1,865 matches
-
ridicat] la înălțimea misiunii sale istorice de apărare a intereselor naționale ale întregului popor" (p. 49). Noua misiune istorică a Partidului este așadar una națională! De la momentul "insurecției naționale" până în 1975, istoria României este cronica realizărilor PCR în edificarea noii orânduiri sociale. Ecourile academice ale injuncțiunile programatice nu au întârziat prea mult să apară. Profesioniștii trecutului au percutat la stimulul partinic, producând o serie de lucrări și tratate cu iz academic pentru a servi ca "întărituri mitoistorice" pentru tezele enunțate de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mutații majore sunt evidente în această reformă pe plan istoriografic: a) re-naționalizarea trecutului, epurat anterior de orice semnificații naționale în urma campaniei rolleriene, realizată în paralel cu b) abandonarea progresivă a dogmei marxist-leniniste în periodizarea trecutului în funcție de modul de producție și orânduirea socială. Modificările suferite de structura și substanța istoriei românești nu au fost abrupte și nici radicale, deși efectul cumulativ al retușurilor s-a dovedit a fi unul destul de dramatic. Două etape pot fi distinse în prelungul proces de prefacere post-rolleriană
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a menținut periodizarea întocmită de Roller, care poate fi considerată de extracție pur marxist-leninistă. Într-o fază secundă, periodizarea trecutului s-a făcut conform unei scheme duble, utilizându-se în paralel două coduri nominale pentru desemnarea perioadelor: dogmatica formulă a orânduirilor primitivă-sclavagistă-feudală-capitalistă-socialistă, dar care este acum secondată de un sistem denominativ paralel: "epoca străveche și veche" acoperă orânduirile comunei primitive și sclavagistă, "epoca de trecere la feudalism", "evul mediu" ca interval echivalent pentru orânduirea feudală, "epoca modernă" corespunzând orânduirii capitaliste, și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
secundă, periodizarea trecutului s-a făcut conform unei scheme duble, utilizându-se în paralel două coduri nominale pentru desemnarea perioadelor: dogmatica formulă a orânduirilor primitivă-sclavagistă-feudală-capitalistă-socialistă, dar care este acum secondată de un sistem denominativ paralel: "epoca străveche și veche" acoperă orânduirile comunei primitive și sclavagistă, "epoca de trecere la feudalism", "evul mediu" ca interval echivalent pentru orânduirea feudală, "epoca modernă" corespunzând orânduirii capitaliste, și "epoca contemporană" reprezentând orânduirea socialistă (Daicoviciu Constantin et al., 1972). Astfel, anul 1972 este decisiv în desprinderea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nominale pentru desemnarea perioadelor: dogmatica formulă a orânduirilor primitivă-sclavagistă-feudală-capitalistă-socialistă, dar care este acum secondată de un sistem denominativ paralel: "epoca străveche și veche" acoperă orânduirile comunei primitive și sclavagistă, "epoca de trecere la feudalism", "evul mediu" ca interval echivalent pentru orânduirea feudală, "epoca modernă" corespunzând orânduirii capitaliste, și "epoca contemporană" reprezentând orânduirea socialistă (Daicoviciu Constantin et al., 1972). Astfel, anul 1972 este decisiv în desprinderea de structurarea tipic marxistă a timpului istoric românesc și introducerea unui sistem "dublu mixt" de periodizare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
