6,049 matches
-
Țîțo, pentru comemorarea morții sale; sau chiar pîn... la inaugurarea, În 2005, a unui site internet intitulat „Republică Titoslavia”, ce-și propune „s...-i strîng... pe oamenii din Întreaga lume care Împ...rt...șesc ideile lui Țîțo, În special coexistența pașnic...”. Fenomenul a fost observat cu prec...dere În fosta RDG, unde, pentru a-l desemna, s-a creat neologismul „Ostalgie”. Dup... c...derea Zidului, apariția unor expoziții, române sau filme traduce interesul ar...tat de mulți germani pentru viața tr
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
au ales violență și au jefuit magazinele, mai Întîi În Levoca, apoi În alte orașe slovace. Aparent, singurul r...spuns al guvernului a fost trimiterea forțelor de ordine. Absența unor reprezentanți ai romilor În Parlament a d...unat reglement...rîi pașnice a conflictului. În concluzie, așa cum nu le-a fost ușor s... se converteasc... la capitalism, statele foste comuniste au trecut tot asa de greu de la totalitarism la democrație. Provocarea politic...: de la totalitarism la democrație F...r... a intenționa s... facem
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
îi este necesar"251. De aceea, schimbul presupune socializare 252 și conștiență. Schimbul este specific doar omului. Numai oamenii pot ajunge într-o mulțime, să zicem de o mie de persoane, pot expune obiectele schimbului și pot să efectueze schimbul, pașnic. Ce-i ține de la gestul de a provoca o bătălie generală pentru bunuri? Dimensiunea lor morală, setul de valori și principii unic umane pe care ni le-a dăruit natura și Marele Creator. Schimbul economic este operațiunea profund umană, cu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
generală pentru bunuri? Dimensiunea lor morală, setul de valori și principii unic umane pe care ni le-a dăruit natura și Marele Creator. Schimbul economic este operațiunea profund umană, cu valențe morale interne, care stă la baza satisfacerii în mod pașnic a trebuințelor. Schimbul economic apare mai târziu în evoluția umană, după diviziunea muncii sociale, deoarece atunci omul are o gândire, o conștiință de sine, are limbaj și poate socializa, poate coopera. Cooperarea umană pe baza intereselor umane, având la bază
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
lucru deosebit de grav, nepermis, concurența. De altfel, așa cum am enunțat deja, principalele teorii privind marketingul lasă să se Înțeleagă că această știință se ocupă cu „satisfacerea cerințelor consumatorului”, fără a mai fi dezvoltată „baza producției” și, lucru relativ eronat, „conviețuirea pașnică” alături de firmele concurente, respectiv: • Profesorul Philip Kotler, de la Northwestern University, consideră că marketingul este activitatea umană orientată spre satisfacerea cerințelor, prin procese de schimb; • Profesorul John A. Howard, de la Columbia University, consideră că marketingul este un proces economic care pornește
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
imaginație productivă, se împletește cu subtile comentarii asupra puterii, asupra comportamentelor umane ori cu meditații alternând gravitatea cu umorul. Autorul vizează evident realitățile contemporane, sugerând posibilitatea ca Babilonurile noi să fie îmblânzite, făcute mai puțin nocive de către robii lor, pe cale pașnică. Interpretarea episodului veterotestamentar în acest sens conduce însă acțiunea în domeniul neverosimilului. Multe reflecții, de asemenea, împrumută, desigur pentru a capta bunăvoința cenzurii, viziuni simpliste ale doctrinei materialismului istoric. Esthera rămâne astfel mai mult o încercare meritorie de a renova
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
daco-romane, latinofonă și creștină. Dacii liberi și Dacia romană Pe teritoriul fostei provincii, îndată după retragerea administrației romane, se instalează dacii liberi veniți din regiunile extra-carpatice și părțile apusene ale Daciei. Comunitățile de daci liberi s-au așezat, în mod pașnic, pe teritoriul fost roman. În istoriografia românească, înainte de 1989, s-a susținut că dacii liberi, în speță, carpii din Moldova, au fost colonizați de romani și au întemeiat așezări proprii în provincia Dacia, la sfârșitul secolului al II-lea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
