3,270 matches
-
toate-au fost bune, Gol adevărul a început să răsune, Nici gând de furt sau de ascuns ceva, Atât doar că rușinea doare undeva! Când alții n-au încredere în tine Și cred că tu ești răul cel pervers Ce păcălește - întregul univers, Fiind corect să mori ades îți vine! TU EȘTI STEAUA MEA DIN VIS Așa cum miroși de bine, Nici o floare nu-i ca tine, Dulce, gingașă, frumoasă, Tu ești floarea mea aleasă! Când ai ochii plini de vrere Și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de treizeci și patru de ani, avea cincizeci. El știuse. Și asta se afla acolo, în creierul lui, ca ceva anormal luptându-se împotriva celei mai mari forțe ale eului uman: voința de a avea o identitate sigură. Nu se mai putea păcăli singur. Nu era și nu fusese niciodată Lesley Craig. În consecință, venise timpul să se confrunte cu cei care știau cine este el. Oricare ar fi fost scopul lor pentru a-i imprima convingerea că era Lesley Craig, trebuia silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
domnule Tony Pavone Îmi permit să-ți pun o Întrebare. Dumineca trecută de ce n-ai venit...? Dar cu două săptămâni În urmă...? Dacă atunci când vi-i la mine faci alergie, te avertizez:, te Înșeli amarnic...Pe mine nu mă poți păcăli după bunul tău plac. Spune, ți-e foame, așez masa...?” Încercă să-i raspundă Însă nu bolborosi decât unele cuvinte fără Înțeles. Atunci Îi făcu un semn negativ cu mâna În timp ce privirea lui bolnavă Îi cerea Îndurare. Carla Însă, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
reclamație miliției, socoti banii iremediabil pierduți. Mulțumi totuși norocului, lecția primită nu-l costase prea mult. Mai făcu unele hazardate investigații iar În cele din urmă cu sufletul cătrănit, părăsi perimetrul borfașilor meditând profund la tehnica desăvârșită În care fusese păcălit. Evident, destul de necăjit pentru a se duce acasă, dădu un telefon fetei motivând Întârzierea fără alte amănunte, iar el tot căscând gura la vitrinele unor magazine se trezi În fața restaurantului Lido. Privi cu nostalgie la imensele geamuri cari erau acoperite
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
teribilă situație se aflau foarte multe din clădirile capitalei? Ce urma să facă, să le transfere pe toate la groapa cu gunoi...!? Oricum aceste clădiri dacă, se mențineau pe verticală, ele aveau să fie reparate de mântuiala, cosmetic, pentru a păcăli locatarii să Înceteze cu pretențiile iar adevărata triere a clădirilor dramatic avariate urma s’o facă următoarea trepidație a scoarței pîmântești...!!! Pentru Început, Tony Pavone avea nevoie de o echipă complexă compusă din cel puțin șapte-opt lucrători. A doua zi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone, desprinse din grindă o bucățică de soluție cristalizată care cu un ușor efort se sfărâmă Între degetele sale În mici fărâme, mai mult În praf...!! Câtă ignoranță, bătaie de joc oferită din partea călăilor aflați la putere, Încercând să păcălească lumea cu vorbele lor demagogice, mincinoase la exasperare, punând În pericol viața acestor locatari...!! Câteva zile avu parte de liniște. Nu pentru mult timp Însă deoarece,atunci când se aștepta mai puțin fu chemat la Conducerea Cooperativei, fiind introdus direct la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pardon, tovarăși...!” - răgni ofițerul ca scos din minți privindu-l dușmănos. „Minți, minți cu obraznică nerușinare. Adevărul adevărt...! N’ai scos nici un fel de buturugă dar, ai Încasat banii Împărțindu-i cu dirigintele de șantier...! Pe mine nu mă poate păcăli nimeni și nici n-ar fi reușit să mă tragă pe sfoară...! Mintea mea lucrează mai repede decât a tuturor borfașilor de teapa ta fiind instruit la Înalt nivel economic, cunoscând În totalitate procesul tehnologic al tuturor meseriilor...! Ți-am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unii ospătari ce Încărcau nota de plată consumatorilor, de speculanții dela Aprozar ce vindeau cartofii cu lipsă la cântar și jumătate amestecați cu pământ și alte gunoaie, de cârciumari ce falșificau băuturile alcolice adăugând apă ori alte ingrediente pentru a păcăli populația mărindu-și venitul, de tot felul de potlogari furând din avutul oamenilor, de unii borfași prinși cu mâna În buzunarul altora. De data