5,154 matches
-
filosofiei lui Kant sunt documentate prin lucrări ale lui Mircea Florian, studentul și asistentul lui Negulescu. În Germania, Florian nu a studiat sub îndrumarea unui kantian, ci a lui Johannes Rehmke, filosof care susținea o cocepție realistă de orientare pronunțat ontologică. Raportarea lui Florian la Kant nu este, așadar, câtuși de puțin cea a unui kantian ortodox. Particularitățile acestei raportări se desprind clar dintr-un studiu pe care l-a publicat in 1925, sub titlul Kant și cugetarea contemporană. Ideile directoare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
receptivă 50. În monografia lui Florian, contribuțiile la clarificarea poziției lui Kant, ca și aprecierile asupra unor tendințe interpretative divergente și asupra conflictului interpretărilor, se sprijină ferm pe sublinierea orientării raționaliste și transcendentale a gândirii filosofului și a reprezentării lui ontologice originale asupra naturii umane. Este, bunăoară, cazul expunerii conceptului lucru în sine, un concept apreciat drept alfa și omega Criticii rațiunii pure. „Ca atare lucrul în sine e un «concept limităă (Grenzbegriff), care îngrădește pretenția cunoștinței sensibile de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
face afirmații care nu există ca atare în textele lui Kant, susținând că ele sunt în spiritul gândirii autorului. Este vorba de distincția dintre două lucruri în sine, lucrul în sine epistemologic, drept corelat al fenomenului, și lucrul în sine ontologic, drept corelat al subiectului cunoscător. Jacobi și toți cei care l-au urmat în afirmația că admiterea lucrului în sine ruinează sistemul filosofiei transcendentale ar fi ignorat această distincție, aptă după părerea lui Noica să probeze că sistemul este pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
propriilor sale idei și proiecte. Criticismul kantian va fi examinat din cu totul altă perspectivă și cu alte intenții în perioada când a fost scrisă Devenirea întru ființă. Această scriere propune o ontologie. Autorul ei va schița acum o interpretare ontologică a Criticii rațiunii pure, a cărei idee de bază ar putea fi formulată astfel: filosofia transcendentală, așa cum a fost dezvoltată de către Kant, nu este, cum s-a spus adesea, o teorie a cunoașterii, ci o nouă ontologie. În această încercare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
condițiile de posibilitate ale cunoașterii, este totuna cu metafizica. A opune filosofia transcendentală, ca metafizică, filosofiei transcendentale, ca teorie a cunoașterii, nu înseamnă, așadar, „a-i face dreptate lui Kant”. A spune că la Kant transcendentalul „trebuie și el înțeles ontologic”77 nu poate avea alt sens decât a indica prin această formulare rolul formelor a priori ale sensibilității și intelectului în constituirea lumii fenomenelor. Nu este clar ce perspective ar putea deschide în această privință apelul la distincția pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ar putea fi dobândită prin unirea forțelor tuturor celor care cercetează. Nu ar mai avea nici un rost să se insiste asupra opoziției dintre această înțelegere a metafizicii și cea pe care a împărtășit-o Noica. Ca autor al unei viziuni ontologice ce se plasează mai degrabă în tradiția hegeliană, Noica va avea dreptate atunci când se va delimita de Kant, și nu atunci când va căuta temeiuri pentru a și-l alătura. În Tratatul de ontologie întâlnim pasaje în care este evident efortul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în care este evident efortul lui Noica de a-l anexa pe Kant la acel fel de a vedea filosofia care îi este apropiat 81. O intenție care transpare clar în încercarea lui de a arăta că există un sens ontologic în tabela kantiană a categoriilor. Ajungând la concluzia că „... tabela kantiană a categoriilor este pe deplin în corespondență cu triada metafizică pe care am pus-o în joc”82, Noica recunoaște că acesta este gândul pe care el îl atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
omenești în cele două orizonturi ale existenței le corespund realizările civilizației și culturii. „Cultura răspunde existenței umane într-un mister și revelare, iar civilizația răspunde existenței întru autoconservare și securitate. Între ele se cască deci o deosebire profundă de natură ontologică.”12 Atât cunoașterea care asigură satisfacerea unor nevoi ce țin de securitate și confort, cât și creația de cultură, se constituie prin intervenția unor structuri a priori. Cunoașterea propriu-zisă devine posibilă datorită unor structuri numite de Blaga „categorii ale receptivității
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
temperatoare a hedonismului pătimaș, autoironia, „parodia” omniprezentă și afectarea hâtră, candoarea - mimată și efectivă, într-o formulă sofisticată -, fascinația îmbătătoare a anodinului și „privatului”, magnificarea derizoriului, cu poftă și cu chef, până la săvârșirea unui „salt” - relevant și grav - la nivelul ontologicului. O viziune panerotică, o senzualitate generalizată îi este specifică acestui poet care trăiește „ o voluptate parodică a miracolului, într-un univers al intimității pus în rama parodiei, dar cu o substanță ce exultă în continue miracole diafane și candide” (Al.
