1,752 matches
-
dramatice de decor și la retorica inflamată, junimismul militează, nu mai puțin pasionat, pentru evoluția care face să rodească sâmburele din solul național. Din această perspectivă, se poate observa în reflecția lui Carp o obsesie a policentrismului: modernizarea ro mânească păcătuiește prin concentrare administrativă și prin hipertrofiere. Anemia vieții locale, tendința de a acorda Centrului putere de decizie prin ucaz sunt semnele unei patologii care își are originile îndepărtate în mecanica iacobină și bonapartistă a constituirii națiunii. Lectura lui Buckley, realizată
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
la creștinism nu trebuiau să se considere imuni de martiriu ori îndreptățiți de nedreptățile le-ar fi săvârșit. În fața lui Dumnezeu soldatul și civilul creștin au aceleași îndatoriri: inevitabilitatea păcătuirii este inexistentă pentru cine are numai datoria de a nu păcătui. Nu este posibilă căderea la învoială cu privire la angajamentele baptismale; dacă se cedează necesităților, cauzelor de forță majoră, atunci ar putea să fie admise ca licite și transgresiunile voluntare, ca efecte necesare ale unor cauze determinate, astfel încât orice eveniment ar fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în căutarea perfecțiunii evanghelice, pe care o va împlini deplin numai în escatologie. Sensul comprehensiunii și al deschiderii lui Ciprian, după cum se poate vedea în De lapsi (Despre cei căzuți), reflectă gândirea Bisericii promptă să reprimească creștinii care poate au păcătuit destul de grav. Dacă Tertulian înfrunta problema serviciului militar și a războiului direct, grație caracterului său arzător și concret, rod al unei inteligențe analitice, care îl va duce spre trecerea de la aspectul general la cel particular, Ciprian, asemenea lui Arnobius și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
totuși decât la o amplificare a urii și a violenței.) „Iertând te ridici mai presus decât cei ce te-au insultat.” (Napoleon I Bonaparte) „Răzbunarea omului nobil este iertarea și uitarea.” (Fr. Schiller) Cine poate face bine și nu face păcătuiește. (A nu face binele, atunci când ai putea să-l faci, Înseamnă că nu ești Încă pregătit În forul tău interior să acționezi În folosul cuiva: „Cei buni nu sunt buni dacă-i lasă pe cei răi să facă rău”.) „Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un alt proverb, „Răul ce și-l face omul singur nu-l poate desface nimeni”. Într-adevăr, de viciul tău nu te poate scăpa nimeni, dacă nu ești pregătit În forul tău interior să lupți cu el.) „Poți să nu păcătuiești de frică. E o treaptă inferioară, bună și ea. Ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare. Dar și de rușine. O teribilă rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios În fața unei persoane delicate, a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
așa, autentic ficțional”, În rîndul lor putînd fi inclusă Divina Comedie sau Don Quijote (accentul cade pe ficțional) și “falsele autoficțiuni”, “care nu sînt ficțiuni decît pentru vamă: altfel spus, autobiografii rușionoase.” Reputatul naratolog se vădește astfel un purist incorijibil care păcătuiește În primul rînd printr-o idee imuabilă despre literatură, aceea care o suprapune fără rest funcțiilor estetică și didactică. Din acest punct de vedere, “falsele autoficțiuni”, cele contemporane, sînt, cred, niște texte hibride care fac trecerea de la acea literatură estetică
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dat la iveală, nu se va mai putea lăsa legănat de iluziile nutrite până atunci. Supravegherea l-a aneantizat. La o astfel de supraveghere ludică participă, de obicei, membrii unei comunități, asociați pentru a-și prinde în cursă adversarii care păcătuiesc prin vanitate și nu sunt nici foarte greu de păcălit. Dar dacă, într-o primă etapă, nimeni nu se îndoiește că lucrurile vor ieși bine și supravegherea își va atinge scopul, în schimb, consecințele nu mai sunt chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o construcție utopică despre persoană, care caută să o idealizeze? N. Berdiaev răspunde la această Întrebare cu argumentele antropologiei creștine, conform căreia „omul este o ființă creată de Dumnezeu, o ființă liberă care, prin această libertate, se desprinde de Dumnezeu păcătuind, dar se regenerează prin grația care o salvează” (De la destination de l’hommeă. Pentru M. Scheler, omul se distinge prin acel principiu superior care este spiritul ce se manifestă exclusiv prin persoană, și face ca aceasta să se depășească pe
