3,686 matches
-
în clocotul globalizării economice și informaționale care ștersese toate granițele naționale. Cele câteva răbufniri naționaliste, precum cea iugoslavă, ar fi putut fi luate în derâdere dacă nu ar fi fost scăldate în sânge. Dar iluzia globalistă a fost maculată cu orori dantești, chiar la debutul noului mileniu de mișcarea teroristă anticapitalistă, inspirată de religia islamică. Teroarea, care amintește de cruzimile hasasinilor ismailiți din secolul al XII-lea, s-a extins la nivel mondial și nu pare să dea semne de liniștire
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
precizează și ne conduce de obicei la considerații privind noțiunile de nimic, ceva și toate. Prin prisma acestei triple considerații, vrem să reiasă mai bine aspirația și rațiunea aspirației noastre. Nimic înseamnă, aici, totala lipsă de cultură: ceea ce constatăm, cu oroare și compătimire, la neamurile barbare, unde sărmanii muritori se nasc, trăiesc și mor ca animalele. Ceva înseamnă o oarecare cultură, referitoare la una sau la alta, pe care o constatăm la popoarele mai civilizate, care comunică în ceea ce privește științele, artele, limbile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este faptul că „ex-disidenții cei mai de vază, ale căror convingeri sunt solide și vechi, se arată astăzi atât de obsedați de teama «maccarthysmului», încât refuză să susțină orice cerere de reglare a conturilor, chiar benigne, cu autorii sau complicii ororilor înfăptuite de «fratele cel mare» împotriva propriei țări” (Podhoretz, 1998, p. 216). Rezultatul: „În majoritatea țărilor din blocul sovietic nu s-a pus problema de a-i pedepsi pe cei care au ucis, au privat de libertate, au ruinat, au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Evocarea amintirilor de profundă intimitate ale femeilor ce-au suportat consecințele avorturilor provocate nu este în avantajul statusurilor de soții și mame și, desigur, lezează relațiile și credințele lor religioase. Fără intenția de-a ne afilia acelor „militanți ai memoriei” ororilor trecutului comunist, opinăm că decretul antiavort, ca fapt de memorie socială, este important prin amploarea consecințelor acestei decizii politice ce-a afectat toate familiile din România, într-o etapă aproape similară ca durată celei declarate de „luptă de clasă”. În
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
spațiale, limbajul din care nu se poate ieși, tot ceea ce închistează și sugrumă omul, din afara ori din lăuntrul său. Un fel de poetică a secundarului sau, folosind terminologia autorului, o teorie a „colateralului” însuflețește acest univers: neșansa, nenorocul, boala, degradarea, oroarea, răul interior, moartea - ca premise „pozitive”, ca modalități de a accede la valorile opuse. Discursul poetic se constituie astfel în discurs al unei ontologii. De aceea, analogiile cu simboliștii francezi, cu moderniștii E.A. Poe ori T.S. Eliot, cu poeți precum
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
la modă precum intertextualitatea, aluziile livrești, practicile textualiste, epicul, pitorescul, prozaicul ori ludicul ironic-absurd. Temele sunt moartea, transcendența, neputința ieșirii din timp și din spațiu, căutarea de sine, căutarea lui Dumnezeu și a unei religiozități proprii, născută din îngenunchere și oroare. O poezie ce are ca obsesie viața ca moarte ori moartea ca viață, prizonieratul în timp și spațiu, într-o ereditate întunecată, și e, paradoxal, plină de sevă vitală, are consistența unei realități și dimensiunea unei etici și a unei
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
analogii literare: în femeia iubită, Laguna, se poate recunoaște o versiune a doamnei T. din Patul lui Procust de Camil Petrescu. Pe lângă temele principale - armata și dragostea -, rețin atenția și alte teme ori motive: moartea și frica de moarte, violența, oroarea de sordid și derizoriu, prietenia, solidaritatea ș.a. Să crești într-un an cât alții într-o zi, tot un roman de actualitate și despre tineri, pare mai puțin consistent, dar face loc modalității picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
contur, nu face decât să tulbure și mai mult imaginea intricată a constelațiilor factuale, a căror semnificație psihologică ultimă nu se revelează, în totalitatea ei, decât altui observator - celui care a trăit, cu ochii măriți de febrele spaimei, suferințele și ororile războiului. Și aici, distanța față de Proust se menține totuși considerabilă, scrierea purtând, în ciuda unității subiective de perspectivă, suficiente însemne ale emblematicii normative tradiționale - liniaritate cronologică, dozare a intensității dramatice, organizare arborescentă a discursului - pentru ca devansarea sistemului, luat ca întreg, să
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
