3,178 matches
-
de milă. Găsise o metodă prin care să își ispășească prostia și, dacă reușea să supraviețuiască acestei experiențe fără a-și pierde curajul, poate mai exista o speranță pentru el. Rămânând taximetrist, nu încerca doar să se descurce cât mai onorabil într-o situație proastă, ci căuta o cale de a provoca evenimentele, iar dacă nu înțelegea care sunt acestea, nu avea dreptul de a se elibera din sclavie. A locuit într-o garsonieră de la intersecția dintre Eigth Avenue și Third
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
respect. Nu pot să uit capetele însângerate care sunt agățate pe stâlpi. Ce anume îi face să-și riște viața? Găsesc răspunsul în casa Domnului Zhao Taimo. Este dragostea lor de patrie. Și eu cred că nu există nimic mai onorabil în viață decât ceea ce fac ei. Brusc, fata simte nevoia imperioasă de a se alătura discuției. Îi ia ceva timp să-și strângă curajul de a deschide gura. Nu mi s-a spus niciodată că ocupația străină a fost rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care, în particular vorbind, apreciază mult prestația dumneavoastră, Alteță, în cadru acestora, a venit cu o idee de-a dreptul genială. El i-a scris țarului, sugerându-i să renunțe la stabilirea graniței pe Siret și să accepte o graniță onorabilă pe râul Prut, cu acces la mare prin brațul Chilia. Dar... (Și aici, Hummel ridică indexul lui osos.) Dar să pretindă, în schimb, o alianță ruso-turcă îndreptată împotriva lui Napoleon. Asta da idee! PAGINĂ NOUĂ 19 Prima problemă se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
direct. Cât de mult ura să fie întrerupt când intenționa să facă ceva atât de interesant ca demult uitatul conținut al cutiei sale de tinichea. „Alcool“, „Maimuța de la Cinema“, „arme“, „interzicerea“, „să sperie“, „să nu se mai întoarcă niciodată“, „siguranța onorabilei dumneavoastră persoane“... Picături de salivă zburau din guri contorsionate în expresii urâte. Cu cât făceau mai multă zarvă, cu atât deveneau mai isterici. Sampath vedea în ochii lor o căutătură de nerecunoscut. Venea dintr-un sentiment pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
iau dubița, pledase el. O să iasă o vânzare foarte bună. Dar nu, nici măcar argumentul acesta nu era suficient ca să zdruncine convingerea familiei sale cum că trebuia ținut închis bine, permițându-i-se să iasă doar dacă se afla în poziția onorabilă de om căsătorit. În doar câtva zile, băiatul Hungry Hop retrogradase de la o viață de claustrare autoimpusă la o stare de detenție impusă de de familie, simțindu-se ca și cum mândria i-ar fi fost ignorată și insultată. Se plimba în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
zăcut moartă, în apartament, vreme de șase săptămâni, înainte ca unul dintre vecini să anunțe poliția că se poate ca femeia să fi dispărut. În ciuda unei copilării petrecută între orfelinat și mai multe perechi de părinți adoptivi, Susan se descurcase onorabil la liceu, obținând note destul de bune ca să-și asigure un loc la universitatea de vază unde îl cunoscuse pe Nick. Nu e ciudată natura? s-a gândit ea acum, zbătându-și picioarele în așa fel încât apa să formeze valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăla de la țară care făcuse o vreme pe dulgherul pe șantierele din București și pentru care postul ăsta de pedagog-supraveghetor fusese o adevărată mană cerească. Simțea nevoia să se odihnească, desigur, și de o slujbă curată, comodă, cât de cât onorabilă. S-o fi odihnit îndeajuns în ăștia șapte ani, iar de-acum o fi început să ruginească, să lâncezească, să se umple de lehamite, Milică-tată, păi, chinul și umilința, și bătaia de joc? Nimeni nu garantează pentru prostiile noastre: bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gura ca prostu’ la femeile alea, toate cam la treizeci și ceva, unele mai fragede... Le sorbea din priviri, eliberându-se parcă de o pornire vicioasă, ivită din atmosfera ternă, monotonă, a după-amiezii de duminică, saturată de familii de proletari onorabili, îmburgheziți de traiul la bloc, îmbrăcați la costume și cravată ca să meargă la vot, și uite-o, dragostea mea, atunci te-am văzut, uite-o p-aia care nu pare să aibă mai mult de douăj’ de anișori, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