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cîteva întrebări, ceea ce am și făcut. în ziua de 24 iulie am primit 12 pagini dactilografiate, cu mult peste cît mă așteptam și, trebuie să adaug, cu ceva peltea în ele. Le-am citit pe alocuri cu nemulțumire, părîndu-mi ca păcătuiesc prin dilatări retorice. Astfel, după ce povestește că l-a cunoscut pe Bacovia la o „consfătuire redacțională” a „Ateneului cultural”, în casa lui Gr. Tabacaru, care îl convocase (era student și secretar de redacție al ziarului „Bacăul”) ca să-i ceară „sprijin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
contra, oamenii de bunăvoință au lucrat mai întotdeauna izolați și mai niciodată nu au știut să vorbească țăranului limba înțeleasă de dânsul, nici să-i capete încrederea. Prea adeseori sfaturile cele folositoare au fost înfășurate în formule abstracte sau au păcătuit prin câte o parte nepractică, care ori le făceau neînțelese ori ducea la nesuccese. În fine, prea adeseori țăranul a avut ocazia a se convinge că multe dintre profesările de prietenie ce i se făceau nu erau dezinteresate. A cui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sex. Noțiunea de verb corespunde acțiunii narative. Verbul cel mai important, verbul "a" însemnînd modificarea situației face parte din însăși definiția genului nuvelei (mai exact, genului nuvelă bocca-ciană). Verbele "b" și "c" sînt strîns legate: sensul lui "b" este a păcătui, a transgresa o normă, iar al lui " c" a pedepsi (deși în mod normal aflate într-o relație de presupoziție, în universul boccacian fapta rea e rareori urmată de pedeapsă). Remarcăm în această tipologie o diferență de nivel de generalitate
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la moartea trupului ori de cîte ori se vorbește despre moartea elanului animant și la "viața veșnică de după moarte" atunci cînd se vorbește despre învierea etică, despre redresarea elanului în timpul vieții. După părerea apostolului, omul moare în timpul vieții prin păcat (păcătuind). El învie în timpul vieții nemaipăcătuind: murind pentru păcate sau în păcat. Conform mitului Genezei, păcatul pentru care trebuie să murim în timpul vieții ca să înviem sau să renaștem în timpul vieții la adevărul etern este păcatul adamic prin care a apărut "moartea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cîte ori se vorbește despre moartea elanului animant și la "viața veșnică de după moarte" atunci cînd se vorbește despre învierea etică, despre redresarea elanului în timpul vieții. După părerea apostolului, omul moare în timpul vieții prin păcat (păcătuind). El învie în timpul vieții nemaipăcătuind: murind pentru păcate sau în păcat. Conform mitului Genezei, păcatul pentru care trebuie să murim în timpul vieții ca să înviem sau să renaștem în timpul vieții la adevărul etern este păcatul adamic prin care a apărut "moartea sufletului", tentația banalizantă. Adevărul este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
divine formulate de profeți și codificate în Cartea Deuteronomului, fără a accepta compromisuri față de divinitățile din Canaan, determinându-i și pe supuși să le urmeze exemplul. a) Aceste criterii pot duce la paradoxuri. De exemplu, regele David, un aventurier care păcătuiește de mai multe ori, chiar dacă se căiește de fiecare dată, devine un fel de rege ideal raportat atât la trecut, cât și la viitor, astfel că se speră reîntronarea sa; pe Solomon, cel puțin în prima parte a domniei, îl
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
său apare și doctrina păcatului originar conform căreia acesta este o consecință a căderii primilor doi oameni, doctrină căreia i se atribuie o valoare universală și veșnică; în 4Esdra 7,118 se afirmă: Ce ai făcut, Adame! Dacă ai fi păcătuit, ruina nu a fost doar a ta, ci și a noastră [a tuturora] care suntem descendenții tăi! (Sacchi 1989, p. 335). Acest concept a fost reluat în Noul Testament de către Paul care face din el cheia de boltă a doctrinei mântuirii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cu multă băgare de seamă le putem atinge." Pentru Maiorescu, Conul Leonida... nu era decît "mica farsă a lui Caragiale" iar un ziar liberal observa că în Scrisoarea pierdută devenită în timp capodopera absolută a dramaturgiei românești "moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri" acceptînd doar că "toate au vervă, chiar și cînd n-au fond." Corul denigratorilor atinge punctul maxim după premiera piesei D-ale carnavalului făcîndu-se publice invectivele cele mai ordinare: "O stupiditate murdară, culeasă din locurile unde
