Brandy vrea să coboare și să se plimbe puțin. Problema-i că asta-i o zonă într-adevăr bună din California. Până sus, între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mai mult de zece kilograme de bancnote de zece și douăzeci de dolari puse într-o cutie. Pe deasupra, împreună cu banii, înăuntru e și un bilet de la Evie pe-o foaie de hârtie roz care zice bla, bla, bla, o să te omor dac-o să te mai văd vreodată. Și mai fericită n-aș putea fi. Înainte ca Brandy să apuce să vadă cui îi e adresat, rup eticheta. Să fii manechin înseamnă și că numărul meu de telefon nu figura în cartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în suflul lui A-5. Eu scriu: Toată viața încerci să devii Dumnezeu și apoi mori. Ellis scrie: Când nu-ți mărturisești problemele, urăști să asculți problemele altora. Eu scriu: Dumnezeu nu face decât să ne privească și să ne omoare când devenim plictisitori. Nu trebuie niciodată, absolut niciodată să fim plictisitori. Sari la noi citind secțiunea imobiliară din ziar, căutând case mari de vânzare. Întotdeauna facem asta într-un oraș nou. Stăm într-o cafenea frumoasă în aer liber, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
dormitor cu mirosul a milioane de flori de car votiv. Focul, infernul de nuntă al lui Evie, găsește dâra de flori îmbibate în alcool și mă urmărește în goană în coridor. Asta-mi place mie la foc, cum m-ar omorî și pe mine la fel de repede ca pe oricine altcineva. Cum nu poate ști că-i sunt mamă. E așa frumos și puternic și superior oricărui sentiment pentru oricine, asta-mi place mie la foc. Nu poți opri nimic din toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mănușă ca să nu mă ardă praful de pușcă, și-am ținut pistolul cu brațul întins scos pe geamul spart. Nici măcar n-a fost nevoie să țintesc, dat fiind că pistolul era doar la vreo jumătate de metru. Puteam să mă omor în felul ăsta, dar de-acum ideea asta nu mi se părea foarte tragică. Această transformare ar fi făcut să pară așa jalnice piercingul, tatuajele și însemnarea cu fierul încins, toate acele mici rebeliuni de modă atât de neprihănite încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

albi și lați, perfect aranjați în gură, avea o față sănătoasă, mereu proaspăt bărbierit, ceea ce ți-l făcea simpatic, un amănunt cu o uriașă greutate psihologică. Dacă te uitai atent la el nici nu-ți mai aminteai de cîți inși omorîse. O veselie ciudată și lipsită de orice responsabilitate se năștea în cercuri din ce în ce mai largi de cititori ai ziarelor, ieșiseră glume, cîțiva comersanți vindeau pălării "Cocoș" ori tabachere care pocneau ca un pistol, la restaurantele înșirate pe Moșilor se servea "plachie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
reportajele ilustrate din Dimineața ori din Universul. Noroc, era un fel de a zice, că nu toată lumea judeca realitatea pornind numai de la gazete. "Afacerea Cocoș" i se părea a fi asemănătoare unui foc de pușcă tras în munte, aiurea. Nu omoară pe nimeni, dar poate stîrni avalanșe care sînt în stare să îngroape de vii nenumărați oameni. De fapt nici nu avea altă motivație cînd s-a suit în trenul de Constanța, urma să coboare la Medgidia, decît aceasta. Ordinul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
gros, moale, al drumului, l-a strigat pe Ali Mehmet, care rămăsese cu banii în mînă, uluit de generozitatea clientului său de o noapte. "Ali Mehmet, spuneți-mi, și morții ăia despre care scriu ziarele tot de Cocoș au fost omorîți?" Ali Mehmet a venit pînă aproape de el, a strîns ochii din cauza luminii, înlăuntru era întotdeauna o lumină pală, sepia, de fotografie veche, "a, morții ăia, nu, ăștia sînt căsăpiți de alții. Sînt tot felul de crime prin părțile astea, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Mehmet Ali știe adevărul, cine vrea să-l știe să stea de vorbă cu el. Pe dumneata asta nu te interesează. Păcat, domnule, păcat, că ești un client bun. Dar n-ai de ce sa te temi, în Medgidia nu se omoară oamenii ziua în amiaza mare, iar cu dumneata n-are nimeni nimic." Tot drumul spre București s-a gîndit cum să-și întocmească raportul care să fie scurt, clar și convingător. N-a reușit pentru că a adormit din pricina căldurii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
îngrijorat de carnavalul ăsta. Aici e o mascarada, însă undeva, și nu știu unde, se petrec lucrurile serioase. În partea asta de lume chestiile astea, serioase și neserioase, merg mînă în mînă, la înmormîntare iese un chef strașnic, iar la nuntă se omoară, nu-i așa? Un lucru cheamă pe celălalt, binele naște răul, iar răul pînă la urmă e un bine, nu-i așa?" Nu avea de unde să știe despre ce anume vorbește Mihail, dar în general avea dreptate. În general Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
din Vladia. Un ideal adevărat, deci de neatins. Oamenii ăștia nici măcar nu-și dau seama că trăiesc, beau, mănîncă, iar beau, dorm, iar mănîncă, mai mult beau, pentru asta se trudesc, fac negoț, sapă via, pentru asta se chinuie, se omoară, au fost și astfel de cazuri, desigur, înaintea venirii dumneavoastră aici, se înșeală, se vînd și se cumpără, eventual mai trântesc câte un plod, dar o fac de parcă ar fi din pricina băuturii și numai pentru a avea din nou prilej

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
întinse mîna după un pahar, era îndeajuns gestul, tava plină apărea ca din pămînt, "Servește, domnule Leonard, e Martell adevărat, Cantacuzino își ține rangul". Bîlbîie a luat și el un pahar, nu prea avea chef, de fapt nici nu se omora după coniac, era băutor de vinuri, șampanii, nu se despărțea cu una cu două de trecut, avea convingerea că vinul conservă organismul, "e chiar atît de nemaipomenit italianul?!" Pangratty a sorbit încetișor, căutînd cu privirea grupul de tineri ofițeri care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]