5,945 matches
-
cu muzică occidentală și cheful pe deșelate cu lăutari țigani sau partide de pescuit nocturn pe lacul din apropiere. Omul nostru, Nicolae Corbu, făcuse studii de drept În capitala Franței, asemenea multor tineri de familie bună, care Își etalau frecvent orgoliul de a fi cunoscut mai bine Parisul decât Bucureștii. Nu le terminase niciodată, dar și asta făcea parte din obișnuințele vremii. În schimb, se Înfruptase cu voluptate din bogata și variata ofertă a boemei pariziene, care prelungea vicios amurgul nostalgic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asta. Da, dar nici când Încercăm și eșuăm nu ne cade bine, fiindcă nimănui nu-i e ușor să accepte că Împrejurările pot fi uneori mult mai puternice, În inextricabilul lor, decât prețioasa lui rațiune. A Înțelege este unul dintre orgoliile supreme ale omului. Până la urmă, nici măcar nu era cine știe ce de Înțeles, cel puțin În datele prezentului imediat. Dacă aș fi putut face abstracție de insolitul existenței acestui Centru cu tot ceea ce presupunea istoria, actualitatea și viitorul lui, așa cum se profila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
abțin În speranța că, pe parcurs, ordinea Întâmplărilor se va reface de la sine, În virtutea logicii povestirii? Observasem după ambele incidente, cum le numise el autoprotector, că se simțea stingherit și Încerca din răsputeri să le facă uitate - din pudoare, din orgoliul de bărbat care nu admite că ar fi bolnav, nu știu. Mi-am zis că, În Împrejurări de-astea, un compromis dulceag cu adevărul nu poate pune În pericol echilibrul universului, așa că m-am decis s-o scald. Aveam ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mama dumneavoastră, nici de talentul personal, da? Recunoașterea eșecului o transforma Într-o adolescentă furioasă, pe punctul de deflagrație: premianta eternă fusese surprinsă cu lecția neînvățată, chiar dacă nenorocirea se Întâmpla la o disciplină ce nu figura În programa de Învățământ. Orgoliul micilor genii pubere, care nu suportă nici cea mai neînsemnată Înfrângere... - Scuză-mă, te rog, sunt extrem de nervoasă, a spus Eveline după câteva momente de tăcere. Își revenise cu acea repeziciune incredibilă și derutantă care mă intriga de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
da, nici nu e foarte greu, ce naiba. Dar eu de ce am... eu de ce n-am...? - Uneori, greșim nu pentru că pornim pe o cale falsă, ci fiindcă nu mergem decât până la capătul drumului: adevărul căutat e un pas mai departe. Lasă orgoliul și hai să-l facem. Am scris din nou cele 10 litere diferite din „Alexandru cel Mare”, respectiv A L E X N D R U C M și sub ele cifrele corespunzătoare, dar nu de la 0 la 9, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
piaț, io nu mai am ce să fac i pak! Domniia voastră ești înțeleaptă și vei înțelege za ce voi să dzic. Almintrelea nu e.” Ajuns în acest punct al scrisorii sale, Broanteș șovăi; ce caractere să folosească pentru semnătură? Orgoliul îl îndemna să folosească măcar acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară învinse: semnă în slavonă. Episodul 54 VIZIRIUL EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
este nebun de legat. Banii nu înseamnă totul. — Dar o mână moartă și mai puțin. — Depinde cum vezi lucrurile. — Eu văd lucrurile doar într-un fel: a tăia mâna asta nu este decât o vagă încercare de a-ți satisface orgoliul, și mi se pare foarte bine, dacă asta n-ar fi atras atâtea probleme și n-ar fi cauzat atâtea morți. — În privința asta sunt de acord cu tine - recunoscu imohagul, lăsându-l perplex pe adversarul său. Nimic în toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru daunele pe care vi le-am pricinuit. — Nici așa nu accept. Dar ați pierdut totul...! - insistă pilotul. Puțul, grădina, vitele...! Totul! — Am spus că nu, și când un tuareg spune că nu, este nu! — La naiba cu blestematul vostru orgoliu! - Francezul se întoarse spre Laila și-o imploră cu glasul frânt: Fă-l să înțeleagă! Cu asta o să puteți începe o nouă viață în orice loc, și lichelele astea din organizație au bani căcălău. Răspunsul nu admitea replică: — Gacel este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vine un miros de cozonac. Copilul chinuit, terorizat de frică În așteptarea moșului care vine cu o sanie trasă de reni din ținuturi polare. Primul rol, prima apariție pe scenă. Să nu uit poezia, să nu mă fac de rîs! Orgoliul lui funcționează ca orice organ de care nu are Încă știință, așa cum nu-și simte ficatul sau splina. Altădată aveam mîinile moi, acum mi le ascund În poală sub fața de masă, cînd merg la restaurant. Cum se schimbă obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mediu intelectual.