1,823 matches
-
vieții noastre cotidiene, rareori se întâmplă să analizăm atent argumentele. Ne lăsăm influențați de indicii superficiale, cum ar fi vocea, intonația, impresia de răceală sau de căldură pe care ne-o dau trăsăturile feței, mimicile care îl pot face pe orator să fie mai de viață și mai simpatic, pentru a atrage atenția de la conținutul discursului. Un exercițiu un poate consta în închiderea ochilor când ascultați acest tip de discurs. Scăpările devin uneori foarte evidente... Pentru mai multe informații Ciccotti, S.
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și respingere automate Mișcările de accept și respingere se pot fonda pe un chip (experimentele arată că un chip ne place sau nu în mai puțin de o zecime de secundă), pe voce (legătura între vocea gravă și credibilitatea atribuită oratorului, vor fi arătate în acest capitol) sau chiar pe culoare din platoul de televiziune. Totul se întâmplă prea repede - și într-un mod clar subliminal încât nu-i putem scăpa. Devenim niște marionete și, uneori, singurul mod de a scăpa
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
intonația lui dă siguranță și nimănui nu-i trece prin cap să-i conteste versiunea asupra faptelor. Dacă e să credem în studiile de psihologie care au analizat legăturile între timbrul vocii și impresia de credibilitate pe care o degajă oratorul, o parte a puterii de convingere a Domnului X - și numeroși alți vorbitori cu voce gravă - vine din timbrul vocal sobru, după cum arată următorul experiment: Psihologii William Apple, Lynn Streeter și Robert Krauss au dat să asculte unui de 61
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cu indivizi de sex masculin care răspundeau la două întrebări într-un interviu. Participanții trebuiau să asculte fragmentele și apoi să evalueze diversele caracteristici ale eprsonalității locutorului, mai ales credibilitatea, fiabilitatea și calmul. În înregistrări experții au modificat timbrul vocii oratorului, făcându-l cu 20% mai acut sau mai grav. Au constatat că cu cât vocea era mai gravă, cu atât participanții declarau că oratorul este credibil și demn de încredere, calm, puternic. Dimpotrivă, cu cât timbrul vocii era deplasat spre
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ale eprsonalității locutorului, mai ales credibilitatea, fiabilitatea și calmul. În înregistrări experții au modificat timbrul vocii oratorului, făcându-l cu 20% mai acut sau mai grav. Au constatat că cu cât vocea era mai gravă, cu atât participanții declarau că oratorul este credibil și demn de încredere, calm, puternic. Dimpotrivă, cu cât timbrul vocii era deplasat spre acut, cu atât persoana părea mai puțin eficientă și nervoasă. Vocile grave sunt asociate cu un plus de credibilitate, după cum au confirmat alte studii
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
socială). În anumite cazuri, înregistrările vocilor au fost modificate cu ajutorul calculatorului pentru a crește sau a diminua frecvența de bază a vocii, producând o voce mai acută sau mai gravă. Psihologii au constatat că o voce mai gravă făcea ca oratorul să fie perceput mai dominant și social și fizic. Dimpotrivă, vocea mai acută îl făcea pe individ să pară dominat. D. Puts a modificat și un alt parametru al vocii: „dispersarea formanturilor” responsabil de o voce mai sonoră și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un semn de credibilitate, după un raționament instinctiv: „Dacă vorbește repede și nu are ezitări, înseamnă că știe ce vorbește”. În Asia, lucrurile sunt diferite, și o anumită lentoare poate fi interpretată, dimpotrivă, ca un semn de credibilitate, dovadă că oratorul are încredere în el. Alte experimente au arătat că viteza vorbirii este asociată în general cu un statut de dominare socială. Suntem înclinați să considerăm mai credibile persoanele care vorbesc mai repede, deoarece presupunem că ele au un anumit statut
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și Cicero lăudînd pe Pompei atrage asu-pra-i toate voturile; aici deliberativul este în acel demonstrativ (...) Cicero demonstrează că Arhias trebuie admis printre cetățenii romani. De ce? Pentru că are un geniu ce va face onoare statului: aici demonstrativul se unește cu judiciarul. Oratorul roman îl apără pe Milon dovedind judecătorilor inocența și curajul său, arătînd și folosul ce va dobîndi prin el patria: aici se găsesc reunite judiciarul, demonstrativul și deliberativul" D. Gusti, 1984: 18), pot fi desprinse in vitro, nu și in
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