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
disprețul pentru idee. Părăsindu-și maeștrii, tânărul critic recunoaște, în bună tradiție romantică, forța magică a logosului. Trepte ale abstracțiunii, cuvintele incarnează realități virtuale și contribuie la creație. În Charmion..., interpretare poetică a modelului cosmologic pitagoreico-platonician, dă și o motivare ontologică funcției metafizice a artei. În planul cunoașterii, poezia reprezintă, alături de filosofie și de eros, o cale de acces spre puritatea și unitatea dintâi a ființei. Când creează forme, artistul visează Forma, principiu spiritual, iar lucrarea lui se situează în miezul
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
sociale simple, fizice, istoric previzibile, nu ca „document etno-istoric”, nu cum erau văzute de zoliști și de balzacieni, ci „în relație cu el însuși, [...] cu socialul sau posesia deja încorporate, «subiectivizate», problematizate”; personajul, omul, devine astfel „apt să gândească cosmicul, ontologicul și, cu adevărat, istoricul”. Pe de altă parte, cu toată desfășurarea de artificii și procedee, cu tot recursul masiv la deriziune și ambiguitate, proza aceasta e una penetrată de tragism, o proză a „seriozității”, o proză în primul rând a
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
sacrilegiu, credincioșii îl lapidează. Dar abia astfel, prin actul jertfei, religia Marelui Orb le pătrunde în suflete. Originalitatea dramaturgiei blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice. „Misterul păgân” e de fapt un „eres” care aduce pe scenă ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă dacică: Dumnezeu trebuie să-și sacrifice cuvântul (aici pe profetul său), spre a se revela oamenilor. Tot un „eres”, „Isus pământul”, credința
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
a individului, o derealizează în magistralele ei de date, pentru a o „realifica” din nou sub înfățișarea palpabilă a cyber-corpurilor; practic, simbioza dintre realul „prim” și virtualul informațional duce la constituirea consistentă a unui real secund, înzestrat cu toate coordonatele ontologice și axiologice ale celui dintâi. Pe parcurs, procesul de „copiere” se pierde într-unul de transformare, iar acesta, la rândul lui, se debarasează de orice determinări artificiale și devine unul de geneză. (Manolescu, 2003, p. 85) Mergând pe această logică
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
rezultatul neprecizării acestei noțiunii. M. Hebhclink (1969) evidentiază următoarele: "Determinarea aptitudinii fizice (capacități motrice sau "total fitness") nu constă numai în aprecierea comparativă dintre individ și norme. Aprecierea aptitudinii fizice a copiilor și adolescenților depinde în egală măsură de relația ontologică între diferite componente ale acestei aptitudini, cum sunt: forța, puterea, precizia, viteza, anduranța și tipul morfologic. În sfârșit, legătura dintre diferiți factori anatomici și fiziologici determină facultatea individului de a se mișca. Scopul nostru nu este de a defini limitele
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
gnosis) sau de la strategia de inițiere În misterul divin. Gravitatea păcatului, la Origen, se probează În funcție de conștientizarea sau posibilitatea ființei de a conștientiza păcatul. O pisică, ființă animată, dar irațională nu poate păcătui Împotriva Fiului sau a Duhului, postura ei ontologică fiind foarte modestă În raport cu ființa umană. La fel, păgânul netrecut prin taina majoră a botezului nu are capacitatea „gnostică” necesară pentru a-și asuma păcatul comis față de Fiul. Numai creștinul, adică ființa umană completă, realizată spiritual, posedă conștiința și discernământul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III) numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc, iremisibil, Împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată Întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal el
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
numai la Fericitul Augustin, deși el a sistematizat-o mai complet și nici nu e liberă cu totul de influențele neoplatonice. Pseudo-Dionisie (sic!) Areopagitul a preluat și el cunoscuta imagine a neoplatonicilor după care Dumnezeu e conceput ca un soare ontologic din care se revarsă toată existența Într-o densitate tot mai diluată cu cât aceasta cade mai departe de focar”. Așadar, aici susține teza acceptată de lumea științifică occidentală, dar pe care o va respinge fără milă cincizeci de ani
