1,791 matches
-
mult decât dublul muzicalului anterior, a stabilit un record care a dura aproape patruzeci de ani până la "Salad Days" - Zilele salatei), ca și spectacolele populare de revistă, ca "The Bing Boys Are Here" (Băieții Bing sunt aici). Moștenirea compozitorilor de operetă a fost o inspirație pentru următoarea generație de compozitori de operete și muzicaluri din anii 1920 și 1930, cum sunt Rudolf Friml, Irving Berlin, Sigmund Romberg, George Gershwin, și Noel Coward, iar acestea, în schimb, i-au influențat pe Rodgers
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
dura aproape patruzeci de ani până la "Salad Days" - Zilele salatei), ca și spectacolele populare de revistă, ca "The Bing Boys Are Here" (Băieții Bing sunt aici). Moștenirea compozitorilor de operetă a fost o inspirație pentru următoarea generație de compozitori de operete și muzicaluri din anii 1920 și 1930, cum sunt Rudolf Friml, Irving Berlin, Sigmund Romberg, George Gershwin, și Noel Coward, iar acestea, în schimb, i-au influențat pe Rodgers, Sondheim și pe mulți alții de mai târziu, în același secol
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Gershwin, Cole Porter, Jerome Kern, Vincent Youmans, Richard Rodgers și Lorenz Hart, printre alții și staruri ca Marilyn Miller și Fred Astaire. Publicul băteau din picioare pe ritmul acestor muzicaluri pe ambele maluri ale oceanului Atlantic, în timp ce continuau să ocrotească operetele populare, care apăreau în Europa continentală și erau scrise de compozitori ca Noel Coward din Londra sau Sigmund Romberg și Rudolf Friml din America. În mod clar, cinematograful nu a distrus teatrul. Lăsând la o parte acele spectacole comparativ frivole
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
și stilul dialogului alert pe scenă creat de regizărul George Abbott a demonstrat că teatrul muzical a evoluat în sfârșit dincolo de trucuri și de muzicaluri cu fete care dansează din "Gay Nineties" și "Roaring Twenties", precum și din romanțele sentimentale din operete. Anii 1940 încep cu mai multe succese din partea lui Porter, Irving Berlin, Rodgers și Hart, Weill și Gershwin, unii dintre ei dând peste 500 de spectacole, în timp ce economia își revenea, iar schimbările artistice erau în vogă. Spectacolul dat de Rodgers
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
You Solve a Problem Like Maria?", "" și "". S.U.A. și Marea Britanie au fost cele mai active surse pentru a vinde bilete la muzicaluri încă din secolul XIX, până în secolul XX (deși Europa a produs forme variate ale unor opere ușoare și operete, de exemplu Zarzuela spaniolă, din acea perioadă și chiar mai devreme). Totuși, scena muzicalurilor ușoare din alte țări a devenit mai activă în deceniile recente. Muzicaluri din alte țări în care se vorbește engleza (mai ales Australia și Canada) au
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
exemplu, Alexandru Flechtenmacher (Uvertura națională moldavă), Gheorghe Burada (Uvertura națională), Eduard Wachmann (Uvertura națională), Eduard Caudella (Moldova, 1913, uvertură programatică pentru orchestră), Leon Klepper (uvertură festivă), Alfonso Castaldi (Uvertură pentru orchestră, 1902, dedicată sculptorului Frederic Storck), Ciprian Porumbescu (uvertură la opereta Crai Nou), Eugen Doga (Două uverturi pentru orchestră simfonică, în 1958 și 1984), Dan Dediu (uvertura pe teme săsești), Nicolae Brânzeu (Uvertură sportivă "UTA" - 1969), George Draga („Uvertura de concert” Nr.1, 1984), Emilian Ursu (1877 : „Uvertură festivă”, 1987).
