1,833 matches
-
aflux spre botez cu principi și nobili ce se produse în 1231, urmată de situația reflectată în scrisoarea din 1234 deja menționată. Odată cu pătrunderea până la Câmpulung a trupelor regești, dominicanii, miliție disciplinată a Sf. Scaun, au început opera misionară între păgâni (cumani)-probabil vor fi cunoscut noua credință prin contactele cu vechii locuitori. Regele, așa cum am văzut, proiecta constituirea unui nou episcopat, al Milcoviei, fiind în același gând cu papa, pentru "provincia sa ", Cumania. În urma reușitei, viitorul rege Bela IV, învestit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așezarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, la chemarea regelui Andrei II (vezi mai sus). Avem astăzi destule dovezi din care rezultă că acești luptători pentru cruce au fost aduși aici, pentru că sud-estul regatului era considerat teritoriu (pământ) de cruciată împotriva păgânilor (cumanilor). Oaspeții teutoni, așa cum am văzut, își iau misiunea de cruciați în serios și reușesc prin lupte neobosite să diminueze puterea cumană din regiune.28 Concomitent cu pătrunderea lor la sud-est de Carpați (zona de curbură), o altă pătrundere ungurească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bisericească proprie. În privința contribuției cavalerilor la istoria acestor locuri, "nu trebuie să subestimăm opera acestor cruciați" (Panaitescu), deși au stat puțin timp la Severinpeste tot unde au ajuns cavalerii cruciați, ei au apărat civilizația. Misiunea lor era să lupte împotriva păgânilor (tătari) și bulgarilor (schismatici). Numărul lor era mic, poate o sută, crede Panaitescu, o parte a cavalerilor rămâne la Severin să-și facă datoria de cruciați. În 1254, regele Bela IV spunea, în corespondența sa, că doar cavalerii de Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Numărul lor era mic, poate o sută, crede Panaitescu, o parte a cavalerilor rămâne la Severin să-și facă datoria de cruciați. În 1254, regele Bela IV spunea, în corespondența sa, că doar cavalerii de Ierusalim au luat armele împotriva "păgânilor" și "schismaticilor", pentru apărarea țării (regatului) și a creștinătății într-un loc primejdios (Severin). În concluzie, cavalerii ioaniți au rămas efectiv la Severin (regele spera că se vor extinde pe Dunăre până la mare, construind cetăți de apărare față de mongoli), ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, în zona Severinului (sudul Banatului și vestul Olteniei), a fost chemat Ordinul ospitalierilor-cavalerii Sf. Ioan în vederea luptei împotriva tătarilor. Acestea erau ordine militar-religioase, înființate în Țara Sfântă, care aduceau cruciata pe pământ românesc, cu obiectivul de a lupta împotriva păgânilor ce dominau regiunea de la sud și est de Carpați. Putem concluziona că ținuturile românești au fost teritorii de cruciată, iar prezența ordinelor militare străine reprezintă un capitol de istorie universală medievală. Românii n-au rămas pasivi la încleștările dintre cruciați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominau regiunea de la sud și est de Carpați. Putem concluziona că ținuturile românești au fost teritorii de cruciată, iar prezența ordinelor militare străine reprezintă un capitol de istorie universală medievală. Românii n-au rămas pasivi la încleștările dintre cruciați și păgâni, de pildă, românii din Maramureș au fost în fruntea cruciatelor inițiate de regii Ungariei împotriva tătarilor. Urmările cruciatelor au fost însemnate pentru istoria românilor: în urma acestora, Marea Neagră a devenit o mare italienească-Genova și Veneția și-au implantat aici coloniile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concluzie, întreaga arie carpato-dunăreană și nord-balcanică se afla sub hegemonie mongolă. Care era situația regatului arpadian în această perioadă ? După 1204, cum subliniam mai sus, angajat în politica de cruciată în răsărit și sud-est, regatul ungar urmărise asimilarea confesională față de păgâni, schismatici și eretici, în spațiul intracarpatic, dar și în cel extracarpatic. Însă marea invazie mongolă din 1241 a surprins Ungaria în plină înfruntare nobilime-regalitate. Trebuie să spunem că, în secolul al XIII-lea, ultimii cinci regi arpadieni, începând cu Andrei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Însă destrămarea regatului arpadian a avut pe lângă componenta politică și una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale a fost o caracteristică a politicii regalității ungare, după 1241 și până la moartea ultimului rege arpadian, în 1301.6 Să vedem care era situația teritoriilor de la sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Istoricii români interbelici au subliniat legăturile cu tătarii, altfel reale, la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul celui de-al XIV-lea, dar, la un moment