formulă a orânduirilor primitivă-sclavagistă-feudală-capitalistă-socialistă, dar care este acum secondată de un sistem denominativ paralel: "epoca străveche și veche" acoperă orânduirile comunei primitive și sclavagistă, "epoca de trecere la feudalism", "evul mediu" ca interval echivalent pentru orânduirea feudală, "epoca modernă" corespunzând orânduirii capitaliste, și "epoca contemporană" reprezentând orânduirea socialistă (Daicoviciu Constantin et al., 1972). Astfel, anul 1972 este decisiv în desprinderea de structurarea tipic marxistă a timpului istoric românesc și introducerea unui sistem "dublu mixt" de periodizare a trecutului, menținut până la prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este acum secondată de un sistem denominativ paralel: "epoca străveche și veche" acoperă orânduirile comunei primitive și sclavagistă, "epoca de trecere la feudalism", "evul mediu" ca interval echivalent pentru orânduirea feudală, "epoca modernă" corespunzând orânduirii capitaliste, și "epoca contemporană" reprezentând orânduirea socialistă (Daicoviciu Constantin et al., 1972). Astfel, anul 1972 este decisiv în desprinderea de structurarea tipic marxistă a timpului istoric românesc și introducerea unui sistem "dublu mixt" de periodizare a trecutului, menținut până la prăbușirea regimului comunist. Tranziția va fi încheiată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
timpului istoric românesc și introducerea unui sistem "dublu mixt" de periodizare a trecutului, menținut până la prăbușirea regimului comunist. Tranziția va fi încheiată doar în ediția din 1991 (Daicoviciu Hadrian et al., 1991), în care clasificarea standard marxistă pe bază de orânduiri este complet eliminată, tot ceea ce rămâne fiind succesiunea epocilor veche-medie-modernă-contemporană. Dincolo de introducerea unui sistem dublu-mixt în periodizarea trecutului, care semnalează schimbarea macazului ideologic înspre comunismul național, alte două evoluții reclamă mențiuni suplimentare. În primul rând, dacă anterior manualele purtau titlul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spre comunism (1969 - prezent). Structura periodică a trecutului românesc a fost, încă o dată, transpusă pe baza naționaliste, în timp ce istoria românilor a fost, încă o dată, re-injectată cu "duhul național". Ca urmare, schema marxistă de periodizare bazată pe moduri de producție și orânduirile sociale aferente a fost substituită cu o structură periodică centrată pe evidențierea evenimentelor naționale, cum sunt revoluția de eliberare națională din 1821, independența națională obținută în 1878, sau crearea României Mari în 1918. Originea. Privită în durata lungă a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
social la național era, desigur, aceea de legitimare politică a ordinii național-comuniste și a Partidului unic, prin prezentarea unei succesiuni de revoluții social-naționale desăvârșită prin "insurecția națională" din 23 august 1944 orchestrată de PCR prin care s-a ajuns la orânduirea socialistă. Literatura didactică oglindește cu oarecare fidelitate mutațiile hermeneutice survenite în frontul avangardistic al reflecției istoriografice. Manualul de Istoria Patriei din 1966, tributar încă logicii antinaționaliste a patrotismului socialist, reproduce bona fide versiunea pur marxistă a evenimentului prezentă în textul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ieșirea din comunism, atât la nivelul societății per ansamblu, cât și la cel al reconceptualizării istoriografice, nu avea să fie rapidă. În anii imediat postrevoluționari, imaginea trecutului românesc a suferit modificări minimale. În pofida faptului că periodizarea marxist-leninistă, pe bază de orânduiri sociale, este eliminată complet, manualul lui H. Daicoviciu et al. (1991) este o simplă reeditare a textului din 1987, cu cosmetizările de rigoare. Deși manualul este intitulat "Istoria românilor antică și medievală", autorii oferă "periodizarea istoriei antice și medii a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoria patriei. Dincolo de distanțările de vechea conceptualizare a trecutului, manualul lui Daicoviciu et al. (1991) rămâne, în esență, același manual din 1987, cu diferența că nu mai menționează o serie de expresii ritualice, adevărate clișee ale discursului comunist: "comuna primitivă", "orânduire socială" etc. De exemplu, ceea ce în ediția 1987 este formulat "Epoca străveche: trăsăturile generale ale orânduirii comunei primitive" (1987, p. 12), în ediția din 1991 devine "Epoca străveche: trăsăturile generale ale epocii străvechi" (1991, p. 8). Diferența de cele patru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în