interlocutor să nu arate că ar cunoaște bancul și să se pregătească să râdă la poantă. Bancurile spuse fără acest prolog uzat sunt mult mai apreciate. Comicii profesioniști, ca Dave Allen ori Johnny Garson, nu utilizează niciodată asemenea prologuri. Mulți oratori publici folosesc expresia: "Asta-mi aduce aminte de povestea cu", care are aceeași soartă. "Și știi ce a spus?" este un tic verbal plictisitor, folosit pentru a-l atrage pe ascultător atunci când conversația lâncezește. Cere un răspuns de genul: "Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
sufletele - inclusiv cele ale animalelor - transmigrau în alte trupuri după moarte. Din această cauză era vegetarian, însă nu mânca fasole, deoarece aceasta producea gaze și se asemăna cu organele genitale. Dar, deși a avut asemenea convingeri, a fost un mare orator, un cărturar renumit și un profesor carismatic. Se spune că el ar fi scris constituția grecilor din Italia. Discipolii îl urmau pretutindeni și, curând, și-a format un cortegiu de adepți care doreau să învețe de la maestrul lor. Pitagoricienii trăiau
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de Gramont îl caracterizează pe francez astfel: "désireux de plaire, îl aime à paraître" [p.88]. A.Siegfried intitulează capitolul asupra Franței "l'ingéniosité française", menționând în special artă de a improviză în public, prezența de spirit și talentul de orator. 160 "Leș enfants ne se doutent de rien, et ils arrivent à l'âge de vivre à leur tour, avec un bandeau sur leș yeux et sur l'esprit, sans soupçonner leș dessous de l'existence, sans savoir qu'on
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
scară europeană și mondială... Ultimul congres al Partidului Comunist Pregătirea celui de-al XIV-lea Congres abundă în expuneri, lungi expuneri de bilanțuri pozitive, produse de activiștii de partid din diferitele regiuni ale României: o fotografie în stil fotomaton a oratorului, mohorâtă și țeapănă, însoțește textul. Nicio critică sau autocritică în acest gen de expuneri, doar o litanie fără sfârșit lăudând meritele partidului. Atunci când critica apare, ea provine de la un singur șef: șeful partidului din 1965, șeful statului, președinte din 1974
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
euforie generală, la lăsarea întunericului, niște trăgători misterioși au declanșat un tir haotic în București, exact acolo unde mulțimea era mai densă pe esplanada din fața CC, în fața Televiziunii și, ceva mai târziu, pe străzile de acces la clădirea radioului. Imediat, oratorii care se adresau mulțimii din balconul CC, dar și posturile de radio și televiziune care transmiteau în direct din piață au început să vorbească de "teroriști" fideli fostului dictator. Se face apel la armată și la populația capitalei să vină
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a istoriei 68. Un ritm aparte scandează timpul celor 50 de zile și nopți de manifestație: pichete ale participanților și greviștii foamei stau permanent de strajă în piața unde se strâng în fiecare seară mulțimi tot mai mari de simpatizanți; oratori, mulți dintre ei celebri, se adresează mulțimii din Balconul Universității, deschis la solicitarea Ligii Studenților de către prorectorul de atunci, Emil Constantinescu. Grupuri rock și folk montează adevărate happening-uri și spectacole, lansează cântece politice imediat fredonate de toți cei prezenți
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
margine" a unui ansamblu de manifestări pe care marea majoritate a românilor nu-l cunoștea direct, ci doar în varianta peiorativă și denigratoare pe care mediile controlate de putere au difuzat-o. Fotografii mai mult sau mai puțin trucate ale oratorilor, prezentați caricatural, dar și ale participanților mai ales cei de la corturile greviștilor foamei sau pretinse reportaje despre traficul cu țigări sau despre promiscuitatea nocturnă de la corturi răspund calificării spontane ca huligani și golani pe care o produsese Ion Iliescu încă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
noua Securitate face mari eforturi de a-l infiltra 69 nu doar cu informatori, ci și cu hoți de buzunare și vânzători ambulanți de țigări de contrabandă, în vreme ce televiziunea, care nu a filmat nici măcar unul dintre discursurile, adesea superbe, ale oratorilor din balcon, are grijă să difuzeze fără încetare cadre bine alese ale pitoreștilor reprezentanți ai pegrei bucureștene. Această instrumentalizare a imaginii desăvârșește ruptura din societate: de-o parte, manifestanții, veniți din toate colțurile României și care adesea reinventau, întorși acasă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ființei noastre care se revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel de cuvinte în mintea impresionabilă a copiilor către care oratorul își împrăștia emisiunea discursivă. Intenția emitentului era, fără îndoială, aceea de a transfigura, de a produce o epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în mintea