“ Am iubit-o pe fata acea cu zece ani mai tînără ca mine și, dacă mă gîndesc bine, ea a fost singura mea prietenă. Nimeni nu a pătruns atît de profund acolo unde complexul meu se Însoțea cu orgoliul, născînd aproape o mică monstruozitate. După cîțiva ani, cînd ajunsese un nume, despre care se vorbea În lumea literară, a avut o nouă reacție care m-a contrariat, deși gîndindu-mă bine, nu era decît continuarea firească a celei dintîi: „Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cale indirectă ca să-i transmită disprețul, ștergerea ei definitivă din memoria lor, totala ei anulare. A folosit chiar pluralul „din partea noastră“. Cu acordul lui? Nu cred. O autoritate care mă sperie, indiferent dacă vine din revendicarea pasiunii rănite sau din orgoliu. De ce a ținut cu orice preț să-i pomenească numele? Cum să interpretez acest cod? Vrea să-i citesc sau să nu-i citesc scrisoarea? Nu știu ce să fac. țMint. SÎnt prinsă Într-o convenție. N-am Încotro.) Pe Heltauergasse, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
miște În paginile mele Îmi par prea cuminți, prea blînde. Să fie de vină bătrînețea mea care lăcrimează la fiecare infirmitate și găsește scuzabil orice cusur sau poate comit cu bună știință un fals din teama de a nu leza orgolii, de a nu profana amintiri. Nu știu cum voi rezolva acesta problemă. S-a defectat ceva În mine pentru că iată, nu urăsc absolut pe nimeni și ceea ce mi se pare mai grav e faptul că nu mai disting anormalitatea de normalitate. Durerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Fiind un dat al nostru, ea este repetabilă și de neînlăturat decît prin propria voință. țCÎt de greu mi-a fost să exprim toate acestea se vede și după multele ștersături!) Sigur că această „teorie“ nu este decît expresia unui orgoliu fără măsură pentru, că mărturisesc, cred teribil În unicitatea gîndirii mele și Îmi respect efortul pe care - neajutat de cunoștințele altora - Îl fac pentru a-mi explica unele lucruri. Din această cauză - deși recunosc superioritatea lor, deși Îmi este rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ne „cunoaștem“, după toate aparențele, stimată Doamnă. țiar bate cîmpii Înțelepciunea lui vocația lui morală dacă ar ști cît mă Îndepărtează cu aceste scrisori pe care și le ascunde tocmai acolo unde știe că le voi găsi e dezgustător cu orgoliul lui lecțiile lui nesuferite prin care Încearcă să mă facă să-i recunosc superioritatea nu a Înțeles niciodată că nu pot trăi fără să fiu Îndrăgostită mă Încăpățînez cred utopic că Îmbătrînirea și moartea Încep cînd privirile celorlalți nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
brațul chipul letargic al lunii de la fereastră, așteaptă ziua Înaltă, cadența ei imperială. Maximilian se naște azi, În venele lui subțiri se pregătește Într-o sacră alchimie sîngele nostru viitor. E un ceas de rugăciune acesta, un ceas suprem de orgoliu și umilință În care Eu devine El, arcul unei secrete solidarități Între malul inimii și malul mării. Partea a doua O FARSĂ A HAZARDULUI, UN EVENIMENT CU totul neprevăzut, foarte important și deosebit de atractiv pentru narator, a făcut ca acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ai vieții diurne: serviciul și casa. Un ins care nu are nopți. Nopțile lui aparțin exclusiv somnului. Poartă În el o frică veche, o psihologie de ghettou. Se teme să nu atragă atenția, să nu creeze suspiciuni, să nu lezeze orgolii. Această frică cronică i-a anihilat orice tentativă de afirmare. Este un abulic. Singura lui ambiție: să fie un funcționar model. Mi-l Închipui ascultător și un