2,543 matches
-
sceptru, dar vechea maladie a discordiei mioritice a împins cele două Principate la nenorocirea domniilor fanariote, după ce Cantemir a trebuit să devină captiv în Rusia, iar Brâncoveanu să provoace martiriul familiei, stingându-se dinastia Basarabilor. Am văzut cum Dimitrie Cantemir, orbit de propria doctrină cu privire la monarhii, a încheiat cu Petru I, la 13/24 aprilie 1711, tratatul de la Luțk116. Art. I prevedea trecerea Moldovei de sub umbrela Porții sub aceea a Rusiei, cu făgăduința că, intrată în Moldova cu oastea, împărăția va
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în această limbă.»“22 Idealurile de puritate, de ordine ale tradiției metafizice și științifice sunt înfățișate de Wittgenstein drept „ochelari ai gândirii“, care ascund adesea vederii noastre tot ceea ce nu li se conformează. Încetăm să ne dăm seama că suntem „orbiți de un ideal“. Cerințe consacrate în anumite contexte, prin cercetări logice și de știință exactă, ni se înfățișează drept cerințe ale gândirii în genere. „În gândurile noastre, idealul stă ferm, de neclintit. Nu poți să treci dincolo de el; trebuie tot
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
copiii nu sunt pregătiți pentru a intra în vâltoarea vieții, pentru a se adapta și a face față dificultăților inerente cu care se confruntă orice tânăr în activitatea profesională și în viața socială. Vinovați pentru asemenea situații sunt părinții care, orbiți de dragostea filială, nu și-au pregătit copiii pentru viață, transformându-se, fără să-și dea seama, în dușmani ai propriilor copiii. SEMNE DE ÎNTREBARE Mă plimbam într-o frumoasa zi de sfârșit de septembrie pe o stradă liniștită din
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
instituție ca vulnerabilitate este moneda euro, cu care s-a mers prea departe, încercîndu-se integrarea unor areale economice și culturale foarte diferite și nereușindu-se decît strangularea lor. În loc să se reducă, inegalitățile și conflictele din interiorul zonei s-au amplificat. Orbiți de succesul în războiul rece, occidentalii nu au învățat nimic din implozia blocului comunist. În loc să se gîndească la faptul că li se poate întîmpla și lor, au preferat să se viseze deasupra istoriei. Numai că nimeni nu e infailibil pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pagini ale cărții ne lasă să întrevedem, ascuns în străfundurile ființei profesorului Tiberiu Brăilean, un suflet de poet. Cu aceste cuvinte poetice doresc să închei aceste scurte considerații: Nu uitați că suntem fiii arși ai Luminii, lumînări de ceară topită, orbiți de Lumină [...], așteptînd o remodelare, o formă nouă, ca să mai ardem o dată pentru norocul nostru și pentru îmbunarea nu-i așa? a destinului. Se mutau stelele pe cer într-un menuet cosmic, iar tăcerea alerga între ele. Mă mîn-gîie albastrul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Rău. Acest tip de discurs seamănă perfect cu cel promovat de islamiștii care cheamă la Jihad, inclusiv de Al-Qaida, la războiul total împotriva "cruciaților și a evre-ilor". El nu e decît o dihotomie simplificatoare, promovată de ambele părți de oameni orbiți de ideologii care practică autocelebrarea. Frontierele au devenit tot mai permeabi-le, arme, oameni, tehnici, droguri etc. traversîn-du-le cu tot mai mare ușurință de la un conflict la altul și punînd pe drumuri sute de mii de refugiați. Nu se mai luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
după care totul reîncepea să curgă: armonia, castitatea, amocul... Nu mai dați putere urîtului. Nu încetați să mîngîiați frumoasa, măcar cu un zîmbet, cu o privire, chiar îndepărtată. Nu uitați că suntem fiii arși ai Luminii, lumînări de ceară topită, orbiți de Lumină, ca o plăcere mare. Ca o lumînare de ceară topită de plăcere, așteptînd o remodelare, o formă nouă, ca să mai ardem o dată pentru norocul nostru și pentru îmbunarea nu-i așa? a destinului. Se mutau stelele pe cer
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de ea atît de dureros, pentru totdeauna. Ea a murit-am îngropat-o-n zare Sufletul ei de lume este plîns, Am sfărîmat arfa-și a mea cîntare S-a înăsprit, s-a adîncit, s-a stins. O, de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu văd lumea căutată." (Aveam o muză) A vrut să continue cursurile, dar tatăl său nu i-a dat bani, pentru că nu mai avea încredere în el. A făcut o cerere la minister
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