esență, același manual din 1987, cu diferența că nu mai menționează o serie de expresii ritualice, adevărate clișee ale discursului comunist: "comuna primitivă", "orânduire socială" etc. De exemplu, ceea ce în ediția 1987 este formulat "Epoca străveche: trăsăturile generale ale orânduirii comunei primitive" (1987, p. 12), în ediția din 1991 devine "Epoca străveche: trăsăturile generale ale epocii străvechi" (1991, p. 8). Diferența de cele patru pagini (p. 12 vs. p. 8) rezultă dintr-o serie de epurări: eliminarea potretului lui Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mâini. Cele dintâi ediția Maiorescu și cea de la Iași a lui Șaraga, deși cu destule greșeli, au fost cele mai bune. încercarea lui Scurtu de a eminesciza titlul operei poetice, scoțând ediția „Lumină de lună”, a dat greș. Până și orânduirea prea didactică a materialului a fost supărătoare, cel puțin pentru vechii prieteni ai ediției Maiorescu. Populara „Bibliotecă pentru toți” a tipărit o ediție de tristă memorie sub îngrijirea unui d. Stănculescu, care, între alte năzbâtii, punea următoarea notiță sub bucata
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
viață de strădanii printr-un mod laș sau josnic de Întîmpinare a „morții”. * „Pentru Lev Tolstoi, secretul sporirii binelui vieții este munca lăuntrică a fiecăruia, este lucrul oamenilor asupra lor Înșiși, pentru o maturizare continuă a conștiinței: „Nu spun că orînduirea statală e bună sau e rea și că trebuie sau nu trebuie să faci politică, spun doar că, Înainte să se ocupe de politică, fiecare trebuie să se ocupe de viața lui, de sufletul lui, și că cele mai Înțelepte
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Într-una din lucrările apocrife, se menționează chiar că regina mamă, prezentă în consiliu, ar fi izbucnit în râs la auzul discursului. Părerea generală la auzul alocuțiunii a fost că tânărul se va plictisi repede de viața strictă impusă de orânduirea problemelor în stat și, după câtva timp, cu siguranță, va numi un prim ministru. Însă chiar și cei mai cinici detractori ai săi au avut surpriza să constate că Ludovic și-a îndeplinit misiunea cu sfințenie, zi de zi, vreme
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și aici scene de contradicții și absurdități, de fraze sonore și incoerente, expresii ale unei gândiri deformate, rupte de realitate. Isac afirmă în articolul său că rădăcinile psihologice ale gândirii logice din conduita personajelor lui Caragiale sunt adânc înfipte în orânduirea burghezo-moșierească. Din aceste rătăciri ale gândirii logice, Caragiale își face o armă de maximă ridiculizare a asupritorilor poporului, un mijloc de necruțătoare satirizare. 5.6. ALEXANDRESCU, SICĂ: „«O scrisoare pierdută» - cea mai viguroasă critică a regimului burghezo moșieresc“. În: „Contemporanul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și semnificativ; ideologizând problematica artei, prezintă tipicul ca exponent prin excelență definitoriu al r. În viziunea lui Engels, „realism înseamnă [...], în afară de fidelitatea detaliilor, redarea fidelă a caracterelor tipice în împrejurări tipice”. Susținând că dezvăluirea adevărului vieții, tipizarea ar însemna în orânduirea capitalistă „demitizarea”, „defetișizarea” (Georg Lukács), zdruncinarea optimismului burgheziei, marxiștii atribuie r. un caracter critic prin definiție. Arta ar deveni, pentru factorii de progres social, o armă de luptă împotriva unei lumi nedrept întocmite. Funcția ei socială e văzută cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
personalității juridice de către Uniune, evoluția instituției generată de adoptarea de noi tratate, organizarea internă, mecanisme procedurale și funcționale. Procesul de integrare europeană, dezvoltarea instituțiilor comunitare, poziționarea Uniunii ca actor principal în relațiile internaționale influențează într-o manieră tot mai marcantă orânduirea economică, politică, socială, juridică atât a persoanelor, cât și a statelor membre. În aceste condiții, spațiul european, cu toate dificultățile generate de criza fără precedent care a lovit economia mondială, cu toate greutățile economice și politicile macroeconomice și sociale greșite