Uvertură () [Corola-website/Science/321087_a_322416]
-
sunt de o cruzime grotescă în ceea ce privește efectele. Pentru a rupe cercul vicios al îmbunătățirii continue a armelor cu consecințe nefaste, Jules Verne propune un scop pacifist, ridicând în acest scop probleme legate de: Romanul a fost adaptat în 1875 în opereta "Le voyage dans la lune", cu o muzică semnată de Jacques Offenbach, care s-a jucat la Théâtre de la Gaîté, apoi la Théâtre du Châtelet. În "Primii oameni în Lună" (1901) a lui H. G. Wells (relatând tot despre prima călătorie
De la Pământ la Lună () [Corola-website/Science/321253_a_322582]
-
influență occidentală au o vechime de nu mai mult de două secole, genul muzical ușor s-a dezvoltat în paralel cu tipurile de spectacol nou apărute, tot mai specifice - de la concertul de muzică cultă sau montarea unei opere până la vodevil, operetă, concert de estradă etc. Dacă în primele decenii muzica cultă și cea ușoară erau vehiculate de aceiași muzicieni și ascultate de un public comun, către sfârșitul secolului XIX genul ușor a devenit autonom, delimitându-și proprii compozitori, interpreți și ascultători
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
acestei societăți. În 1932, e prezent cu lucrări în Expoziția pictorilor moldoveni, organizată sub egida Academiei de Belle-Arte din Iași. În 1933, expune 89 de tablouri la Palatul Național din Cernăuți. 1934 Obține un succes triumfal la Timișoara, cu decorurile operetei Țara surâsului de Franz Lehár. În semn de omagiu, autoritățile orașului îi dăruiesc una dintre ghiulelele conservate în Muzeul de Istorie al Banatului - mărturie a participării strămoșului său, Ulrich Frederik Voldemar conte de Løvendal, la eliberarea Timișoarei de sub ocupația turcă
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
a născut la 14 octombrie 1853 compozitorul Ciprian Porumbescu, cel de-al doilea copil al lui Iraclie și al Emiliei Porumbescu și autorul imnurilor naționale "Trei culori", "Pe-al nostru steag e scris Unire", al nemuritoarei "Balade" și al primei operete românești "Crai nou". Părintele Iraclie s-a dovedit un gospodar harnic, reușind să construiască o casă nouă și încăpătoare. Între anii 1859-1864, și-a petrecut verile la Șipote compozitorul Carol Miculi, directorul Conservatorului din Lemberg. El venea aici pentru a
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
de folclor, originar din Sucevița și anterior preot la Șipotele Sucevei (azi în Ucraina). Preotul Iraclie era tatăl lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), autorul imnurilor naționale "Trei culori", "Pe-al nostru steag e scris Unire", al nemuritoarei "Balade" și al primei operete românești "Crai nou". La mijlocul secolului al XIX-lea în sat trăia o colonie de țigani lăutari. În 1866, an de foamete cumplită, un țigan bătrân a venit la ușa preotului cerșind de mâncare. El i-a vândut părintelui Iraclie o
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
și din Europa, America de Sud, America de Nord, Africa și Asia, publicând peste 5.000 de eseuri, studii, articole, recenzii etc. A participat la numeroase Simpozioane și Conferințe de muzicologie în Europa și SUA, susținând comunicări științifice, conferințe, referate. Este coautor al libretului operetei "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino (1954), reprezentată în România, Germania, URSS Austria, Belgia, Olanda, Bulgaria, Cehoslovacia etc. Ca muzicolog a publicat peste 100 de volume (în limbile română, engleză, germană, rusă, bulgară, japoneză) cu caracter istoriografic, monografic, lexicografic
Viorel Cosma () [Corola-website/Science/315410_a_316739]
-
ca elevi personalități remarcabile ale artei românești, între care Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Nineta Gusti și Oleg Danovschi. A fost un artist multilateral, afirmându-se în multe domenii ale artei, între care designer, creator de cosume, a lucrat în teatru, operetă, gazetărie, actorie, balet, regie artistică și a fost și arhitect. Tot el a creat primul teatru de păpuși din țară. A devenit cunoscut în special ca pictor portretist, care a avut ca subiect principal țăranul român, pictând în special țărani
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
Teatrul Liric din Constanța, Opera din Galați, Filarmonica din Arad, Filarmonica George Enescu din București, Oper Zürich în Elveția, Theater Freiburg în Germania și Oper Graz în Austria. În anul 1990 Cristian Caraman devine prim solist al Teatrului Național de Operetă Ion Dacian din București. De-a lungul carierei Cristian Caraman a concertat în România, Germania, Marea Britanie, Austria, Elveția, China, Rusia, Bulgaria și Statele Unite ale Americii. Criticul muzical Iosif Sava referindu-se la vocea tenorului într-una din emisiunile sale de
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
canto sub îndrumarea profesoarei Maria Hurduc. În paralel Caraman își continuă studiile de canto cu Geta Bălan pe care o consideră adevărata îndrumătoare și mentoră a carierei lui muzicale. Pe perioada primilor ani de studii colaborează intens cu Teatrul de Operetă din București, Filarmonica George Enescu din București și Televiziunea Română. Astfel interpretează rolul Ecclitico în "Il mondo della luna" de Haydn pe scena Ateneului Român împreuna cu Filarmonica George Enescu sub bagheta maestrului Horia Andreescu, "Acis und Galatea" de Handel tot
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