exact în momentul în care Macduff se va întoarce din iatacul regelui, aducând vestea năprasnicei sale morți și arătând ca un om căruia tocmai i-a ieșit în cale Gorgo: Veniți în prag și de-o gorgonă nouă Veți fi orbiți. Nu-mi cereți să vorbesc 2. Iar în actul al treilea, după ce ia hotărârea de a-l ucide pe Banquo, Macbeth va cere din nou ajutorul Nopții, va apela la „mâna ei însângerată și nevăzută”. O noapte neguroasă, opacă, oarbă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
gură de iad nesătulă; locuri unde va fi violată, mutilată și părăsită Lavinia, sărmană ființă rătăcind de una singură, cu mâinile și cu limba tăiate, mai mult moartă decât vie și deznădăjduită la gândul că, văzând-o, tatăl ei va orbi din pricina durerii. Căci, ca și Gorgo, Lavinia nu mai poate fi privită. Cu pădurea din Titus Andronicus pătrundem în teritoriile alterității peste care domnesc Artemis și Gorgo, teritorii ale vânătorii feroce, ale întâlnirii cu moartea. Toate întâmplările stau aici sub
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îi permisese fetei nubile să devină o femeie împlinită. De unde o modificare a simulacrelor care o însoțeau ca o umbră! Democrit cumulează în acea clipă talentul ironistului, al medicului și al filosofului înzestrat pentru jocul cauzalităților raționale... Același Democrit a orbit însă, nici până azi nu se știe în ce împrejurări. Unii - Tertulian, în speță, dar este știută perfidia creștină față de filosoful atomist - susțin că și-ar fi ars ochii cu un scut îndreptat spre soare. Deci o mutilare voluntară, motivată
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sale predicții - în realitate, niște deducții obținute în mod cauzal, rațional și clasic -, validând astfel ipotezele sale filosofice serioase. Povestind aventurile simulacrului într-un mod ludic - și chiar hedonist! -, filosoful își adaptează învățătura la diferiți auditori. Iată din ce motive, orbindu-se, bătrânul practică o înțelepciune paradoxală. Bineînțeles, el poate și să acționeze asupra dorințelor sale, să propună o dietetică a acestora, adăugându-i, la o adică, și o aritmetică a plăcerilor care i-ar permite să acceadă la o seninătate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. În această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
punct de vedere. Filosofii greci aveau dreptate când spuneau că războiul era mama tuturor lucrurilor. Însuși Faulques, când se Înarmase cu un aparat fotografic În tinerețe și Încă Îi mai erau proaspete unele concepte ale studiilor de arhitectură Întrerupte, fusese orbit de transformarea pe care războiul o imprima peisajului, prin logica funcționalistă și problemele localizării și ocultării, ale câmpului de tir, ale unghiurilor moarte. O casă putea fi un refugiu ori o capcană mortală, un râu - obstacol ori adăpost, tranșeea putea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe când briza mării Îi răcorea fața și torsul gol, iar greierii, asurzitori, chicoteau prin tufe și pădurici Întunecate. Zgomotul resacăi răsuna jos, printre pietrele golfului invizibil. S-a dus spre buza falezei - s-a oprit puțin mai Înainte, precaut, Încă orbit de strălucirea reflectoarelor halogene - și a stat acolo până când retina i s-a obișnuit cu Întunericul, privind licărul Îndepărtat al farului, luna și stelele. Se pare - asta spusese croatul de dimineață, când priveau amândoi pictura murală - că participăm la un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
barului. A mai văzut și că Își machiase discret ochii și gura. Gânditor, și-a Întors privirile spre păduricea de pini, Întrebându-se pe unde umbla Ivo Markovic. Apoi a condus-o pe Carmen Elsken În turn, În fața frescei, unde, orbită la Început de lumina de afară, a rămas nemișcată. Depășită. - Nu mă așteptam la așa ceva. Faulques n-a Întrebat-o la ce se aștepta. S-a mărginit să aștepte, răbdător. Femeia Își Încrucișase brațele, frecându-și-le ușor, ca și cum locul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ocîrmuiește toate lucrurile: țel dăunător și funest!”74. „Într-adevăr, din această Fatalitate au venit toate nedreptățile, ticăloșiile și blestemele, legăturile urii și neștiinței, precum și poruncile tiranice și păcatele apăsătoare și spaimele cele mari. Și astfel, Întreaga creație a fost orbită, ca să nu-l mai poată cunoaște pe Dumnezeul care stă deasupra tuturor”75. În alte pasaje, spiritului contrafăcut i se dă o explicație precisă: el este o informație genetică astrală ce Însoțește fiecare suflet care vine pe lume. Relația unei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că acea dynamis este veșmîntul lui pleromatic de Lumină (endyma), care conține toate numele de taină ale etajelor hiperceleste. Astfel Înveșmîntat, Isus trece fără opreliști prin toate porțile (pyle) firmamentului (stereoma), stîrnind spaima Arhonților, a Puterilor (exousiai) și a Îngerilor orbiți de lumina lui93. În cele din urmă, cînd ajunge la Întîia Sferă (sphaira), strălucirea lui devine de patruzeci și nouă de ori mai puternică decît pe firmament și Înmulțirea cu același factor se repetă și În cele două Sfere succesive
