3,617 matches
-
o luase în brațe și nici nu-i spusese că-i părea rău. Poate că el era cea de-a doua sau poate chiar a treia variantă aleasă de Jina, dar n-ar fi fost mai bine să nu-i pese de acest detaliu ? Oare nu era mai bine s-o iubească pe femeia de lângă el în așa fel încât nici ei să nu-i mai pese de asta ? Ar fi trebuit să se pregătească să plece la serviciu, dar Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
variantă aleasă de Jina, dar n-ar fi fost mai bine să nu-i pese de acest detaliu ? Oare nu era mai bine s-o iubească pe femeia de lângă el în așa fel încât nici ei să nu-i mai pese de asta ? Ar fi trebuit să se pregătească să plece la serviciu, dar Mike a rămas la fereastră privind-o pe femeia cu tomberonul din fața casei. Vecina se îndrepta în goană către mașină. I-a făcut cu mâna cuiva, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe nasul lui Charlie, lovitura fiind urmată de un sunet superb de os rupt. Charlie s-a chircit. Ciudatule, a scuipat el împreună c-o gură de sânge. Poate că, într-adevăr, Danny era un ciudat, fiindcă nu i-a păsat de durerea pe care o simțea în piept, în coaste și-n ochi. Îi plăcea să-l lovească pe trolul ăla - mărturisire care pe mama lui ar fi ucis-o și pe care numai Mike ar fi înțeles-o. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de pe podea, noul unghi în care era așezat nasul lui Charlie și vânătăile care-i acopereau aproape tot trupul lui Danny. Era clar că Jina avea să-și iasă din pepeni, dar Danny și-a dat seama că nu-i păsa nici cât negru sub unghie. Îl durea și ultimul oscior din corp, dar durerea i se părea spectaculoasă, ca și când în el s-ar fi dizolvat un set întreg de senzații noi. Danny s-a dus la oglindă. Ochiul stâng începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plăcut să aibă un reportofon; ar fi rulat înregistrarea aia zi și noapte. Cu cât Charlie se împiedica mai mult, cu-atât mai repede mergea Danny. Nici el nu-și dădea seama de unde-avea atâta energie, dar nici nu-i păsa. În sfârșit, era și el mai bun la ceva. Chiar dacă acel ceva era rătăcitul drumului. Danny a traversat un pârâu pășind pe-un buștean nesigur. Charlie s-a pus în genunchi și-a înghițit atâta apă că Danny abia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sărea peste bolovani pe care nu-i mai văzuse și fugea printr-un crâng de plopi tremurători care-i erau la fel de străini. Danny nu îndrăznea să încetinească ritmul ca să caute punctele de reper pe care le memorase. Nici nu-i păsa încotro se îndrepta, atâta timp cât drumul îl ducea departe de diavol, înapoi, către locurile unde cerul era încă albastru. Puștiul nu se îndoia că era urmărit. Părul i se ridicase pe ceafă și-aproape c-a și căzut încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pick-up antic. Ascultând muzica aia era ca și când ai fi auzit cea mai rea dintre fantome - un om care a avut totul și care-a lăsat totul să-i alunece printre degete. Eu mă întorc, a zis Danny. Puștiului nu-i păsa cum suna anunțul lui. Charlie putea să-l facă și fricos; era obișnuit să i se spună așa. De-acum el n-avea să se mai țină decât de râu. Pădurea îl speria de moarte. Întotdeauna dădea de ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
anumită vârstă, nimeni nu te mai poate face să suferi ? Lui Danny nu-i pasă dacă totul nu era decât o iluzie: el voia să creadă că, în viața oamenilor, vine o vreme când durerea încetează. Lui Alice nu-i păsa de dorința lui Danny; ea plângea din rărunchi. Era insuportabil. Se părea că scriitoarea era incapabilă să facă vreun pas înainte, așa că John a coborât el către ea, scoțând un bilet din buzunar. Danny a mormăit: Hai să mergem. