3,276 matches
-
hrana lor într-un mod onorabil sânt transportați peste hotare sub pretest că sânt vagabonzi. "Războiu" se înșeală amar când susține cu atâta cutezanță că însuși evreii cari locuiesc în țară au denunțat aceasta. Nouă ni se pare că și onor. redactori ai ziarului în cestiune știu foarte bine că mai toate foile din străinătate au corespondenții lor în România și că fiecare relatează după cum este informat. Ei bine, sânt oare evreii din țară răspunzători pentru faptele relatate de corespondenții foilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ici răspunderi platonice; atât mai rău pentru țară daca nici acum nu va profita de o lecție plătită așa de scump. [23 august 1879] ["DE CÎTE ORI.. "] De câte ori se încurcă sforile politice ale stărostiei patriotice din Ulița Doamnei așa încît onor. corporație nu mai are destulă destoinicie și putere ca să le descurce singură, organul radical începe a ne cânta un refren vechi, care sună cam așa: "Să ne unim cu toții mînă-n mână, împrejurul stindardului național, să lăsăm d-o parte micile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
completă, în care chiar darea unui vot a fost peste putință, Adunarea a trecut în secțiuni, întrerupîndu-se astfel discuția asupra cestiunii izraelite, deși oratorul cel întîi înscris pentru ziua de ieri era d. Titu Maiorescu. Am ruga de pe acuma pe onor. confrați de toată mâna de-a nu da trecerii în secțiuni o altă esplicare decât aceea pe care i-a dat-o d. I. Brătianu. Pe când d. Mihail Cogălniceanu spunea că într-adevăr gravitatea cestiunii împrumutului în sine face pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
veselie. În numărul de ieri "Romînul" face paralelă între istoria partidului roșu și istoria partidului conservator din România. Istoria partidului roșu "Romînul", foaia d-lui C. A. Rosetti, o începe cu Tudor, cu domnul Tudor de la Mehedinți. Se vede că onor[ații] confrați uită că Tudor s-a ridicat cu Mehedințul în contra grecilor, iar nu în contra boierilor. Rolul d-lui Brătianu de liberator al Orientului creștin, însă pe pământ {EminescuOpX 350} românesc și cu banul românului, îl juca pe atunci nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zilele trecute, în tabăra roșilor era mare revoltă. Finanțiarii specialiști ai coteriei, oameni ce, după a lor părere, sânt chemați pe lume ca să pună la cale finanțele patriei, să răsculaseră în contra elementelor neradicale din minister, cerând mazilirea acestora; afară de acestea, onor. Finanțiari cereau ca, împreună cu portofoliele ce ar fi rămas fără titulari în urma purificării cabinetului, să li se dea pe mână afacerea răscumpărării. D. Brătianu a încercat fără succes să satisfacă aceste cereri; elemente neradicale majorizînd însă în consiliu cu d.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în ce sens? În sensul fanarioților? Ferească Dumnezeu! Roșii sânt singurii moștenitori ai politicei bizantine. În sensul sfântului trecut antefanariotic al nației? Dar unde sânt elementele rămase din el, ca să formeze temelia solidă a clădirii reacționare? Nu trebuie să uite onor. noștri confrați că condiția esențială, sine qua non, a reacțiunii în înțelesul occidental al cuvântului este dinastia moșneană istorică, este aristocrația moșneană istorică. Există într-adevăr, și ar fi o temeritate de a nega, câțiva puțini coborâtori din familii istorice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
curții din Focșani. În acest interval, ilustrul advocat G. Costa-Foru devenise ministru și acest distins bărbat a crezut că nimeni altul nu-l poate înlocui decât d. C. Boerescu. După multe stăruințe, d. C. Boerescu primește a apăra pe stat. Onor. d. P. Mavrogheni trebuie să-și aducă aminte despre acest fapt și poate da informațiuni precise "Timpului". Se încheie o convențiune între stat și d. C. Boerescu, cu data din 1872 și care poartă subsemnătura proprie a d-lui Lascar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ce dă studiul și a esperienței ce se câștigă prin maniarea îndelungată a afacerilor publice. Dacă cercetăm cauza principală a acestui grav simptom, să ne întrebăm cari sânt aceia cari ajung la toate demnitățile și toate funcțiunile statului, la toate onorurile, la toate recompensele, la toate distincțiunile? Aceia cari au insultat mai mult. Aceia cari au aruncat cu mal multă abundență injuria și scuiparea. Aceia cari s-au făcut organele doctrinelor și faptelor celor mai subversive. Aceia care au atacat cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