ca pe un lamento al unei generații cu o copilărie marcată de coșmarul războiului. Odată cu Chipul cioplit și mai ales prin Fața a doua (ambele apărute în 1967), expresia se decantează, glasul de trâmbiță al poetului coborând spre șoaptă. Chiar dacă obsesia ororilor războiului nu a dispărut, o tristețe gravă ia locul tumultului de blesteme. Renunțând să se mai erijeze în răzbunătorul lumii, să se considere purtătorul de cuvânt al unei generații, M. începe aventura căutării de sine, continuată, în alt plan, prin
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
ceasul din urmă - profesiune de credință a unui discret, evidențiată și de Pompiliu Constantinescu), în tradiția lui Al. Vlahuță și Panait Cerna. Versurilor nu li se poate nega însă tonalitatea gravă, de oficiere înaltă, după cum sunt evidente distincția dicțiunii și oroarea de trivial, transpuse în obsesia formei. Probabil că în aceste trăsături stă și secretul bunelor sale traduceri din tragedia franceză clasică (Corneille, Racine), din Shakespeare, François Coppée și Alfred de Musset, apreciate de criticii vremii drept „poate cea mai interesantă
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
impresia unei atitudini preponderent mizantropice, marcată de un scepticism amar și ireductibil. Moartea, boala, schilodirea fizică sau morală, vulgaritatea, promiscuitatea etc. sunt pentru P.-B. fețele multiplicate ale urâtului ce prezidează existența umană. Frecvența mărturiilor de repulsie și chiar de oroare față de incarnările urâtului nu este întâmplătoare. Psihanalitic, s-ar putea vorbi de o reacție a feminității în raport cu tot ce o înjosește sau o vulnerează prin gest sau prin înfățișare, o reacție de conservare a unei purități amenințate și fragile. Senzualitatea
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
și vorbitoare/ el Stăpânul poftește tainul de osanale porția caldă/ de tămâie: spuma de sânge/ El însuși - Forma perfectă a existării - e ca hingherul la pândă// El Stăpânul e Măcelarul// e Hingherul” (Apocalipsa după Marta). Pe de altă parte, aceeași oroare de cabotinism și truculență, care constituie una din obsesiile acestei poezii, provoacă la o redefinire a raportului dintre visceralitate și livresc. Ca urmare a expunerii unei sincerități denudate (ori, mai degrabă, ca efect al unei revanșe perverse a scriiturii), cele
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
numește literatura autenticității. Amintiri în uniformă (1952), Povestea vorbelor (1959) și Carte de vise (1968) alcătuiesc o adevărată poetică a existenței, o partitură a trăirilor esențiale și a înțelegerii mistice a existenței. Reprezentând una dintre cele mai zguduitoare mărturii ale ororilor războiului, Amintiri în uniformă relatează experiența lui N. ca participant, în calitate de ofițer genist, la războiul din Est. Realitatea crudă a vieții militare, de la simplele aplicații la asaltul decisiv, la baionetă, sau la așteptarea îngrozită sub barajul focului de artilerie se
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
și dureroasă / sfâșiindu-se blând”. Sub alarma limitei și captivității în agonie Cu fața la zid agită caleidoscopic scenografia precedentă, între seraficul atroce, coborât din Bosch sau (invocatul) Hyeronymus von Aachen și capriciul goyesc sau coșmarul expresionist, recapitulând gesticulația tandreței și a ororii, a „suferinței și lăcomiei”, cu toate tonalitățile elegiei. Detașată de modele literare în curs, fără orgoliul inovației sau al deplinei originalități, poeta își asumă monologul în „singurătatea spectacolului”. Tot în registrul asincron al modernității clasicizate, romanul Parfumul rochiei mixează două
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
nu se lasă la garderobă acțiunea e situată în perioada postbelică, cu toate că abundă referirile la trecut și evocările unor evenimente anterioare. În general, autorul reconstituie cu pregnanță anii celui de-al doilea război mondial, cu cortegiul lor de evenimente tragice (ororile stăpânirii horthiste și szalasiste în Transilvania de Nord, pogromul de la Iași, catastrofele și suferințele provocate de războiul propriu-zis pe frontul de Răsărit sau în alte împrejurări). Fresca epică e focalizată prin personaje-reflectori, ale căror solilocvii și dezbateri lăuntrice sunt esențiale
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
încolțit în grădina amniotic-paradisiacă. Nostalgia constitutivă a acestui lirism vizează, așadar, „mirabila sămânță”, clipa originară a existenței dincolo de care nu mai există decât devenire și moarte. Iar semnul definitoriu, irevocabil al morții este trupul, veșmântul material a cărui contemplare provoacă oroare și dezgust: „!nu-și uită carnea tiparul ei ciudat:/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine,/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii.” În fapt, e vorba de o senzualitate întoarsă, fără finalitate, în perspectiva căreia
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