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a fost un miracol că femeia nu i-a ucis pe toți. A repezit barca lateral în valuri, a lăsat-o să cadă peste pragul cascadei și-a lovit-o de unul dintre molarii diavolului. Lui Irene nu i-a păsat că toți se îngălbeniseră la față; chipurile lui Danny și Charlie străluceau. S-a dovedit că rolul ei cel mai reușit era cel pe care nu-l jucase niciodată. Irene nu se comporta în acord cu vârsta ei, lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dinți pe care îl scotea tot timpul. Femeia a închis ochii. Vreau să vin acasă, a continuat ea. Să fac o pauză de scris. Nu mă aștept la nimic. John a râs moale, iar lui Alice nici nu i-a păsat că era vorba de o imposibilitate fizică - a fost convinsă că inima i-a sărit din piept. Preț de-o clipă, tot ceea ce-și dorise și de care avea nevoie a rămas suspendat în aer. Preț de-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a clipit și Jina a dispărut în pădure. Vocea lui Andy a plutit dinspre cabană - un chițăit încântat, atunci când a luat cartea cu Regina Zahărului. Andy și Pearl jucau Țara Dulciurilor de douăsprezece ori pe zi, iar copilului nu-i păsa niciodată dacă pierdea sau câștiga. Când oricare dintre ei ajungea la castel, el își punea jetonul albastru înapoi, la start. Andy fusese un copil atât de liniștit, încât săptămâni întregi Zach nici nu i-a observat prezența. Când îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o zi rece și neagră fiul meu va întoarce oglinda va da pâine săracilor și va privi la omul de dincolo... ca o promisiune ultima zi în care se mai moare umblă printre ridurile mele un Dumnezeu fără să-i pese de anotimpuri îmi numără duminicile din an de parcă mâine ar fi ultima zi în care se mai moare nu mai înțeleg nimic îmi privesc copilul ca pe prelungire a nopții și aștept... între noi trecutul o noapte și Dumnezeu printre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
hrăneam cu uimirea lor și le savuram nelămurirea din ochi, privindu-i de sus cum se zbat la pământ. Învățasem, ducându-mi traiul pe stradă, că nu trebuia să am milă de cei din jur fiindcă nici lor nu le păsa de unul ca mine. Într-o lume sărăcită de vise, unde valorile în care puteai să crezi erau limitate, nu puteai rezista să fii altfel. Trebuia să fii cel mai bun sau nu existai deloc. În acea călătorie cu trenul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îmi vine aproape și-mi apasă cu ceva moale pe rană dorind să oprească sângerarea. Când mi-am mai revenit, lam văzut pe Marius dezbrăcat de tricou. Nu înțelegeam ce urmărește fiindcă în lumea din care veneam, nimănui nu-i păsa de cel de alături. Acum era altfel. Un străin îmi era aproape fără sămi fie dator și eu nu știam cum să mă port. De ce faci asta? l-am întrebat nedumerit. Fiindcă așa e normal, mi-a răspuns. Nu aveam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o dată trecutul dar am zărit-o pe ea toată numai un zâmbet și inima mea a început să bată mai altfel. În prima pauză m-am dus direct în banca ei. Cel de lângă ea mă privea chiorâș dar nu-mi păsa ce gândește. Puteam să-i închid gura cu un singur pumn și acest lucru îmi dădea curaj să fac tot ce doream. I-am făcut semn să se ridice și i-am luat locul. Ea îmi zâmbea privindu-mă țintă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să mă prindă. Ceilalți cântau încă în cor fără să ne bage în seamă. Doar Mihai se întreba ce hram port. Gigi, prietenul lui, îl cuprinse pe după umeri ca să-i arate că-i este aproape. Eu alergam fără să-mi pese. Nu eram pe pământ în acele momente. Pașii mă purtau într-un zbor nefiresc. Ea rămânea tot mai în urmă așa că a trebuit să încetinesc lăsând-o să creadă că mă va prinde, apoi eschivând, mi-am schimbat brusc direcția
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