este o părere a noastră, ci credința absolut generală și foarte întemeiată a publicului. Între aceia cari, cu toată înverșunarea calomniei, cu tot pesimismul exagerat al publicului, se bucură de o reputație de onestitate cu desăvârșire nepătată, este fără îndoială onor. d. Lascar Catargiu. Onorabilitatea acestui bărbat nu o afirmăm noi ca organ al partidului ce se onorează a avea un așa om între fruntașii săi: ea este recunoscută și prețuită de toată lumea. Așadar, aci stă trista morală a celor petrecute
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adevăr foarte mare, pretinsa răscumpărare a căilor ferate. Ce atitudine a avut, în general, opoziția față cu această cestiune? Polemice sterile au fost studiile publicate prin "Binele public" și prin "Timpul"? Logomahii obositoare, generalități vagi și neprecise au fost publicația onor. d. Manolache Costache și discursu rile membrilor opoziției din Corpurile legiuitoare asupra acestei cestiuni? În toată lupta aceasta privitoare la cestiunea căilor ferate, opoziția a spus limpede și răspicat: tranzacția este o pretinsă, o falsă răscumpărare, printr-însa statul păgubește
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu văd că marea mulțime a contribuabililor își vinde munca pe ani înainte ca să plătească birurile? Nu văd patrioții că trebuie să binecuvânteze ceasul în care espiră o seamă de datorii publice pentru a nu le mai reînnoi? Nu văd onor. patrioți că ceea ce e mai necesar, daca e la adecă, e armarea până în dinți, nu concesiuni noi de drum de fier și de poduri pe uscat? " Ba o văd prea bine, dar iarăși politica internațională e pretextul pentru noua eră
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că victimele lui chiar îl răpun; ori că se ucide el însuși de mustrarea cugetului; ori, dacă nu i se întîmplă una din astea, apoi trebuie neapărat să-i cază apoplexie sau tavanul în cap, pentru satisfacția înaltei nobilimi și onor. public. Acesta e calapodul literar pe care e turnată și Fiica lui Tintoretto și în adevăr, în această melodramă mișelul Arezzo, după ce a făcut atâtea ticăloșii, moare la sfârșit trăsnit de o încurcătură galopantă de intestine, și astfel se descurcă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
muzelor românești. (Vorba ceea: - El iubește muzele românești. - Dar muzele pe el? - Și el pe ele. Și se poate zice într-adevăr că e o traducție minunată, de vreme ce traducătorul, anume d. Frideric Dame nu știe, nu poate să știe românește. Onor. comitet teatral are în frunte-i, ca director general, pe d. Ion Ghica, prezidentul Academiei Române, și în sînu-i pe d. G. Sion, membru în aceeași Academie; nu mai pomenim și de multiscusitul d. Pseudo-Ureche, membru și în comitetul teatral, care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Pseudo-Ureche, membru și în comitetul teatral, care se zice c-a părăsit jețul academic fiindcă, din nenorocire și dimpotrivă cu speranțele-i legitime, nu s-a dat premiul Năsturel operelor d-sale spurii, tipărite ad hoc. Prin urmare, de la acest onor. comitet teatral, bucățică ruptă din Academie, suntem în drept a cere puțin respect pentru limba românească. Întâiul teatru. românesc din țară, cârmuit de membri din Academia românească, pe a cărui scenă se vorbește o limbă ce numai românească nu-i
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
românească. Întâiul teatru. românesc din țară, cârmuit de membri din Academia românească, pe a cărui scenă se vorbește o limbă ce numai românească nu-i, e cam ciudat lucru, ce-i drept. Și de aceea nici nu putem crede că onor. direcție generală a avut ceva în știre despre traducția minunată a d-lui Fr. Dame, cu care s-a deschis alaltăieri seara stagiunea teatrală. Deschiderea unei stagiuni nu e tocmai un prilej pentru a se critica fiecare actor în parte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să-i facă a vota convențiunea de răscumpărare. Dar atunci cum a susținut d. I. Ghica convențiunea? Daca în adevăr calculele d-lui Sturza sunt neesacte, daca afirmările lui sunt neesacte, convențiunea e rea! Ca să scape de această consecință fatală, onor. d. I. Ghica s-a pus să susție două idei cari nici unui monstru nu se cădea să-i treacă prin minte. D-sa a susținut mai întîi că noi am fi datori să plătim în timp de 90 ani anuitatea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aveau bunuri, dar aveau această bucată de pâine. - Exista un fel de magazie a lagărului? - Nu exista nimic. Ce magazie? - Cum salutați când apărea un SS-ist? - Să scoți căciula, să apleci capul. Alt salut nu exista. Nu se dădea onor, nu se dădea salutul german. - Ce pedepse existau acolo? - Bătaie. În cazuri mai grave - Împușcare. Eu am văzut doar bătaie. În lagăre, chiar În baracă am văzut pe unul pe care l-a bătut un subofițer german pentru că a Încercat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu vă simțiți în postura lui Faust, care își regretă o tinerețe petrecută în asceză și studiu (gîndind: v-ati bucurat de glorie, deși ați avut și detractori care însă nu v-au turburat exaltările spiritului, v-ați bucurat de onoruri, v-ați căsătorit și aveți și o fată și după câte am auzit soția vă adoră și acum...). De altfel, continuai, Faust e un personaj nesărat, absolut neinteresant, după ce redevine tânăr continuă să nu trăiască nimic, fiindcă el nu se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
