2,327 matches
-
ai bisericii se lăsaseră amenințător.). Tot mai mult se făceau auzite, printre greci, apeluri la detonarea uzurpatorului, care vorbea turcește, își dăduse fiica după un turc și le vindea turcilor țara. Ultimul reproș era nedrept, dar nu lipsit de temei. Otomanii, pe care Ioan Cantacuzino, fără a fi, în realitate, un turcofil, îi recruta ca parteneri militari, între timp, ieșiseră de sub autoritatea lui efemeră și începuseră să pună stăpânire pe pământurile Bizanțului. Încă în anul 1352, ei au cucerit cetatea Tzympe
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
în plasa sa. (cf Ducas) În anul 1359, turcii au atacat capitala Imperiului. Această năvală a fost respinsă- vechile ziduri ale orașului mai erau încă în stare să inspire respect barbarilor, în curând însă, din cauza monstruoasei incapacități a comandanților cetăților, otomanii au pus stăpânire pe Didymotika și pe Adrianopol, într-un răstimp mai scurt de un an (1361 și 1362). În 1365, Murad I, care-și luase titlul de sultan, a făcut din Adrianopol a doua sa capitală (prima fusese Brussa
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
prizonier la bulgari. Din nevoie l-a scos pe Paleolog unchiul său după mamă-Amedeo, ducele de Savoia. Aflându-se în fruntea oștirii cruciaților, acesta nu numai că l-a eliberat pe basileu din captivitate, ci și i-a alungat pe otomani din Peninsula Gallipoli. Ducele n-a încercat să facă mai mult și s-a întors acasă. O dată cu oștirea lui Amedeo a venit la Constantinopol legatul papal Paul. El le-a declarat grecilor, în mod public, că atâta timp cât Bisericile Romei și
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
cartierul general al sultanului și l-a înjunghiat pe Murad I. Acest lucru însă nu i-a salvat pe crestini-bătălia a fost condusă și câștigată de moștenitorul tronului turcesc, care a devenit în acea zi sultan-Baiazid I. Noul suveran al otomanilor era un oștean înzestrat și a fost supranumit Yîldîrîm-Trăsnetul. Baiazid a încetat să-i mai menajeze pe romei și, în 1390, moștenitorul tronului lui Iustinian și al lui Vasile Bulgarochtonul, Manuel Paleologul, a fost nevoit să asalteze, împreună cu sultanul, ultimul
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
ambele părți (cazacii și tătarii își continuaseră raidurile de jaf peste granițe), au făcut ca relațiile dintre cele două puteri să ajungă la un nivel extrem de scăzut la începutul secolului al XVII-lea. Ambele părți au început pregătiri de război. Otomanii considerau că urmau să fie gata de luptă în 1621, în vreme ce Seimul Rzeczpospolitei a respins cererile hatmanilor pentru fonduri. Consiliul secret al Senatului polonez a hotărât în cele din urmă să trimită forțele armate ale uniunii la luptă în 1620
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
pe atunci parte a Poloniei. Comandantul polonez Jan Karol Chodkiewicz a traversat Nistrul în septembrie cu aproximativ 35.000 de soldați polonezi și cazaci și și-a făcut o tabără intărită la Cetatea Hotinului, în încercarea de blocare a înaintării otomanilor, care era foarte înceată. Polonezii și cazacii au reușit să reziste din 2 septembrie până pe 9 octombrie. Primele zăpezi și și pierderea a aproximativ a 40.000 oameni l-a făcut pe sultan să ceară începerea negocierilor. Cu doar câteva
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
țării lor, Manuel II a fost de două ori nefericit, căci natura îl înzestrase, fără îndoială, cu minte și capacități, iar situația politică îl lăsa adesea pe post de observator neputincios. Oricât de mult se străduia basileul să stăvilească expansiunea otomanilor, fără bani, fără soldați, lucrul acesta nu prea-i reușea. Singura armă a împăratului era diplomația, iar arma lui Baiazid era sabia încovoiată. Superioritatea rămânea întotdeauna de partea sultanului".Chiar și pentru a se încorona, Manuel a trebuit să fugă
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
încovoiată. Superioritatea rămânea întotdeauna de partea sultanului".Chiar și pentru a se încorona, Manuel a trebuit să fugă, pe ascuns, din tabăra sultanului de lângă Brussa. În anul 1392, turcii au ocupat Macedonia, peste un an-Bulgaria. După cucerirea capitalei bulgarilor, Târnovo, otomanii i-au măcelărit pe locuitorii orașului fără nici o milă. În 1394 a căzut Thessalonicul, iar, în curând, Baiazid I Yîldîrim i-a înaintat, cu bună știință, lui Manuel II un ultimatum imposibil de îndeplinit, cerând ca, în cazul litigiilor cu
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
