KorAP: Find »[drukola/base=pântec & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...78 >

1,945 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

Draga mea, fiica mea. Lea spunea că a ținut secretul ca s-o protejeze pe Rahela în fericirea ei. Statutul ei de primă soție avea să fie confirmat de nașterea unui fiu și ea simțise de la început că avea în pântec un băiat. Rahela a fost foarte furioasă când a auzit că Lea era însărcinată. S-a gândit că sora ei ținuse secretul pentru că era vorba despre o conspirație împotriva ei, ca s-o facă de rușine, ca să-și asigure rolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Rahela n-a mai avut ce face cu cârpele sau cu fânul. Amândouă surorile erau însărcinate. Recolta de orz era uriașă. Ciobanii îl băteau pe Iacob pe spate și făceau glume pe seama potenței lui. Zeii le zâmbeau. Dar exact când pântecul Leei se rotunjea pe sub tunică, Rahela a început să sângereze. Într-o dimineață, cam la trei luni de la nuntă, a sculat pe toată lumea cu țipetele ei. Lea și Zilpa s-au repezit la ea și au găsit-o suspinând, înfășurată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
picături dintr-o băutură roșie aromată. Inna a strecurat cuvinte secrete de ușurare și speranță în urechea Rahelei. I-a spus că nu-i va fi ușor să aibă copii, dar a prezis că într-o zi va purta în pântec băieți frumoși, care vor străluci ca stelele și-i vor păstra amintirea. Inna i-a promis că-și va folosi tot meșteșugul ca s-o facă pe Rahela să rămână din nou însărcinată, dar asta doar dacă va face exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pe Rahela să rămână din nou însărcinată, dar asta doar dacă va face exact așa cum îi va spune moașa. De asta atunci când Lea, deja în luna a șasea, i-a cerut surorii ei binecuvântarea, Rahela și-a pus mâinile pe pântecul Leei și a mângâiat viața care se afla acolo. Rahela a plâns în brațele surorii ei, i-a sărutat mâinile Adei și a rugat-o pe Zilpa să-i pieptene părul. A luat-o pe Bilha deoparte, a îmbrățișat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
și Zilpa și Rahela au trebuit să-și adune toate forțele ca s-o țină. Apoi Inna i-a spus Bilhei să-i ia locul Rahelei, pentru ca Rahela să poată prinde copilul; poate că sângele nașterii avea să facă ca pântecul Rahelei să se umple din nou. Și așa Rahela s-a scăldat în râul dădător de viață. Lea a răcnit și a născut. Era așa de mare, că a fost nevoie și de Rahela și de Inna ca să-l prindă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
speriat atât de tare pe surorile ei încât au început să insiste pe lângă ea să nu mai încerce să facă copii și au vrut s-o convingă să bea infuzia de semințe de chimen dulce care i-ar fi închis pântecul, măcar până își mai recăpăta forțele. Rahela, la capătul puterilor, a acceptat. Dar n-a rezistat prea mult în mijlocul gălăgiei făcute de fiii surorii ei. Deși n-o mai ura pe Lea cu forța din trecut, Rahela nu-i putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
forța din trecut, Rahela nu-i putea zâmbi surorii ei atâta timp cât trupul ei rămânea neroditor. Era deseori departe de corturile familiei, sfătuindu-se cu Inna, care avea mereu o listă nesfârșită de fierturi ce-ar fi putut să-i deschidă pântecul. Rahela le-a încercat pe toate, fiecare licoare, fiecare leac faimos. Purta doar roșu și galben, culorile sângelui vieții, și un talisman pentru menstruație sănătoasă. A dormit cu burta lipită de copacii zeițelor locului despre care se spunea că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
imediat Rahelei și să i-o dea, clipind și spunând o rugăciune. O dată Ruben a găsit una foarte mare și i-a adus-o mătușii lui cu mândria unui vânător de lei. Dar mandragorele n-au putut face nimic pentru pântecul Rahelei. Căutând să facă un copil, Rahela i-a văzut pe alții născându-se și a devenit ucenica Innei. A învățat ce trebuie făcut când copilul e cu picioarele în jos când vine prea repede și carnea mamei se rupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