scena Operei Naționale Române din București. Tot în această perioadă interpretează și rolul Tamino din "Flautul Fermecat" de Mozart pe scena conservatorului bucureștean. Invitat frecvent la Televiziunea Română Caraman apare la emisiunile regretatului Iosif Sava interpretând lieduri, arii de operă și operetă, dar și canțonete în alte emisiuni culturale ale Televiziunii Naționale. În 1984 se încearcă înregimentarea sa în rândurile tinerilor studenți ai partidului comunist, Caraman refuzând categoric această ofertă. Acest refuz de a devenii membru de partid în P.C.R. a avut
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
olteniei interpretează cu foarte mare suces roluri precum, Alfredo în "La Traviata", Ernesto în "Don Pasquale", Ducele în "Rigoletto", Ciprian în "Lăsați-mă să cant", Eisenstein în "Liliacul" și Aramis în "Cei trei mușchetari", printre alte spectacole de operă și operetă interpretate pe scena lirică craioveană. În anul 1990 Cristian Caraman revine în orașul natal ca prim solist al Teatrului de Opereta din București. Venirea lui coincide cu schimbări administrative ale teatrului și o binevenită întinerire a diferitelor ansambluri, inclusiv ansamblul
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Lăsați-mă să cant", Eisenstein în "Liliacul" și Aramis în "Cei trei mușchetari", printre alte spectacole de operă și operetă interpretate pe scena lirică craioveană. În anul 1990 Cristian Caraman revine în orașul natal ca prim solist al Teatrului de Opereta din București. Venirea lui coincide cu schimbări administrative ale teatrului și o binevenită întinerire a diferitelor ansambluri, inclusiv ansamblul solistic. În această perioadă Cristian Caraman este numit de ziarele și publicațiile de specialitate drept "tenorul de bază al teatrului", iar
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
anul 1993 Caraman face un turneu internațional cu Filarmonica din Arad sub bagheta maestrului Dorin Frandeș, interpretând partea solistică de tenor din oratoriului "Carmina Burana" de Carl Orff. În anul 1993 Caraman devine directorul general interimar al Teatrului Național de Operetă Ion Dacian pe o perioadă de opt luni. În anul 1991 interpretează Faust din opera Faust de C. Gounod la Teatrul Liric din Constanța, iar în perioada 1990-1994 Caraman este invitat să interpreteze rolul Alfredo din opera "La Traviata" de
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
50 de spectacole în țară și peste hotare. Această intensă activitate profesională începe să-și arate efectele negative asupra vocii sale începând cu anul 1995. În perioada 1985-1995 Cristian Caraman a cântat aproximativ 1500 de spectacole de oratoriu, operă și operetă, un tur de forță care îi afectează serios sănătatea vocală, astfel încât în următorii ani aproape că dispare total de pe scena lirică românească. Într-un interviu apărut în ziarul Cotidianul in 1995, Caraman amintește de perioada în care cânta și șapte
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
la sfârșit de săptămână cântam Traviata la Constanța, Cluj sau Galați" Cu toate că intră în declin professional, în vara anului 1996 Caraman întreprinde un turneu de recitaluri în Anglia care îi dă speranțe de revenire vocală și profesională și pe scena operetei bucureștene. Din păcate în toamna aceluiași an intră în conflict deschis cu Dorin Teodorescu, directorul teatrului din acea perioadă, datorită plasării pe linie moartă a lui Caraman, în pofida dorinței acestuia de a revenii în câteva din rolurile care l-au
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Române fiind prezent pe străzile Bucureștiului, la Televiziunea Română, Radio și Piața Victoriei. În 1990 devine membru P.N.Ț.C.D și participă la mișcările de stradă antiguvernamentale din Piața Universității. Cristian Caraman este în continuare solist al Teatrului Național de Operetă Ion Dacian din Bucureși, continuâdu-și în paralel și activitatea muzicală în bisericile protestante din România, precum și cariera universitară în cadrul Institutului Teologic Timotheus din București. Cristian Caraman este tatăl tenorului Emanuel-Cristian Caraman. Operă: Don Ottavio - Don Giovanni (W.A. Mozart); Tamino
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Muzică vocal simfonică: Cantata Profana (B. Bartók); Acis e Galatea (G.F. Händel); Cantata Jesus nahm zu sich die Zwölfe (J.S. Bach); Misa în C major “Coronation Mass” (W.A. Mozart); Carmina Burana (Carl Orff); Misa în Mi bemol (Franz Schubert) Operete: Zoil - Fântâna Blanduziei (Cornel Trăilescu); Esenstein - Die Fledermaus (J. Strauss); Ottokar - Der Zigeunerbaron (J. Strauss); Caramello - Eine Nacht in Venedig (J. Strauss); Luiz - The Gondoliers (W. S. Gilbert and A. Sullivan); Tony - The West Side Story (L. Bernstein); Marco Polo
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
1983- Cristian and Mariana Caraman, Kebba Muzic, USA, 1999; CD - The Puzzle, Trans World Radio, București, 2003; CD - Great Romanian tenors, Kebba Muzic, 2003; DVD- Centenarul Richard Wurmbrand, Dirijorul Coralei, Master Media, 2009; CD - Arii și duete din Opere și Operete, Placa Music, 2010 "Genuri ale Muzicii Protestante" "Muzica Protestantă Modernă", "Repere Istorice ale Muzicii Protestante"
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
- (Buzău, 1872 - 1960),actor de operetă, revistă și comedie. A jucat în trupa lui Matei Millo, după care la Ansamblul de operetă al buzoianului Nicu Poenaru. Din 1901, intră în Societatea lirică română, nucleul viitorului Teatru de Operă și Operetă. Inaugurează în 1903, cu Nicu Poenaru
Nicolae Niculescu-Buzău () [Corola-website/Science/321926_a_323255]