cruciaților o constitziau cavalerii polonezi, cehi, germani, francezi și unguri. În toamna anului 1396, armata creștină a ajuns la orașul dunărean Nicopole. . Între cavaleri nu există coeziune, maghiarii se certau cu francezii, disciplina lipsea din oștire. La 25 septembrie, armata otomanilor și cea a cruciaților s-au aliniat, pentru bătălia decisivă, pe o câmpie deluroasă din apropiere de Nicopole. Sigismund de Luxemburg era înzestrat cu neîndoielnice calități de comandant, și, la început, în pofida unei superiorități îndoite în forțe, turcii au suferit
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
asediul Constantinopolului nici vorbă nu mai putea fi. În noiembrie 1402, Manuel Paleologul a părăsit Parisul, fără a mai obține soldați de la rege, iar la începutul verii anului 1403 s-a întors la Constantinopol. Profitând de răzmerițele care izbucniseră printre otomani, romeii au redobândit Thessalonicul. În anul 1411, turcii au asediat din nou Constantinopolul, de data aceasta, din inițiativa sultanului Musa, fratele sultanului Mehmed I Çelebi. Doi ani mai târziu, Mehmed I l-a zdrobit pe Musa și a ridicat asediul
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
mâniat, s-a apropiat, în iunie 1422, cu oștirea de Constantinopol. Deasupra Bosforului au răsunat salvele primelor turnuri, s-a înălțat fumul primelor mine de pulbere. Grecii luptau vitejește. Asaltul decisiv de la poarta sf Roman a fost respins în august, otomanii au fugit, abandonându-și aproape toate tunurile. În curând, în Asia Mică a început o puternică răscoală populară și Murad II s-a retras. Manuel, care fusese lovit de paralizie, se lupta atunci între viață și moarte, în palatul Vlacherne
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
înrudit cu familia imperială. Există manuscrise bulgare în care se subliniază ideea că Veliko Târnovo, capitala de atunci a Imperiului Bulgar, era considerat Noul Constantinopol. A treia Romă bulgară a fost numai o idee dispărută odatăcu desființarea, în 1396, de către otomani a Imperiului Bulgar. Doctrina celei de-a treia Rome a fost adusă la Moscova de călugărul bulgar Ciprian, care avea să devină, în 1381, Mitropolitul Moscovei. Naționalistul italian Giuseppe Mazzini a fost unul dintre promotorii ideii celei de-a treia
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
iar cuprins de dispute în jurul credinței. Și, ca și atunci, fiecare a trebuit să decidă ce este mai important de salvat: ortodoxia sau statul. Dându-și limpede seama că fără sprijinul țărilor occidentale Constantinopolul și Moreea vor fi înghițite de otomani, mai devreme sau mai târziu, Ioan al VIII-lea a făcut alegerea și a hotărât, precum odinioară tatăl și bunicul său, să caute ajutor în lumea catolică. Tratativele în acest sens fuseseră purtate încă în timpul domniei lui Manuel al II
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
ii (limba română: "grănicerii") erau trupe ale Imperiului Austriac originare din zona de Graniță Militară cu Imperiul Otoman. Această zonă de graniță a reprezentat o zonă-tampon între Europa creștină și otomani, trupele fiind recrutate inițial pentru a apăra Austria în cazul unei eventuale invazii. Atunci când nu exista pericolul unui război împotriva otomanilor, regimentele de grenzeri erau folosite de către habsburgi pe alte teatre de luptă, deși un batalion din fiecare regiment rămânea
Grenzer () [Corola-website/Science/317797_a_319126]
-
zona de Graniță Militară cu Imperiul Otoman. Această zonă de graniță a reprezentat o zonă-tampon între Europa creștină și otomani, trupele fiind recrutate inițial pentru a apăra Austria în cazul unei eventuale invazii. Atunci când nu exista pericolul unui război împotriva otomanilor, regimentele de grenzeri erau folosite de către habsburgi pe alte teatre de luptă, deși un batalion din fiecare regiment rămânea pentru a păzi frontiera. ii erau succesorii armatei neregulate de panduri, care fuseseră de asemenea recrutați ca miliție de către habsburgi în
Grenzer () [Corola-website/Science/317797_a_319126]
-
teatre de luptă, deși un batalion din fiecare regiment rămânea pentru a păzi frontiera. ii erau succesorii armatei neregulate de panduri, care fuseseră de asemenea recrutați ca miliție de către habsburgi în secolul al XVIII-lea pentru a apăra granița cu otomanii, aceștia fiind folosiți și ca trăgători în Războiul de Șapte Ani. Cu toate acestea, până la vremea războaielor napoleoniene, trupele de frontieră fuseseră organizate în regimente de linie, însă erau considerate de către generalii austrieci ca fiind o combinație între infanteria de
Grenzer () [Corola-website/Science/317797_a_319126]
-
campania sultanului Baiazid al II-lea în Moldova. Pe 6 iulie 1484 începe asediul cetății Chilia, apărată de moldovenii conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim. După opt zile cetatea este cucerita de invadatori (14 iulie). Cetatea Chilia este stăpânita de otomani până în 1812, când, odată cu cedarea Basarabiei (partea de est a Moldovei, cuprinsă între Prut și Nistru) în urmă războiului turco - rus dintre anii 1806-1812, catre Imperiul Țarist, urmează destinul provinciei respective, cu excepția perioadei 1856-1878, cănd Basarabia de sud este reîntoarsă