oficii și nici altcuiva din școală ce are de gând. Fraierul, idiotul, se plângea și se dădea de ceasul morții că nu-i înțeles, dar mai de neînțeles decât ce făcuse el ce putea fi? Dăduse cu piciorul unei slujbe onorabile și totodată și prietenului celui mai bun, căruia nu-i rămânea decât să creadă că nu se ascunsese undeva să-și ia gâtul. Ce mare lucru - dispăruse, era ca și cum ar fi murit; măcar că era mai probabil să fi plecat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai are încotro, cât o fi el de înțelegător și bine intenționat... Rafael o lăsă baltă. Prudență, mă rog, n-ar mai fi insistat pe metehnele madamei Ortansa, care i-ar fi mâncat sufletul, temându-se pasămite pentru slujba asta onorabilă, curată și comodă la o adică, măcar că nerodul de Milică se lipsise de bună voie... Idiotul și cretinul, mai bine nu te-ai mai gândi la el. S-a dus, a dispărut, l-ai șters... Ba nicidecum prudența, Rafaele, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pomenit despre asta odată. Ea a spus mai departe: „În timpul Evului Mediu, în Europa se trăia în condiții primejdioase. Peste tot domneau violența și crima. Străzile erau pline de vagabonzi, noaptea oamenii se temeau să mai iasă din case. Bărbații onorabili își apărau viața cu sabia. Ca să-și arate reciproc că au gânduri pașnice și nu poartă vreo armă, ei au inventat strângerea de mână.” Apoi doamna s-a așezat, punând un picior peste altul. A tras aer adânc în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Am coborât de pe bicicletă și am dat fuga spre plajă. În timp ce mâncam, nu-mi luam ochii de la prețioasa mea bicicletă. Rămăsese singură lângă câmpul de floarea soarelui și n-aș fi dorit să-i vină cuiva vreo idee mai puțin onorabilă. A doua zi, Francesco, Paolo și ceilalți au plecat mai departe. După două săptămâni s-au întors, ne-au povestit ce văzuseră în călătoria lor și au înnoptat la noi în oraș. Dimineața i-am însoțit până la ultimul sat, aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
electric așezat corespunzător Îi ținea locul, și dacă nici acesta nu era destul de puternic pentru ca stindardul să fluture bărbătește, obligându-l să producă acele pocnete de bici care exaltă atâta spiritele războinice, cel puțin făcea culorile patriei să se onduleze onorabil. Câteva persoane, ici și colo, șușoteau pe furiș că totul era o exagerare, o absurditate, că mai devreme sau mai târziu nu exista altă soluție decât să se scoată toate acele drapele, și cu cât mai curând cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-urile vieții și morții, și, acum, revenind la obiectivul acestei scrisori, scrisă, așa cum a fost și cea care s-a citit la televizor, cu propria mea mână și cu propriul meu scris, vă invit acum pe loc să respectați acele onorabile dispoziții ale legii presei care impun să se rectifice În același loc și cu aceeași reliefare grafică greșeala, omisiunea sau inadvertența comisă, riscând, domnule director, În acest caz, În cazul În care această scrisoare nu va fi publicată integral, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Așa arată librăria Kobayashi. Ce naiba e de invidiat aici? Tu mă invidiezi? — Îmi imaginez cum arată. — E așa cum ți-am spus. Cei din apropiere vin la noi și cumpără, la cerere le transportăm acasă, avem clienți vechi, așa că ne descurcăm onorabil cu banii. Suntem patru și avem ce mânca, nu avem datorii și ambele fete suntem studente. Dar atât. Nu ne putem permite absolut nimic în plus. Nu ar fi fost cazul să mă țină la o asemenea școală! A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
amețiți ori străini înghețați care urmau să afle că nu vor găsi nici un club deschis după miezul nopții, așa că trebuia să se transforme cu toții în Cenușărese, să se înghesuie în metrouri sau în autobuze. Acolo urma să aibă parte de onorabila tradiție a hărțuirii sexuale sau a vomitatului spasmodic. Zăpada forma un strat gros. Erau cu toții înfofoliți în jachete groase și făceau cu mâna către camerele TV, etalându-și nasurile degerate. Dacă nu aș fi fost așa de îngrozită de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