dat, împotriva lor s-a dat o luptă mare pentru dezrobirea țării de păgâni (tătari). Să fim înțeleși: tătarii n-au plecat de bunăvoie din țara pe care o stăpâniseră până atunci (mai ales Bărăganul). Astfel, dacă tradiția populară despre întemeiere are o parte de adevăr, aceasta trebuie căutată în versiunea din jurul scaunelor domnești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din 1324 aflăm că "atunci am venit în Ardeal, pentru apărarea țării împotriva tătarilor". Rezultă că regele Ungariei, aflat în Transilvania, luase măsuri împotriva primejdiei tătare și, în același timp, trimisese solii la Basarab și o armată peste munți împotriva păgânilor, "cei mai de seamă dușmani ai noștri". Atunci (1324) s-a dat o nouă luptă cu tătarii, iar în urma victoriei creștinilor, regele dăruiește papei doi prinși. Reiese limpede că Basarab, domnul transalpin, ajutat de regele ungur, suzeranul său, angajase o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sediului apostolic al Romei..., ești ca un stâlp neclintit ce susține credința adevărată, turn al puterii, apărător al evlaviei...Ne bucurăm când ne gândim la faptele tale cele pline de laudă (...) pentru nimicirea neamurilor păgâne" (DRH D, I, p. 39-40). Păgânii erau, în acest context, tătarii și despre învingerea lor de către Basarab a mers vestea până la curtea papală. Învingător în lupta cu tătarii, în relații bune cu suzeranul său, Basarab de la Argeș era cel mai bogat și mai puternic voievod din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rezultat impunerea suzeranității ungurești la sud de Carpați. Țara Românească, aflată la începuturile ei și sub amenințarea mongolă, a primit (acceptat) statutul de vasală a regatului ungar ca pe o alianță cu o țară creștină, în vederea ajutorului în lupta împotriva păgânilor (tătarilor). Până la 1330, Basarab a plătit regulat tributul anual, ca vasal al regelui. Domnii munteni erau vasali ai regilor unguri nu pentru feude, ca Severin sau altele, ci pentru toată țara ce o conduceau, în urma ajutorului însemnat, real, dat de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românești alcătuiesc "Transalpina", adică țara de dincolo de Carpați, un fel de traducere a țării, opusă muntelui și pădurii, cu adausul "nostra" ("terra nostra Transalpina"). Regele angevin este satisfăcut să-și asigure fidelitatea "voievodului nostru transalpin", ca avangardă a cruciatei contra păgânilor, indiferent de numele lor. În contextul acestor relații de suzeran-vasal se află originea ducatului de Făgăraș și Amlaș. În luptele ce se duc, în secolul al XIV-lea, împotriva regelui Ungariei, niciodată domnul muntean nu este cel care provoacă, crede
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extindă propria stăpânire la est de Carpați. Pentru consolidarea dominației sale în această regiune, în 1351, regele Ludovic cerea consimțământul papei Clement VI ca, în teritoriile Episcopiei Milcovului, să fie ridicate biserici și să fie scutiți de dijme "schismaticii" și "păgânii" din vecinătatea Ungariei, care vor trece la catolicism (Doc. Hurmuzaki, I2, p. 10). O scrisoare a papei din 1352 constata că lupta cu tătarii continua. Într-adevăr, expediția cea mai însemnată, decisivă, a avut loc în anul 1352, în acel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Transilvania, iar papa a alocat 10% din veniturile bisericii catolice pentru susținerea expediției antimongole în regiunile aflate la est de Ungaria (Moldova). Cronica lui Villani afirmă că, în 1352, "s-au luptat ungurii cu tătarii, în părțile Haliciului, iar păgânii (tătarii) s-au retras după o luptă indecisă". Această expediție a avut ca obiectiv nordul Moldovei, pentru a susține oastea regelui Ludovic, care acționa împotriva Haliciului, aliat al tătarilor. La întoarcerea din țara Haliciului, oastea regelui a trecut Siretul (denumire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordului Moldovei și, urmarea expediției, a fost alungarea definitivă a tătarilor din Moldova (dar în colțul sud-estic, în Bugeac, ei s-au menținut până la sfârșitul secolului al XIV-lea). În acest context extern favorabil, al victoriei oștilor cruciate ungurești împotriva păgânilor (tătarilor), a fost întemeiată Moldova. Anul 1352, crede P. P. Panaitescu, poate fi considerat ca dată a întemeierii statului est-carpatic. După triumful regelui Ungariei, cu sprijinul populației locale, pe versantul de răsărit al Carpaților, pe valea râului Moldova, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