greu detectabile, cu piesa de atunci, deci trebuie să existe niște elemente de continuitate, mai ales că, prin acapararea puterii politice de către comuniști, cultura a intrat sub incidența planificării, avînd de îndeplinit niște obiective, pentru care s-au acordat onorarii, onoruri și notorietate. Chiar dacă există și suficiente dovezi în favoarea ruperii (astăzi) de precedentul tip de cultură, asta nu înseamnă că nu trebuie întreprinse tentative de analiză a genezei, a mecanismului de cenzură și de uniformizare a gîndirii în cadrul acestui tip de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să fim răsplătiți financiar, este un lucru ce vine instinctiv, în simultaneitate cu faptele noastre. Acest lucru îl aprecia foarte frumos unul dintre cei mai mari filosofi ai Greciei Antice, Aristotel prin: „demnitatea nu stă în a avea aprecieri și onoruri, ci în conștiința că le meriți”. Atunci cănd conștiința ne semnalează că am făcut un lucru demn de a fi apreciat, putem spune că suntem posesori ai demnității. Costul interior este mult mai de preț decăt cel material. O persoană
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Maria Manuela Firu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2292]
-
război, invalizii și văduvele de război lipsiți de familie. Veteranilor și văduvelor de război li se asigură în mod gratuit locuri de înhumare în cimitirele militare și civile sau incinerare, după caz. Veteranilor de război li se asigură funeralii cu onoruri militare, potrivit gradului avut la data decesului, conform reglementărilor în vigoare pentru cadrele militare active. Slujbele religioase se asigură gratuit de către capelani în garnizoanele militare. Articolul 18 De drepturile prevăzute la art. 16 lit. c), d), g), i), l), m
EUR-Lex () [Corola-website/Law/185460_a_186789]
-
întristător al unei dezarmonii sufletești". Ruptura de serenissimul magistru se produce în 1909, cînd proaspătul academician își citește discursul de recepție, cu un gros substrat polemic, intitulat Poporanismul în literatură. Aroganței i se răspunde cu răceală și dispreț. Oricum, în ciuda onorurilor de care se va bucura pînă la moarte, ca președinte al Societății Scriitorilor Români (1916) ori ca senator de Putna și ministru de Externe în guvernul Averescu (1920), scriitorul împărtășește întrucîtva soarta lui Slavici: este "clasat" încă din timpul vieții
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
impasul au fost depășite și avem editate două treimi (sau numai jumătate?, vom vedea la urmă) din publicistica lui G. Călinescu, după toate normele filologice admise. În ediția coordonată de Nicolae Mecu (repet numele de câte ori e nevoie, căci merită toate onorurile cuvenite unui istoric literar și îngrijitor de ediție de mare devotament, dăruire și onestitate academică), primele două volume au apărut în 2006, cu următorul cuprins pe ani de activitate călinesciană: I (1920-1932), text îngrijit, note și comentarii de Nicolae Mecu
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
discreditat și persecutat pînă la a-l sili să-și părăsească țara în 1998 pentru a se exila în Finlanda, în Germania (ironia sorții) și, finalmente, la Praga. S-a întors însă să moară acasă și a fost înmormîntat cu onoruri oficiale. Alan Parker - romancier După 14 filme și 28 de ani în cinematografie, regizorul Alan Parker a trecut la literatură. Recentul său roman The Sucker’s Kiss începe cu scena catastrofalului cutremur din 1906, de la San Francisco, apoi urmărește aventurile
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
pe care i-o consacră Claude Arnaud la 40 de ani de la moarte este un roman despre toți acești Cocteau care au locuit în-tr-un artist adevărat. Un nou interes pentru Bergson În timpul vieții, Henri Bergson (1859-1941) a fost copleșit de onoruri. A început cu o avalanșă de premii școlare, a reușit printre primii la concursul de admitere la Ecole Normale Supérieure (unde i-a avut colegi pe Jaurès și Durkheim), iar prima sa carte, Eseu despre datele imediate ale conștiinței, i-
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]