curbă. Tot drumul cântam fiindcă muzica devenise o formă de evadare, era exprimarea libertății care striga din noi. Uneori lua forme de protest, alte ori înlocuia o lacrimă, dar tot ca mugetul vitelor se auzea de pe trotuare. Cui să-i pese de pruncii altora și de dorurile lor? Eram departe de casă, departe de ceea ce reprezentasem la un moment dat și eram siliți să ne redefinim în fața celorlați și a noastră. Ție nu-ți lipsește nimic? mă întrebă cineva luându-mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și avusesem parte de primul preludiu din viață. Ce-ai căutat în patul ei? mă întreba Creața printre sughițuri de plâns. Stăteam cu ochii coborâți în pământ simțind prostia cum mă apasă ca o haină îmbibată de ploi. Cui îi păsa că n-am vrut să rămân singur în cameră și cine să mă creadă că n-am ajuns prea departe cu Erjika-n pat? Nu înțelegeam de ce minte? Avea un corp la care mulți dintre băieții din școală visau și putea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
avea putere absolută asupra mea și hotărâse cumva să mă pedepsească. Nu mă durea că o știam a altuia, dar nu puteam suporta gândul că mă vedea ca pe un trădător. Renunțasem la ea pentru o tipă căreia nu-i păsa de mine și în general nu-i păsa de niciun băiat. Făcuse sex încă de la doisprezece ani. De fapt, aproape că se lăsase violată pentru a-și satisface curiozitatea nebună. Băiatul care a avuto în pat nu împlinise nici el
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să mă pedepsească. Nu mă durea că o știam a altuia, dar nu puteam suporta gândul că mă vedea ca pe un trădător. Renunțasem la ea pentru o tipă căreia nu-i păsa de mine și în general nu-i păsa de niciun băiat. Făcuse sex încă de la doisprezece ani. De fapt, aproape că se lăsase violată pentru a-și satisface curiozitatea nebună. Băiatul care a avuto în pat nu împlinise nici el șaptesprezece ani și-o mințise că o iubește
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
începu legănarea pe ritmul lent și melodios, desenând în eter o dulce resemnare. Capetele noastre se sprijineau unul de altul. Ea închisese ochii și se visa iubită și-i închisesem și eu să arăt tuturor ca n-o să-mi mai pese. Ne am unduit minute în șir și nici n-am tresărit când a început melodia preferată a Creței. Mă simțeam privit de undeva din mulțime, dar eram prea departe de acea lume și eu și partenera mea... Nu ne-am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
apăsat și prelung, strângându-mă aproape de ea. Era un fel de-a mulțumi și am simțit că nu-mi mai e o străină. Prezența noastră acolo, împreună, stârnise semne de întrebare tuturor. Devenisem un subiect de bârfă, dar cui îi păsa? Ea nu mai plângea și parcă nici eu nu mai eram trist. În seara aceea găsisem melodia pe care aveam să pășim într-un ring numai al nostru. Creața rămăsese pe gânduri. Se temea că voi fi al Erjikăi și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în propriile vise? Eu vroiam să visez cu ochii deschiși, să am propria poveste și să-mi fiu eroul principal. Urcam scările pășind înainte și înapoi imaginându-mi că sunt Fred Astair. Ceilalți râdeau de mine, dar mie nu mi păsa. Dansasem blues, deci existam. Visasem că visam După o seară de dans am luat masa la cantină împreună cu Erjika dorind parcă să prelungim la nesfârșit clipele magice pe care le trăisem pe ringul de dans. Lângă mine stăteau Sini(cum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Marius: Hai, scoală că-i mâine și ne prinde grăsana în pat! Frecându-mă la ochi căutam să pricep cum ajunsesem iarăși în pat... Visasem că visam. Ce aiureală... Din inerție Vi s-a întâmplat vreodată să nu vă mai pese de voi, să nu mai conteze cum curge viața, să trăiți din inerție de pe o zi pe alta fără să vă mai gândiți la ce a fost, să nu mai conteze ce va fi, să călcați nepăsători ca niște umbre
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă fă și tu să sufăr mai mult decât pot să îndur! Eu zâmbeam ca un tâmp și nu spuneam nimic. Ce mai conta când nici ea nu mă ascultase și se aruncase în brațele lui Petruș fără să-i pese de mine? O necăjeam zicându-i că e geloasă fiindcă tocmai intrasem într-o relație. Dar nu pe ea, te rog... nu pe ea! Nu mai conta pentru mine ce soartă mă așteaptă și dacă n-o puteam scoate pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]