și a luat-o în brațe, drăgăstoasă ca o mamă. - Lasă-mă să intru la Iacob în locul tău, i-a șoptit Bilha. Lasă-mă să-ți port un copil și să ți-l aduc la picioare. Lasă-mă să fiu pântecul și sânul tău. Lasă-mă să sângerez în locul tău și să-ți vărs eu lacrimile. Să fiu eu purtătoarea ta până când o să vină și timpul tău. Lasă-mă să fiu eu speranța ta, Rahela. N-o să te dezamăgesc. Rahela n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
acum mi-e greu să cred că am fost eu însămi. Mi-am pus mâna pe sexul lui, iar eu i-am luat mâna și i-am pus-o pe al meu. Mi-a ridicat cămașa și mi-a mângâiat pântecul și sânii. Și-a îngropat fața între coapsele mele și eu aproape am izbucnit în râs, atât de mare a fost șocul plăcerii. Când m-a pătruns, a fost ca și când aș fi căzut într-un lac limpede, ca și când luna însăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
multă plăcere și relaxare. - Iacob zicea că-l fac să se simtă liniștit, povestea Bilha cu mândrie. Și Bilha a rămas însărcinată. Rahela a primit vestea cu sărutări și s-a bucurat alături de sora ei. Cu cât treceau lunile și pântecul i se mărea, Rahela îi cerea să-i spună fiecare senzație, fiecare durere, fiecare stare. Când fusese momentul exact când își dăduse seama că a prins rod? Oboseala sarcinii o simțea în genunchi sau în ochi? Poftea la dulce sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
dăduse seama că a prins rod? Oboseala sarcinii o simțea în genunchi sau în ochi? Poftea la dulce sau la sărat? Cele două au împărțit același așternut în toată perioada de sarcină. Femeia fără rod a simțit rotunjirea treptată a pântecului surorii ei și îngreunarea sânilor. A văzut cum pielea se adună în benzi întunecate pe burtă și pe coapse și a observat cum i se schimbă culoarea sfârcurilor. Cu cât copilul creșetea în Bilha și îi sugea culoarea și energia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
După o dimineață de gâfâieli și gemete, s-a așezat pe cărămizi, iar Rahela s-a ghemuit și ea luând-o în brațe. Coatele Bilhei se odihneau pe genunchii îndoiți ai Rahelei și era ca și cum cele două femei împărțeau același pântec în acel moment teribil când copilul își făcea drum afară. Fețele lor se contorsionau și se roșeau în același timp și au țipat la unison când i-a apărut capul. Inna povestea că a fost ca și cum o femeie cu două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
apărut și i s-a tăiat cordonul, Rahela l-a ținut în brațe prima dată. Ochii îi lăcrimau sau așa i s-a părut Bilhei, care își mușca limba și aștepta momentul să-și țină în brațe primul dar al pântecului. Ochii Bilhei urmăreau fiecare mișcare a Rahelei în timp ce ștergea copilul de sânge și-l verifica să vadă dacă e întreg și nepătat. Bilha abia mai respira cu cât trecea timpul și rămânea cu brațele goale, dar nu zicea nimic. Prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
începea să găsească plăcere în brațele lui. - Chiar nu știusem până atunci de ce Lea și Bilha îi căutau patul lui Iacob, spunea Rahela. Totdeauna mă dusesem în patul lui destul de binevoitoare, dar mai mult din datorie. Dar după ce Dan deschisese pântecul Bilhei, într-un fel pasiunea mea s-a întâlnit până la urmă cu a lui Iacob și am înțeles dorința surorilor mele de a se culca cu el. Și atunci am fost din nou geloasă pe toți anii în care îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ea, n-am fost, pentru că nu mă așteptasem oricum la nimic plăcut. Zilpa a rămas gravidă în timpul sarcinii Bilhei. Și curând după ce s-a născut Dan, a început să se vadă ca și cum Zilpa chiar înghițise luna. Pe trupul ei slab, pântecul părea enorm și perfect rotund. Surorile ei o tachinau, dar Zilpa doar zâmbea. Era bucuroasă că scăpase astfel de insistențele lui Iacob, pentru că bărbații nu se culcă cu femei însărcinate. Radia în noul ei trup și avea vise splendide, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