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, Îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește În om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul și nu la Începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este, așadar, următoarea: genesis-kinesis-stasis (creație-mișcare-odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu În mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la sfârșitul și nu la Începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este, așadar, următoarea: genesis-kinesis-stasis (creație-mișcare-odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu În mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându-se, ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima dată zeu doar În intenția divină
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să amintesc câteva titluri marcante: Être et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel, ambele apărute În 1935. Atât Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru ceea ce se va numi ulterior „existențialismul ontologic creștin”. Ambii vor influența „sub mantou” noua generație de teologi catolici, constituindu-se și Într-o alternativă fecundă, pe de o parte, la existențialismul sartrian, pe de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și exemple importante pentru a demonstra că, departe de a se baza pe o evaluare „obiectivă” și apolitică a realității, teoretizarea și practica politicii externe se bazează pe interpretări particulare ale relațiilor internaționale. Acest capitol a pus În discuție presupunerile ontologice pe care se bazează practica politicii externe, deseori prezentată de politicieni ca fiind „naturală”. Nu În ultimul rând, studiul de față este o invitație la reflecție informată asupra modurilor În care aceste presupoziții și prejudecățile ce le Însoțesc pot legitima
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
anistorică, obiectivă și universală. Pe de altă parte, la nivel teoretic, conceptualizarea ideii de securitate a cunoscut o profundă transformare, mai ales În perioada de după 1989, când noțiunea „tradițională” a fost Îmbogățită și lărgită conform schimbărilor de perspectivă asupra fundamentelor ontologice și epistemologice În studiul relațiilor internaționale; această transformare reflectă schimbarea În realitățile practice ale securității, care au demonstrat că o concepție redusă la capabilitate militară nu poate explica multitudinea de factori care influențează securitatea. În fine, securitatea nu este un
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În general interiori lui, Încep să fie relevanți În dezbaterea noțiunii. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că transformarea nu a fost radicală. Multe dintre studiile de securitate de la sfârșitul anilor ’80 și Începutul anilor ’90 se bazează pe premise ontologice realiste, care iau statul, interesele naționale, strategia ca „date” și susțin ideea că relațiile internaționale constituie o realitate obiectivă și observabilă. Pentru acești autori și analiști, logica balanței de putere, a anarhiei internaționale și a real-politik-ului rămâne centrală În viața
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
studies)1 este un curent analitic care a fost elaborat pe marginea ideii menționate mai sus și a adus reformulări importante conceptului. Elaborată de experți și analiști cu diverse afiliații intelectuale (feminism, comunitarism, cosmopolitanism, neomarxism), această abordare propune câteva premise ontologice și epistemologice importante, fără a deveni o școală de gândire propriu-zisă. În primul rând, principalii actori În relațiile internaționale - state sau alte entități - sunt construcții sociale, produse ale conexiunilor istorice, politice, economice și sociale complexe. În al doilea rând, acești
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
euristică și propedeutică. Adică de pregătire a momentului deciziei (propedeutica) și de căutare a soluțiilor strategice optime (euristica). De remarcat că, deși mulți au supraevaluat puterea predictivă a acestui cadru conceptual, autori precum Kahn au subliniat neîncetat limitele istorice și ontologice ale unor exerciții intelectuale de previziune: Chiar dacă n-ar exista accidente sau incertitudini intrinseci, În sens probabilistic, tot nu ar putea fi făcute predicții despre toate evenimentele. Chiar dacă ființele umane nu ar avea libertate de alegere, societățile umane tot ar
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]