le vorbești, ci să închizi, practic descoperi că ai o parașută pe care, deschizând-o, o poți folosi să te salvezi. Nu e o metaforă din cele mai bune - și știi, Finn, sunt jurnalistă, ar trebui să mă descurc mai onorabil de atât - dar așa mă simt eu. Când îi suni, te arunci în gol, dar când taci, când reușești să nu spui chestii de genul „Tot te mai iubesc“ sau „De ce nu mă mai iubești? De ce? De ce?“ sau „Îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să cred, așa cum ai lua o aspirină. Nu-ți face nici un rău și, pe deasupra, devii mai bun. M-am trezit În mijlocul Revoluției sau, cel puțin, al celei mai uimitoare simulări a ei care a avut loc vreodată, căutând o credință onorabilă. Am socotit că-i onorabil să participi la adunări și marșuri, am strigat Împreună cu ceilalți: „Fasciști, burghezi, multe zile nu aveți!”, n-am aruncat cu pietre de pavaj sau cu bile de metal fiindcă Întotdeauna mi-a fost frică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o aspirină. Nu-ți face nici un rău și, pe deasupra, devii mai bun. M-am trezit În mijlocul Revoluției sau, cel puțin, al celei mai uimitoare simulări a ei care a avut loc vreodată, căutând o credință onorabilă. Am socotit că-i onorabil să participi la adunări și marșuri, am strigat Împreună cu ceilalți: „Fasciști, burghezi, multe zile nu aveți!”, n-am aruncat cu pietre de pavaj sau cu bile de metal fiindcă Întotdeauna mi-a fost frică să nu-mi facă și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reconfortându-mă, un coșuleț cu fructe tropicale cumpărate de dimineață la piață. „Zice aici că În 1614 apare În Germania o scriere anonimă, Allgemeine und general Reformation, sau Reforma generală și comună a Întregului univers, urmată de Fama Fraternitatis a Onorabilei Frății a Rozei-Cruce, adresată tuturor Înțelepților și suveranilor din Europa, Împreună cu un scurt răspuns al Domnului Haselmeyer, care din acest motiv a fost aruncat În temniță de Iezuiți și pus În fiare pe o galeră. Dată acum la tipar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
luni). Îmi strigă enervată: intră repede, că scapă pisicile. - Zum Teufel, la dracu’ cu mâțele tale! urlă Taubergher. Am mers mai întâi în camera Cristinei, care se tolăni imediat sub portretul uriaș al lui Vlad Tepeș. Pereții, cândva albi și onorabili, erau acoperiți cu extrase rock și cu simboluri yoga. Cristina fuma în pat răsfoind un volum gros de Hegel. Deși miezul zilei, jaluzelele erau trase. Am putut totuși distinge ca la vreo cinșpe pisici care mișunau precum șobolanii, probabil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de-aici să sparg totul cu toporul, toată munculița de-o viață, futu-i! dacă trăia Mama nu se ajungea aici. E ca la țâgani. Auzi-o cum dărâmă blocul cu muzica aia drăcească! da-i posibil așa ceva?! Eu, om onorabil, fost responsabil de depozit farmaceutic! Mă face de râs la toți vecinii dementa, la domnu’ Vulpe, la domnu’ Mustață... - De ce nu chemați un doctor să te vadă? E păcat de dumneata! Ești în putere, n-ai decât 80 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
speranța e la Vierme. La the Worm! E tare, tipul, recunoaște! Se descurcă. Se implică. Fojgăie. Mișună peste tot, ca un țipar! Deocamdată, însă, nu-l văd deloc la orizont. Timp ne-ar cam rămâne, o postață, ca să ne repliem onorabil. Mai ardem gazul, mai frecăm menta, ne mai tragem de șireturi pe-aici, ne scobim în nas și, de cum apare, îl punem pe ăla, la talentu' lui, să ne facă rost de bani, cum o știi, să se-mprumute pentru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în vremuri de restriște, bunule prieten! se grăbește să-l firitisescă și să-l elogieze, ironic, Bursucul. Dar timpul trece. Fuge! Zboară...! Orice minut este vital! Așa că, mai lasă rădăcinile alea, fir-ar mama lor, nu te umfla-n burtă, onorabile, auzi tu, că te strici la stomac când nu trebuie și ne ia mama dracului, pe amândoi! Toată vremea nu faci altceva decât să te-mbuibi, să ingurgitezi, să rumegi, să halești, să-nfuleci și să ronțăi! Fii simțit! Indolentule
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fără de întoarcere, către Pontul Stâng, și mai departe, înainte, mereu înainte, înspre stelele reci și neprietenoase ale Nordului. Cu un an mai devreme, slăvitul Bela, Regele Ungariei, Croației, Dalmației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și Cumaniei, pe de-o parte și onorabilul Rembaldus, Marele Perceptor al Casei Hospitalierilor, pe de alta, semnaseră și parafaseră acordul prin care cavalerii Crucii Albe dobândeau posesiunea Țării Severinului, o sfoară de Galie cisalpină, de lângă Istru și Carpați. Într-acolo se îndrepta bravul corp expediționar, mica ceată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]