decât valea Moldovei, de-unde și numele statului est-carpatic. Originea vasalității primilor domni ai Moldovei față de regii Ungariei se află, ca și la sud de Carpați, în spiritul de cruciadă, în această cooperare creștină a ungurilor și românilor împotriva tătarilor (păgânilor), sub semnul cruciatei. Dar nu numai ungurii și-au făcut simțită prezența (dominația ) la est de Carpați, ci și polonezii care și-au extins treptat aria de control spre sud până la hotarele Moldovei. Concret, ei (polonezii) aveau nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de lupte intestine, nu mai reprezenta o amenințare reală pentru regatele creștine din estul Europei. Dacă statul mongol era în defensivă, regatul Ungariei, în schimb, sub dinastia angevină, promova o politică activă, expansivă, camuflată sub vălul transparent al cruciatei împotriva păgânilor (tătari) și schismaticilor (ortodocși). Expediția militară din 1359 și impunerea suzeranității ungare în teritoriile est-carpatice se înscrie în această politică ofensivă a regatului de extindere a sferei lui de dominație. Locul unde a "descălecat" voievodul Dragoș și centrul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
28 CAPITOLUL II CREȘTINISMUL ÎN NORDUL DUNĂRII (SECOLELE IV-X) 34 Introducere 34 I. Creștinismul daco-roman (secolele IV-VI) 39 Despre originea apostolică a creștinismului românesc 39 Martiri creștini la Dunărea de Jos 43 Creștinismul în secolul al IV-lea 45 Păgâni și creștini în Scythia Minor 45 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia 47 Păgâni și creștini la sud și est de Carpați 54 Persecuțiile regilor goți-Martiriul Sf. Sava 56 Sfântul Niceta de Remesiana 58 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
SECOLELE IV-X) 34 Introducere 34 I. Creștinismul daco-roman (secolele IV-VI) 39 Despre originea apostolică a creștinismului românesc 39 Martiri creștini la Dunărea de Jos 43 Creștinismul în secolul al IV-lea 45 Păgâni și creștini în Scythia Minor 45 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia 47 Păgâni și creștini la sud și est de Carpați 54 Persecuțiile regilor goți-Martiriul Sf. Sava 56 Sfântul Niceta de Remesiana 58 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila 59 Concluzie 61 Generalizarea creștinismului 65 Episcopia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolele IV-VI) 39 Despre originea apostolică a creștinismului românesc 39 Martiri creștini la Dunărea de Jos 43 Creștinismul în secolul al IV-lea 45 Păgâni și creștini în Scythia Minor 45 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia 47 Păgâni și creștini la sud și est de Carpați 54 Persecuțiile regilor goți-Martiriul Sf. Sava 56 Sfântul Niceta de Remesiana 58 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila 59 Concluzie 61 Generalizarea creștinismului 65 Episcopia Tomisului 65 Teologi și cărturari din Scythia Minor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a elaborării și negocierii planurilor de rapturi și divizări teritoriale în virtutea echilibrului de forțe. Marile puteri uzează și de arma ideologică într-o gamă relativ restrânsă, pe primul loc situându-se, în zona ortodoxiei balcanice, religia pentru că dușmanul este unic, „păgân” și neconvertibil. Aceasta a fost, ce-i drept, o puternică armă ideologică, nu însă hotărâtoare, de vreme ce în spatele ei se ascundeau țeluri pământene ușor detectabile. Ludovic al XIV-lea, de pildă, persecuta protestanții din Franța, dar sprijinea pe cei din Ungaria
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în conflictele dintre Orient și Occident, iar mai târziu acestea s-au stins cu totul. Ce-i drept, marile puteri au uzat în chestiunea orientală și de factorul religios, în sud-estul Europei ortodoxia fiind invocată ca o armă împotriva dușmanului „păgân” și neconvertibil. Religia, am adăuga noi, a fost, este adevărat, o puternică armă ideologică, nu însă determinantă, atâta vreme cât în spatele ei se ascundeau țeluri materiale, pământene. De exemplu, Ludovic al XIV-lea persecuta protestanții din Franța, dar îi sprijinea pe cei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu încearcă decât dispreț pentru toate "neghiobiile creștine" care supraviețuiesc în această perioadă de după al Doilea Război Mondial, și mai ales pentru căsătorie, pe care o consideră o "mascaradă" grotescă. Năzuința lui este să poată "preacurvi" fără griji, asemenea unui păgân dezmățat. Să se poată "bucura fără opreliști", așa cum vor pretinde, douăzeci de ani mai târziu, studenții din mai '68. Ceea ce îl aduce pe Stingo la disperare în cazul fetelor care flirtează nu este prin urmare faptul că acestea se dăruiesc
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amestecați? Nu, Excelență, ne-a fost imposibil. Și la urma urmelor ce i-ar fi făcut pe turci să-i sprijine pe sărăntocii aceia? Pentru a obține ce? Mi s-a raportat despre un acord dintre Campanella și hoarda de păgâni. Nu am putut să ne dăm seama; cineva însă ne-a dat de înțeles că printre răzvrătiți se găsea un oarecare mobil, un baron, se pare. Ceea ce ni s-a părut deosebit de ciudat ca un om să-și sape singur
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]