aceasta Însă, captura era senzațională. Gestionarul Buga Nicolae dela baza de aprovizionare a capitalei cu materiale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oameni muncesc greu pentru o plată puțină din care mai trebue să trimeată și În țară pachete pentru familie ori alte obligații, dar sunt mulțumiți cu puținul lor...! Alții Însă, dorind să se Îmbogățeasă rapid, umblă cu șmecherii pentru a păcăli pe ce-i amatori de chilipiruri. Și...pentru a face economie financiară, evitați restaurantele românești. Acești patroni de resturant nu știu ori nu au răbdare să facă un comerț perfmormant În timp, dumnealor forțând o Îmbogățire rapidă dau faliment În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asigurat-o, indignat, că nu. — Adică, a adăugat el, în afară de colegi și restul. Ea s-a uitat la el, trăsnită. El s-a uitat la ea la rândul lui, o clipă foarte lungă. Apoi a izbucnit în râs: — Te-am păcălit. Sheba a rămas tăcută. Și-a pus mâinile pe umerii lui și i-a studiat rânjetul de pe faț. I-a spus să nu mai glumească niciodată cu asta. I-a spus că îi va fi foarte greu să păstreze secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Crezuse în talentul lui de a dansa, deși niciodată la el în casă, acolo unde taică-su l-ar fi bătut ca pedeapsă pentru ocupații atât de păcătoase. Ahmad era tânăr și naiv și credea că va putea să-și păcălească moștenirea de familie. Nu trebuia să se supună regulilor tatălui lui, nu trebuia să se ralieze la o religie atât de feroce. El putea să scape pe fereastra de la dormitor, iar bătăile pe care le încasa la întoarcere nu făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fruntea poeziei și-mi lasă în zvâcnetul tâmplei câte un vers... pentru el... nu mai alerg. rămân cu ochii pe tavanul la care priveam nopțile, împreună cu tine, copile, când jocul durerii se mai domolea iar tu, bulgăre de aur, râdeai păcălindu-mi inima să nu se mai zbată. câtă frică, Doamne, am învățat să domolesc... cât din urletul fiarei am învățat să ascund, sub măștile atât de prost construite încât, copilul cu ochii din cărbunele iubirii mă citea ca pe o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
urmele adâncite pretutindeni în jur. Mă chemase acolo o tânguire. Îmi tot părea că aud un scâncet ca de copil. Era greu să ghicești în pădure de unde vine un sunet, dar eu învățasem de la Baci cum să nu mă las păcălit de ecou. Nu departe de mine, la vreo douăzeci de pași, după un trunchi imens de stejar prăvălit, un cățelandru își tremura piciorul rănit. Sângele năclăit i se închegase pe blană arătând ca o rană imensă. Nu pricepeam cine-l
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zicala: „Pasărea care zboară nu lasă urme” ? — Da, dar ce facem cu agrafele? Și apoi nu s-a atins deloc de carnetul de economii. .. — Agrafe, agrafe, agrafe... De unde știi că nu a simulat totul, chiar cu scopul de a te păcăli? Ei, ce zici? Și apoi, poate Încerca să-și ia rămas-bun... pentru ultima oară... — SÎnt sigură că nu i-a trecut prin cap așa ceva. CÎt i-am căutat eu agrafele, el și-a lustruit pantofii, fluierînd o melodie ciudată. — Ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
multă lume. Ora de plecare de la serviciu... — Deci tu ai fi putut să te iei după domnul Nemuro, nu? Tashiro Își șterse ochelarii cu o batistă șifonată și Îi fixă pe nas cu două degete, rînjind: — Aha! Credeți că mă păcăliți ? Ați fi vrut să spun da și apoi m-ați fi Întrebat cum de i-am văzut fața daca mergeam În spatele lui. Din păcate, vă spun adevărul. Nu mă prindeți cu una, cu două. — Fie. Dar spui că a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În curînd... Vreau să-mi auziți și dumneavoastră vocea cînd mă, sting. Dacă mă tratați ca pe un vierme, oare o să vă afecteze cu ceva dacă sînteți martor la dispariția mea definitivă?... SÎnt sigur că dumneavoastră credeți că iar vă păcălesc... Bine... Ascultați numai pînă vă beți ceaiul. — Beau cafea. — Cu atît mai bine. Vi se potrivește. Ascultați! Se aude ? SÎnt sus pe eșafod... un geamantan... Îmi pun funia de gît... Ba nu, Îmi bag capul În nod... — Ai lăsat vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