care, deși erau foarte puternice, nu aduceau copilul mai aproape de venirea pe lume. Până la urmă, Inna a încercat un leac nou, pe care îl luase de la un negustor canaanit. Și-a băgat mâna până foarte sus, până la poarta încăpățânată a pântecului Zilpei și a frecat o gumă aromată, puternică care și-a făcut efectul pe loc. Zilpa a urlat, iar sunetul pe care l-a scos, probabil din cauza atâtor urlete din acele zile, a sunat nu ca al unei femei, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
a spus Inna Zilpei, o să ai gemeni în seara asta. Nu ți-ai dorit așa? Nu prea seamănă a preoteasă, nu-i așa? a chicotit ea. Al doilea copil a venit repede, acum că Gad deschisese calea. A căzut din pântecul mamei lui ca un fruct copt dintr-un pom, tot un băiat și tot brunet, dar mult mai mic decât primul. Dar mama lui nu l-a văzut. Un șuvoi de sânge i-a urmat și lumina din ochii Zilpei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
soție în patul lui. Nu s-a mai culcat niciodată cu Iacob de atunci. Iacob a tresărit când a auzit că îi făcuse gemeni. Fusese unul el însuși și asta îi adusese numai nenorociri. - Să uite că au împărțit același pântec, a ordonat el. Și s-a întâmplat așa, nu pentru că a ordonat Iacob, ci pentru că pur și simplu cei doi erau foarte diferiți între ei. Gad era înalt și slab și-i plăcea să cânte la flaut și să bată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
întâmplător, iar Inna era plecată departe în nord. Lunile treceau și ea tot nu se întorcea cu ierburile. Lea a încercat trucul vechi - a înmuiat un ghemotoc de lână în ulei de măsline și l-a pus la intrarea în pântec înainte de a se culca cu Iacob. Dar eforturile ei n-au ajutat la nimic, și, pentru prima dată, noua viață care s-a anunțat în ea n-a făcut-o fericită. Lea n-a vrut s-o supere pe Rahela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
zis Rahela, spunându-i pe nume pentru prima oară de când își aduceau aminte oricare dintre ele. Te rog, a insistat ea. Lea a râs și s-a îmbunat, pentru că și ea își dorea o fată. Cât timp am dormit în pântecul mamei mele, ea m-a visat și la fel m-au visat și mătușile mele. Bilha m-a visat într-o noapte când se afla în brațele lui Iacob. - Te-am visat că erai îmbrăcată într-un veșmânt de in

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pietre prețioase albastre și verzi. Aveai părul împletit meșteșugit și în mână un coș și mergeai pe o pajiște mai verde decât oricare alta. Mergeai printre regine, dar erai singură. Apoi Rahela a visat despre nașterea mea. - Ai apărut din pântecul mamei tale cu ochii deschiși și cu gura plină cu dințișori perfect dăltuiți. Ai început să vorbești de cum ai alunecat dintre picioarele ei și ai zis: „Vă salut, mamelor. Am venit, în sfârșit. Aveți ceva de mâncare?”. Iar noi râdeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
de nimeni. De nimeni în afară de Bilha, care a tăcut. În luna a patra s-a dus la Inna care i-a spus că erau semne bune pentru acest băiat și Rahela a început să spere. Le-a arătat surorilor ei pântecul îngroșat, iar ele au dansat în cerc în jurul ei. A luat mâna lui Iacob și a pus-o pe rotunjimea pântecului, iar el, tată a zece fii, a plâns. A început s-o supere spatele. Sânii ei micuți au devenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
spus că erau semne bune pentru acest băiat și Rahela a început să spere. Le-a arătat surorilor ei pântecul îngroșat, iar ele au dansat în cerc în jurul ei. A luat mâna lui Iacob și a pus-o pe rotunjimea pântecului, iar el, tată a zece fii, a plâns. A început s-o supere spatele. Sânii ei micuți au devenit mai mari și dureroși. Gleznele ei perfecte s-au îngroșat. Dar tot ce ținea de neplăcerile femeilor însărcinate era pentru ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
a dus apoi spre răsărit, dar a găsit acolo femei cărora bărbații le furaseră limba, iar ele nu mai puteau să vorbească singure. Și cum Uttu nu știa cum să vorbească cu bărbații, s-a dus la Ur, care era pântecul lumii și acolo a găsit o femeie pe nume Enhenduanna, care a vrut să învețe. Uttu a luat-o pe Enhenduanna în brațe, a înconjurat cu brațele ei mari mâinile ei micuțe, și-a pus mâinile ei de aur peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]