impresionabilă a copiilor către care oratorul își împrăștia emisiunea discursivă. Intenția emitentului era, fără îndoială, aceea de a transfigura, de a produce o epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p. 23), anume formarea unei singure ființe românești, una și nedespărțită. Tulburătoare sunt elogiile închinate morții, care prefigurează tragicul cult al morții fanatizat în crezul legionar, în care moartea este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cei cinci soți, numai în nouă versuri își declară franc autoritatea.328 Totuși, viața ei devine singurul exemplu, în ultimă instanță, la care apelează, cu toate că este marcată de ideologia patristică a vremii. Târgoveața reușește o performanță demnă de un mare orator: îi manipulează pe ceilalți, chiar dacă se sesizeză falsitatea preceptelor pe care le impune.329 „Percepe cuvintele, ca și sexul sau banii, drept arme strategice în războiul dintre sexe și își prezintă tacticile verbale ca un fel de răscumpărare împotriva bărbaților
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cetățeni din mai multe părți ale țării care au semnat această petiție. Național adică din toată țara, cunoscut în toată țara (prin nenorocirea lui). Este efectul direct al mediatizării cazului lui Eminescu prin chete publice, dar și prin presă. Continuă oratorul: „Domnilor, precum vă este cunoscut tuturor, Eminescu, unul din talentele noastre poetice cele mai mari, se găsește astăzi lovit de o boală grea și cumplită și în același timp în cea mai mare sărăcie. Din această cauză comuna orașului său
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că limbajul gestual care acompania întotdeauna limbajul verbal se adresa emoțiilor și nu rațiunii ascultătorilor. În acest sens, Marcus Fabius Quintilianus (c.35-96 e.n.), primul profesor de retorică publică din Roma, ne oferă informații detaliate despre limbajul trupului folosit de orator în concepția romanilor în cel de-al XI-lea volum al compendiului ,,Institutio oratoria" (Formarea vorbitorului în public), singurul care s-a păstrat până în zilele noastre. Autorul menționa delimitarea gesturilor oratorului atât de cele ale conversației uzuale, cât și de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ne oferă informații detaliate despre limbajul trupului folosit de orator în concepția romanilor în cel de-al XI-lea volum al compendiului ,,Institutio oratoria" (Formarea vorbitorului în public), singurul care s-a păstrat până în zilele noastre. Autorul menționa delimitarea gesturilor oratorului atât de cele ale conversației uzuale, cât și de mișcările actorilor. Fiecare parte a corpului oratorului era supusă atenției lui Quintilianus: de la mișcările sprâncenelor (contractate exprimă mânie; lăsate în jos, tristețe; destinse, veselie) până la poziția picioarelor (a îndepărta picioarele prea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
al XI-lea volum al compendiului ,,Institutio oratoria" (Formarea vorbitorului în public), singurul care s-a păstrat până în zilele noastre. Autorul menționa delimitarea gesturilor oratorului atât de cele ale conversației uzuale, cât și de mișcările actorilor. Fiecare parte a corpului oratorului era supusă atenției lui Quintilianus: de la mișcările sprâncenelor (contractate exprimă mânie; lăsate în jos, tristețe; destinse, veselie) până la poziția picioarelor (a îndepărta picioarele prea mult unul de altul când stăm este urât). Astfel, totul era strict codificat în spiritul principiului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mult unul de altul când stăm este urât). Astfel, totul era strict codificat în spiritul principiului formulat de Cicero, conform căruia orice mișcare a sufletului trebuia însoțită de o mișcare a trupului 5. Cu fiecare mișcare pe care o face oratorul în timpul prezentării publice (de la cele ale sprâncenelor și degetelor, până la bătăi din picior în momentele cheie ale discursului), spectatorii erau îndreptați spre cascada de emoții și sentimente necesară convingerii acestora. Practic, Marcus Fabius Quintilianus și, ulterior, Cicero nu erau de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dezvoltat de-a lungul timpului: relația gest-cuvânt. Interpretând explicațiile oferite de Marcus Fabius Quintilianus, putem menționa câteva caracteristici ale gestualității, care relevă legătura dintre limbajul gestual și cel verbal: a) gesticulația ajută la înțelegerea amplorii emoționale a discursului și a oratorului, atrăgând publicul; b) gesticulația contribuie la înțelegerea logică a discursului, a componentelor sale structurale, deținând astfel virtutea de a persuada publicul; c) gesticulația nu se limitează numai la seducerea și persuadarea publicului, prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]