de confuzii identitare, Biblia își revela pentru mine o inexplicabilă perenitate. De atunci încolo, ecuația teologico-politică a existenței mi s-a părut imposibil de tratat ca simplă abstracție 1. Eram însă doar unul dintre acei mulți tineri care, eliberați de oroarea megalomaniei ceaușiste, frecventau la începutul anilor ’90 cu aceeași îndrăzneală sfera politicului și profunzimile teologiei. Ei nu puteau primi tirada antifariseică a Evangheliilor altfel decât ca pe o bunăvestire. În cuvintele lui Iisus descopeream noutatea absolută a unui manifest de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu reușește să-și ascundă total accentul. Ceea ce numim îndeobște stil ține de contribuția tradiției la formarea unei individualități. Această perspectivă asupra tradiției ne invită la un plus de modestie în fața promisiunilor utopice ale ideologiilor emancipării. Cunoașterea de împrumut și oroarea de vidtc "Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid" Mai înăuntrul meu decât partea cea mai lăuntrică a mea, și mai sus decât partea cea mai de sus. Augustin, Confesiuni 3, 6 Cunoașterea poeticătc "Cunoașterea poetică" De ce pierdem esențialul? Dispersia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ceea ce numim îndeobște stil ține de contribuția tradiției la formarea unei individualități. Această perspectivă asupra tradiției ne invită la un plus de modestie în fața promisiunilor utopice ale ideologiilor emancipării. Cunoașterea de împrumut și oroarea de vidtc "Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid" Mai înăuntrul meu decât partea cea mai lăuntrică a mea, și mai sus decât partea cea mai de sus. Augustin, Confesiuni 3, 6 Cunoașterea poeticătc "Cunoașterea poetică" De ce pierdem esențialul? Dispersia intelectuală și disperarea morală nu rezultă poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost în primul rând o reușită literară. În ceasul revelației, geniul de la Port-Royal a reținut „Numele cel mai presus de orice nume”, imaginea duhovnicului și arzătoarea dorință de mărturisire. Mai bine decât oricare modern european, fericitul Blaise știa leacul pentru oroarea de vid a naturii noastre. Topologia centrului și avatarurile scriituriitc "Topologia centrului și avatarurile scriiturii" Omul, această ființă prin firea lucrurilor excentrică. Mihai Șora Scriitura: între formă și conținuttc "Scriitura \: între formă și conținut" A existat dintotdeauna o secretă corespondență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
flegmezi la unison cu ceilalți. Flegmezi mai cu boltă, te înscrii adânc în istoria neamului” (p. 252). Ecranul era saturat de o ploaie de expectorații la Cântarea României - un fel de cântare a cântărilor patriotice. Pentru a înțelege mai bine ororile acestui ritual de fidelitate colectivă, cei mai tineri cititori sunt îndrumați spre paginile 260-262 ale volumului. În stradă, pensionarii privegheau pentru pâinea sau laptele de toate zilele; stătea la coadă chiar și douăsprezece ore, răstimp pentru o bârfă timidă, glume
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Aș fi aderat la tot ce mi-ai spus dacă n-aș fi simțit riscul unui anumit pietism prisositor. Vei spune: „pietism?!”. Da, paradoxul este că printre cei mai școliți credincioși ortodocși pietismul - adică obsesia „trăiristă”, fuga de istorie și oroarea de concepte - răpune multe inteligențe. Mi-a fost dat să aud mulți confrați care, fără să fie monahi, își rezumau poziția în fața provocărilor lumii astfel: „Este destul să-L primești pe Domnul în inima ta”... Este exact ceea ce spun frații
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de amnezie a celui care crede că s-a născut primul și vrea să moară ultimul în istorie se aliniază resentimentului celor care nu suportă povara libertății. „Comunismul a făcut doar începutul, a cântat uvertura. Adevăratul loc de naștere a ororilor care vor veni este o combinație între China colectivistă și America ideologiilor extremiste.”4 Bref, volumul lui H.-R. Patapievici este o critică a modernității din perspectiva naufragiului postmodern al valorilor occidentale în vorba și portul țărilor din Răsărit. Epava
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu în termenii unei experiențe estetice (S. Kierkegaard), ci ca angajament etic (E. Levinas). Caracterul „interesant” al istoriei nu saturează poftele curiozității vulgare, ci introduce conștiința, prin forța unui detaliu, în freamătul adânc al umanității suferinde. Pentru a nu uita ororile trecutului, edilii Germaniei au decis fixarea pe harta conștiinței noastre seculare a unor monumente istorice care ne reamintesc holocaustul. Trecutul îndură mereu riscul manipulării. Percepția istorică a unui eveniment este filtrată prin numeroase straturi de retorică ideologică. Cultul modern al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1940 (Sept jours sur les routes de France). Aceste exemple ne învață ceva important despre buna folosire a maladiilor istorice. Dacă este fie imposibil, fie indecent să construiești o teorie de tipul analogia entis într-un decor ruinat, plin de orori și sânge, am putea lăsa loc atunci cuvintelor Ecleziastului (3, 10-11): „Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume. Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase și la timpul lor. El a pus în inima
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]