singuri colinde. Bunicii și mie ne dădea mâna. Eu trăiam în București și mă învățasem să deranjez cu un nonconformism soft, ea era bătrână și neinstituționalizată, care va să zică, o femeie aproape liberă. În aceeași biserică îmi botezasem copilul. Ca să ajungem acolo păcălind ochii la pândă, am învelit lumânările de botez în ziare și am luat altă mașină decât Dacia tatei. Evident, eu am fost ținută în afara bisericii. Eram spurcată fiindcă născusem un copil și nu am cerut moliftă după aceea. E clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să ajung la birou, mă calmasem. Am înțeles ce se întâmplase: avusesem ghinion. Întâlnisem o șarlatancă, cineva care înșela persoanele vulnerabile - și o făcea foarte, foarte prost, pentru că eu eram al dracului de vulnerabilă și nici măcar eu nu mă lăsasem păcălită de porcăriile ei. Undeva există un medium adevărat prin care o să iau legătura cu tine. Tot ce trebuie să fac e să îl găsesc. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Baked Alaska
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să doarmă pe canapea. Și cum rămâne cu mine? Eu unde o să dorm? Nu-mi ziseși adineaori că tu de-abia dacă dormi? Așa că nu prea contează, nu? N-ai un fotoliu, ceva? —Ba da. Dar... —Ha, ha, te-am păcălit! De parcă am putea să stăm acolo, n-ai loc să arunci o gămălie, darămite un ac. E ca etajul 7 și jumătate din Being John Malkovich. Stăm la Gramercy Lodge. —La Gramercy Lodge? Dar tata n-a făcut toxiinfecție ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se vede. E de rău augur, prieteni! Zeii îmi spun că Galba nu-l va numi pe Otho urmașul lui - aruncă ficatul în foc. Și totuși, peste puțin timp Otho va ajunge împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce mai contează la vârsta mea? spuse Ammaji mulțumită de reacția nepoatei sale. Supse din dinți aroma cinei. Că sunt galbeni, albaștri sau negri, tot e mai bine decât fără dinți, nu? Dar Pinky, văzând cum încerca Ammaji s-o păcălească să nu mai plângă, reveni la smiorcăiala sa, răzbunându-se. — Offff, offff, offf, se tânguia ea. 10 Înainte să treacă o lună, domnul Chawla reușise să aducă tot felul de îmbunătățiri aranjamentelor de locuit ale familiei sale din livadă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în alta, părea cu adevărat pierdută printre cuvintele ce-i zburau din gura mică, rotundă și rubinie. După puțin timp i se alătură, iar adepții îi urmară exemplul unul câte unul. Se simțiră extraordinar cântând împreună. — Cum reușea să-i păcălească pe toți oamenii ăia? se întrebă spionul de la Societatea Ateistă, trăgând cu ochiul din spatele copacului. Ce putere avea asupra lor? Ce avea el? Adulmecă aerul. Mirosul de nucșoară și cuișoare se înălța prin frunziș dintr-o oală de undeva. Nucșoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bucuria pentru umilința pe care o înghițisem. Bănuiam că mă privise din holul de sticlă, după ce mă urmărise până la teren. — Ciorapi negri, a spus el. Arătai ca dracu’. Era tema lui preferată. Laitmotivul discursului era că îi distrusesem viața. Îl păcălisem și îl fentasem de multe ori. Nu mai puteam face nimic pentru el. Singurul lucru care l-ar fi remontat ar fi fost propria mea distrugere. N-am mai spus nimic. Îmi doream să-mi telefoneze când voi fi amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tras un foc de armă care a lăsat în urmă un nouraș de cordită plutind ca un semn de întrebare, unul dintre polițiști ținându-și arma deasupra capului, iar celălalt (prevăzut cu lanternă și aparat de emisie-recepție) încercând să-l păcălească. În cele din urmă, maestrul lanțului a căzut în genunchi și și-a ridicat ambii pumni cu mâinile înțepenite, bărbia i s-a înfipt în piept și, cu toată fața întinerită, a chicotit vinovat. S-a terminat. Nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am aripile. Nu am banii. Următorul loc unde am fugit în neștire a fost prin groapa întunecată a lui JFK, prin craterul înconjurat de ochiul de oțel al aerogărilor cu avioane crucificate care zburau și urlau deasupra capului meu. Tocmai păcălisem un taximetrist de douăzeci și cinci de dolari; și nu era vorba de vreun idiot, ci de un muncitor onest din Israel, care strângea bani pentru facultate și ca să-și ajute bătrânii, pensionari de pe lângă Ierusalim. În drum spre Kennedy m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]