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
limpede; lumina zilei; lumina; luminat; luna; memorie; miercuri; 10 min; minune; minuni; miop; momente; munte; natura; natură; net; noroc; noutăți; oaie; oameni fericiți; oameni; obscur; observă; observare; obsesia; ocean; ochește; cu alți ochi; cu ochiul liber; ochi buni; ochiuri; orbește; orbi; orbit; orizontul; orizonturi; panoramă; pătrunde; un peisaj; percepe; a percepe; perspectivă; pleca; popor; posibilitate; poveste; pozitiv; presimte; privii; prost; pumn; putere; puțin; rar; răni; răsărit; realitate; a realiza; recunoaște; remarcă; în roz; rudele; sat; a savura; sănătos; sfîrșitul; simte; simțea
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lumina zilei; lumina; luminat; luna; memorie; miercuri; 10 min; minune; minuni; miop; momente; munte; natura; natură; net; noroc; noutăți; oaie; oameni fericiți; oameni; obscur; observă; observare; obsesia; ocean; ochește; cu alți ochi; cu ochiul liber; ochi buni; ochiuri; orbește; orbi; orbit; orizontul; orizonturi; panoramă; pătrunde; un peisaj; percepe; a percepe; perspectivă; pleca; popor; posibilitate; poveste; pozitiv; presimte; privii; prost; pumn; putere; puțin; rar; răni; răsărit; realitate; a realiza; recunoaște; remarcă; în roz; rudele; sat; a savura; sănătos; sfîrșitul; simte; simțea; soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Întoarcă din plămân În partea stângă a inimii, prin vasul numit artera venoasă și, În sfârșit, să treacă de aici În marea arteră, ale cărei ramuri se răspândesc În Întreg corpul. Chiar și toți cei pe care nu i-a orbit cu totul autoritatea anticilor și care au consimțit să deschidă ochii spre a examina opinia lui Hervaeus referitoare la circulația sângelui, nu se Îndoiesc nicicum că toate venele și arterele corpului sunt ca niște râulețe prin care sângele curge neîncetat
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
lor, care i-a înșelat” (Gusti, 1939a, p. 226). E nevoie deci să supunem realitatea „unui studiu științific ca s-o cunoaștem în toate detaliile sale”, e necesar „să ținem seama de legile vieții sociale ca să le dominăm, supunându-le”. Orbiți de realizările occidentale, conducătorii noștri au încercat să creeze, la noi, copii fidele ale realităților de acolo. Dar realitatea socială de la noi „necunoscută și bruscată” nu s-a lăsat supusă, a „reacționat” printr-un „hotărât refuz al colaborării”. Cunoașterea acestei
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sfințenia se confundă”. Acestei neputințe privind țelul izbăvirii i se alătură, complementar, alta, articulată de umbrele ipocriziei. În vreme ce el își face un țel din a căuta adevărul, fie adevărul chiar întruchipat în aparență, iluzie și vid, cei mai mulți dintre oameni trec orbi pe lângă această probă a autentificării propriei ființe. Cioran știe și de ce se întâmplă astfel: „Cu cât trec anii, cu atât îmi dau seama că oamenii nu fac decât să se mintă pe ei înșiși, să se tragă pe sfoară Ă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
între sorți/ N-ai să iarnă, primăvară/ N-ai să doamnă, domnișoară". Îi lipsește strofei parcă materializarea ideii. N-ai să devii doamnă, domnișoară, pentru că, ne-o spune poetul, pierdem clipa în care suntem cuprinși de iubire "Uite-așa rămânem orbi/ surzi și ciungi de un cuvânt/ Soarbe-mă de poți să sorbi" ("N-ai să vii"). Cântecele sunt de nevastă, de muiere, de fetie, de ursitoare, de cununie, de împreunare; oricum bărbatul este regele puternic, ușor distant, sau uneori gestificând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dungată, încă de ieri sau alaltăieri. Acolo și poate nu numai acolo, s-ar putea să vi se arate, (uneori în straie vărgate) ziua de poimâine de după noaptea de astăzi spre mâine, promițând, mincinos, răsăritul luminos, care ne-a mai orbit generos decenii (de luat și nu de dat) cu orbitorul său timp luminat. Ducă-se, lăsați-le intrate în înapoia lor, în izvorul zemos de viață, de destine ancorate de-o anemică ață. Viitorul? Spuneți-i cum vreți voi, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]