excelent executant al ordinelor; chiar și acasă probabil că nu pretinde nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ne aflăm În fața unui ins, care trăiește la modul tragic destinul minoritarului a cărui origine etnică - destul de incertă - este sursa unor permanente frustrări. Albu nu e un revoltat, el nu are nici forța de a se opune injustiției sociale, nici orgoliul de a se comporta ca un frondeur. El e insul care dorește să se integreze, să se lase asimilat, să fie asemenea celorlalți. Schimbîndu-și numele reușește să-și termine liceul, să urmeze facultatea și să devină redactor la o editură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
impună și altora. E intolerant față de colegi, de familie și față de sine. Își impune o conduită morală severă care Îi anihilează orice dorință de evadare. Coliziunea subită cu lumea lui Bârsan a trezit În el un instinct vital, poate un orgoliu de mult adormit, lucru perfect explicabil la un om care duce o existență de obiect și vrea să-i transforme și pe ceilalți În obiecte ca să nu se simtă un intrus. Spuneam că M. A. este poate cel mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
amînat examenul nu vrea să mă părăsească. Lașitatea mea se accentuează odată cu Înaintarea În vîrstă. CÎnd eram tînără mă aruncam cu ochii Închiși de la trambulină, luam asupra mea greșelile altora, Îmi mărturiseam vina, mă expuneam cu voluptate pedepsei În numele adevărului. Orgoliul meu era pe atunci pe măsura fricii-mele. Fără Îndoială, eroismul meu se datora nevoii irezistibile de a fi admirată. Dar poate că la baza tuturor actelor de curaj stă o imensă frică dublată de o imensă vanitate. CÎnd echilibrul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cruce mică de piatră, pe jumătate Îngropată În pămînt - o bornă kilometrică la marginea aleii - Tana Nanescu, artistă lirică, membră fondatoare a Operei Române, și nici un mormînt, doar urzici acoperind scrisul acela șters ca o impudoare. — Uite aici demonstrație de orgoliu! — Merci, aici nu mai contează. Se opri să-și aprindă o țigară. Și el, ce are el În plus față de mine? Că se bate pe burtă cu toți și le dă mese și-i distrează cu bancuri politice, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
viitorului, ale căror ochi, ale căror mîini sînt pentru mine mai abstracte decît ecoul unei explozii solare? Voi nevăzîndu-mă niciodată, neștiindu-mi discreția pasului și politețea cu care Îmi primesc, zilnicele tratații de banalitate, voi cei ce nu-mi cunoașteți orgoliul de a saluta și de a mulțumi frumos, fronda Înfrîntului sub steagul ciuruit al unei nobleți donquijotești? Oare mă veți identifica atunci, cînd voi fi mai bătrînă decît centenarele voastre străbunici și cînd nu mai puteți aștepta nimic de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca nisipurile dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități refulate vrînd să țîșnească afară ca un munte al trupului și să fie văzut. Așa s-a născut „Cocoșatul“. O poreclă la fel ca „Piticul“, ca „Pricopsitul“, ca „Gâdea“, ca „Ciungul“. O poreclă e de fapt o reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dacă Catherine ar fi părăsit-o și ar fi rămas cu soțul ei. îmi displăcea Catherine Hammond. în afară de aventura cu Lee - sau poate incluzând și asta - nici una din acțiunile ei nu părea să fie motivată de altceva mai presus decât orgoliul propriu. Am spus cu răutate. — Deci ai de gând să rămâi cu soțul tău? A dat din umeri. Cred că da, a spus cu indiferență. Asta a fost tot. Am băgat mâna în geantă și am scos un plic maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
al vieții - reușisem să-i fac să se întâlnească și să se placă pe cei doi iubiți ai vieții mele. Parcă ne țineam toți trei pe marginea prăpastiei. Râdeam către nimeni, în timp ce ei erau mai degrabă gânditori, chiar răniți în orgoliul lor masculin, poate uimiți de lipsa mea de feminitate. Prieteni falși și dușmani adevărați vorbeau despre faptul că nu sunt o adevărată femeie. Unei femei adevărate nu i-ar fi plăcut să-i întâlnească pe iubiții ei, încurajându-le pervers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]