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
și-au părăsit satele și s-au așezat pentru început pe râul Kuma, iar mai apoi pe râul Agrahan. După ce cazacii de pe Terek campaniile din Azov ale țarului Petru cel Mare din 1695-1696, ei au trebuit să facă față atacului otomanilor, care au distrus cele mai multe avanposturi ale lor de pe malul drept al Terekului în anul 1707. În 1711, contele Aparaskin a recolonizat toți cazacii de pe Terek pe malul stâng al râului. De-a lungul întregului secol al XVIII-lea, cazacii de pe
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Nezmaevski, a luat legătura cu Gladki. Acesta din urmă a fost ales ataman de tabără pe 1 octombrie 1828. Odată cu izbucnirea noului război ruso-turc din 1828 - 1829, armata rusă de sub comanda feldmareșalului Peter Wittgenstein a înaintat în teritoriul controlat de otomani, amenințând Siciul. Sultanul a dorit să-i mute pe cazaci în regiunea orașului Adrianopol și a ordonat mobilizarea Armatei Siciului Dunărean la Silistra. Gladki a ales să-i mobilizeze doar pe cei care păreau că sunt pro-turci, adică aproximativ 2
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
ortodocși de sub suzeranitatea Imperiului Otoman, aceștia și-au schimbat părerea de-a lungul timpului, mai cu seamă din pricina ocupării Basarabiei. Românii și rușii au luptat împreună împotriva Imperiului Otoman în 1877-1878, după care Dobrogea, pe care rușii o ocupaseră de la otomani, a fost dată României iar independenta țării noastre a fost recunoscută. Rușii, totuși, au ocupat Sudul Basarabiei, care fusese dat României prin acordul care a urmat Războiului Crimeei. Ulterior, în rândul populației a circulat informație despre Imperiul Rus cum ca
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
rebelii au rămas nepedepsiți. Parțial, în scopul de a liniști nobilimea agitată, Sigismund a susținut războiul cu Moscova. Deși forțele Republicii au fost aproape constant amestecate în războaiele cu Orientul (cu Moscova), la nord cu Suedia și la sud cu otomanii, Sigismund a profitat de războiul civil din Rusia și a asigurat câștiguri teritoriale pentru Republică. În timp ce Sigismund nu a reușit să recapete tronul suedez, ambiția sa personală de a face acest lucru a reușit să provoace o lungă serie de
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
serie de conflicte între Republică, Suedia și Moscova. În timp ce Seimul Republicii a reușit să contracareze multe din planurile lui Sigismund, Dinastia Vasa a reușit să tragă Republica în Războiul de Treizeci de Ani. Conflictul cu Suedia, combinat cu războaiele împotriva otomanilor și Moscovei, au culminat după moartea lui Sigismund, într-o serie de evenimente cunoscute sub numele de Potop, care au încheiat epoca de aur a Republicii. În timpul domniei sale, el a permis dinastiei Brandenburg Hohenzollern să moștenească Ducatul Prusiei. Sigismund s-
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
cu privire la diferențele de doctrină și practică dintre cele două Biserici. Între anii 1571 și 1832, ocupația otomană a readus ortodocșilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece viețile și proprietățile lor erau permanent la dispoziția otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populația creștină din Cipru (Rum millet) era considerată națiune separată și unica biserică creștină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei națiuni, fiind responsabil și cu colectarea taxelor. Dar
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
a fost construit peste Dunăre, un capăt se află în Cladova iar celălalt pe malul unde se află astăzi Drobeta Turnu Severin. Mai tarziu, slavii vechi au fondat aici o așezare, care a fost numită Novi Grad (Нови Град), în timp ce otomanii au construit aici o cetate numită "Fetislam". Numele Kladovo de astăzi a fost menționat pentru prima data in 1596 într-un document militar austriac. Există mai multe teorii cu privire la originea numelui actual al orașului: O localitate cu același nume se
Cladova, Bor () [Corola-website/Science/318243_a_319572]
-
Zanes" / "Pontes" a existat în această locație. În Evul Mediu, slavii au fondat aici un oraș nou, care s-a numit "Novi Grad" (Нови Град), dar a fost demolat de către maghiari în 1502. El a fost reconstruit în 1524 de către otomani și a primit un nume nou: "Fethi Islam" ("Fetislam").Potrivit călătorului otoman, Evliya Chelebi, care a vizitat orașul în 1666, locuitorii vorbeau limbi locale de origine slavă, limba turcă și de asemenea, limba vlaha. În 1784, populația din Cladova numără
Cladova, Bor () [Corola-website/Science/318243_a_319572]