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
am făcut un costum, parcă m-am născut cu el”. Până și personajele cele mai rele ale filmului, escrocii Atanasiu și Lupu, sunt niște „îngeri căzuți”. Au fost și ei muncitori în industria grea, alături de tatăl lui Filip, dar au păcătuit, au făcut să sufere crunt un nevinovat, Ionescu, și au fost alungați din rai. Atanasiu are acum o mică feudă, căpușează un depozit de alimente. Caz cu totul izolat în societatea noastră socialistă, așa cum filmul nu uită să ne amintească
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
finală și ca urmare a primelor două. Ceea ce a urmat a lăsat loc neînțelegerilor, unele cu consecințe grave, adică războaie din ce în ce mai crâncene. Ca să sublinieze rolul credinței în raport cu comportamentul omului față de semeni, Luther nu se sfiește să spună „Fii păcătos și păcătuiește cât mai mult, dar păcătuind mult crede și mai mult’ (Este precator et pecca fortitier, pecca fortitier, sed crede fortius). Ori lisus Hristos și-a întemeiat Biserica pe Petru (Kifa), adică pe iubirea de Dumnezeu mărturisită, din care derivă credința
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
primelor două. Ceea ce a urmat a lăsat loc neînțelegerilor, unele cu consecințe grave, adică războaie din ce în ce mai crâncene. Ca să sublinieze rolul credinței în raport cu comportamentul omului față de semeni, Luther nu se sfiește să spună „Fii păcătos și păcătuiește cât mai mult, dar păcătuind mult crede și mai mult’ (Este precator et pecca fortitier, pecca fortitier, sed crede fortius). Ori lisus Hristos și-a întemeiat Biserica pe Petru (Kifa), adică pe iubirea de Dumnezeu mărturisită, din care derivă credința și nu pe credință care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
realități voite etern de Dumnezeu" (p. 45), Stăniloae purcede mai departe la demonstrarea superiorității împletirii între națiune și ortodoxie (cazul românesc), întrucât "singură ortodoxia oferă sinteza și în această privință ca în toate marile probleme ale vieții" (pp. 45-46). Catolicismul păcătuiește pentru că este antinațional, neținânt cont de formele naționale eterne pe care încearcă să le dizolve într-o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
grupului, Emilia manifestă totală toleranță față de păcatele carnale, reușește să le găsească chiar și o justificare logică, înscriindu-le în sfera omenescului căruia toate îi sunt permise sau nu trebuie să i rămână străine: „Femeia, dacă trăiește cu-n bărbat, păcătuiește prin aceasta, dar ăsta e păcat firesc; pe câtă vreme dacă-l fură, îl omoară sau îl izgonește, atunci păcatul ei purcede din răutatea minții.”206 Asistăm la o răsturnare a unui sistem de valori, eternul femininul nu-l mai conduce pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aici probabil și preferința pentru stilul aforistic („belșugul aduce după sine sila”, „roadele oprite ațâță însutit dorința”216). Personajele ei feminine sunt mai insignifiante în ceea ce privește o pregătire intelectuală sau o educație îngrijită: o femeie modestă, de o naivitate uluitoare, care păcătuiește cu un stareț și încearcă să-i găsească soțului un remediu împotriva geloziei (III, 8), o alta capabilă de crimă și care aduce în urma gestului ei prăbușirea unei întregi familii (V, 3), un alt personaj feminin - Ghita (VII, 4) - își
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a-și urma vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
epitetul este important, deoarece naratorul se dovedește în fața tinereții mult mai tolerant, considerând-o o vârstă a dragostei, când totul este permis, când instinctelor de nestăvilit trebuie să li se plătească un tribut), din povestirea a patra a primei zile, păcătuiește cu o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice de a fi considerate fidele dragostei, pentru care, de altfel, s-au și sacrificat: „Iar el se va lega aici jurând/ Că nu va mai păcătui așa/ Ci că va stihui, pre voia ta,/ Despre femei iubind cu cinste mare/ O viață, au neveste au fecioare,/ și să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]