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de către cetățenii statelor membre, dar și singura organizație parlamentară internațională în care membrii sunt desemnați direct de popor. Procesul de integrare europeană, dezvoltarea instituțiilor comunitare, poziționarea Uniunii ca actor principal în relațiile internaționale influențează într-o manieră tot mai marcantă orânduirea economică, politică, socială, juridică atât a persoanelor, cât și a statelor membre. În aceste condiții, spațiul european, cu toate dificultățile generate de criza fără precedent care a lovit economia mondială, cu toate greutățile economice și politicile macroeconomice și sociale greșite
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
introduce și instituțiile sociale (definirea drepturilor de proprietate) alături de tehnologie, În ecuația determinării costului tranzacțional. Dacă primul considera, Într-o concepție funcționalistă simplistă, că instituțiile capitaliste eficiente (În special corporația modernă) au apărut În virtutea logicii, pentru că erau economic superioare altor orânduiri, În opinia lui North instituțiile eficiente nu apar de la sine, ci sunt condiționate de anumite caracteristici ale societății. North identifică aceste caracteristici sociale În traiectul instituțional anterior al societății (ce include și instituțiile informale: obiceiuri, practici, cutume). Traiectul instituțional (institutional
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un amfiteatru, dimpotrivă, ar fi o nelegiuire să folosești cuvintele în acest fel. Cînd vorbești despre "democrație", abordezi diferitele ei forme, analizezi modul în care funcționează, constați consecințele fiecărei forme pentru condițiile de viață, opunîndu-le apoi celorlalte forme, antidemocratice, ale orînduirii politice și încercînd să-i aduci pe cei ce te ascultă în punctul din care ei pot lua atitudine față de cele spuse pornind de la propriile lor idealuri fundamentale. Dar profesorul adevărat se va feri să impună auditoriului său, de la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nostru regim - nu trebuie să facă politică, ci să "administreze", nepărtinind pe nimeni. Lucru valabil, cel puțin oficial, și pentru așa-numiții funcționari "politici" din administrație, atîta timp cît nu intră în joc "rațiuni de stat", adică interese vitale ale orînduirii respective. Funcționarul politic trebuie să-și îndeplinească funcțiile sine ira et studio, "fără ură și părtinire". El nu trebuie, așadar, să facă tocmai ceea ce sînt nevoiți să facă încontinuu și inevitabil politicienii, conducătorii politici și adepții lor: el nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
împlinesc două decenii de când am uitat să mai sărbătorim, pe 7 noiembrie, Revoluția din... Octombrie. Cu toate acestea, comunismul, singura doctrină totalitară care a impus terorismul de stat și masacrarea cu metodă a propriilor cetățeni sub pretenția mincinoasă a unei "orânduiri mai bune și mai drepte", nu pare a fi murit complet, ci ne bântuie încă, strigoi însetat de transfuzii cu sânge proaspăt de jurnalist, intelectual sau politician imberb. Mai nou, cică ar fi cool să fii de stânga, marxizant flegmatic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
astfel ideea evoluției lipsite de progres; Emile Durkhiem, ce explică mecanismele schimbării sociale prin solidaritatea mecanică și organică și care consideră că schimbarea are un caracter natural, implacabil (Durkheim, 2001); Karl Marx ce vorbește despre cele cinci stadii comuna primitivă, orânduirea sclavagistă, feudală, capitalistă și socialistă; Max Weber autorul unei teorii de asemenea clasice, dar care respinge evoluționismul pune la baza schimbării sociale fenomenul raționalizării (Ungureanu, 1990, Ungureanu, Constantinescu, 1985, Nisbet, 1967). Tot de sorginte evoluționistă sunt și teoriile antropologice ale
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]