constantă, în noile condiții și structuri sociale (obști) au fost "oamenii pământului"(N. Iorga) autohtonii. Migratorii au fost mereu (au rămas) niște enclave etnice dominante (stăpânitoare), stăpâni cu sabia în mână care trăiau cu precădere din ceea ce producea și înfăptuia pașnic obștea autohtonă de agricultori, crescători de animale (păstori) și meșteșugari cu vechi tradiții. Habitatul, cultura materială (civilizația), riturile funerare și practicile din secolele IV-VI reflectă fenomene social-economice, culturale, religioase din viața populației locale, dar sunt și influențe și prezențe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a mutat în locuri mai ferite, unde își înjghebează noi așezări sau de unde revine la vechile sale vetre. Sub dominația nominală a hunilor (375-454), exercitată asupra unor mari părți ale Daciei romane, se constată o anumită stabilitate, o dezvoltare pașnică a populației locale. Prăbușirea puterii hunilor sub loviturile gepizilor, în 454, și pătrunderea acestora în Transilvania au produs alte perturbări demografice și a adus o nouă dominație, cea gepidă. În această perioadă (454-567), viața populației autohtone din Dacia a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
perioada când civilizația (cultura) de tip Sântana de Mureș atinge maxima înflorire, iar misiunea creștină se intensifică și ea. Din această perioadă cunoaștem numele unor episcopi, precum Teophil, episcop al goților. Relațiile dintre goți și romani, după 332, au fost pașnice, dar, sub împăratul Valens, au fost ciocniri înfrânt în teritoriile din nordul Dunării, el încheie pace cu Athanaric, regele goților, în 369. După câțiva ani, în 375, se declanșează invazia hunică, ce schimbă istoria estului Europei, dominată până atunci de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceștia sunt zdrobiți de gepizi. În urma victoriei obținute, gepizii și-au mărit considerabil puterea și teritoriile stăpânite de ei, dar schimbarea nu s-a produs imediat. Mai târziu, gepizii au încheiat o alianță cu Imperiul și s-au stabilit relații pașnice între acesta și vecinii săi din nordul Dunării. Această regiune era dominată acum de gepizi, în schimbul unor plăți (subsidii) anuale. Însă, după un timp, gepizii și-au schimbat atitudinea și, în 471, au ocupat Sirmium, importantă poziție strategică pe Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scrise a românilor, în secolele IX-X, începea o etapă nouă în istoria poporului român. Procesul de organizare politică, desfășurat pe fundalul realităților demografice și social-economice locale cunoaște o nouă treaptă superioară, definită prin extinderea teritorială a uniunilor de obști, pe cale pașnică sau militară și prin amplificarea funcțiilor interne și externe ale formațiunilor statale.21 Dezvoltarea social-economică amplă a întregii Europe, în jurul Anului 1000, a generat noi raporturi sociale și a dus la o nouă etapă a organizării politice. Acest proces este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
expedițiile de jaf împotriva Imperiului erau întreprinse de cete militare slave, care își aveau sălașurile în teritoriile de la est de Nistru, unde reveneau după atac, ei, practic, nu erau instalați în nordul Dunării. Nici prezența unor grupuri de slavi neînarmați, pașnici, din prima jumătate a secolului al VI-lea, nu este atestată arheologic. Numai în jurul lui 550, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre o așezare reală a slavilor în nordul Dunării de Jos. Astfel, Procopius specifică că "sclavinii își au sălașurile dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înseamnă că cei veniți în secolul al VI-lea erau foarte numeroși.29 Trebuie subliniat și un alt aspect ce se referă la slavi. Multă vreme s-a susținut, pentru a servi o anumită teză, că neamurile slave erau blânde, pașnice, îndeletnicindu-se cu agricultura, fără să facă rău altor neamuri. Ele ar fi venit în nordul Dunării nu din voia lor, ci împinse de alte neamuri, căutându-și scăparea în fața înaintării acestora. Ajunși aici, în regiunile românești, ei au dat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Istoricii bizantini ne înfățișează, realist, grozăvia prădăciunilor slave în sudul Dunării: orașe întregi măcelărite, robi, cei care nu puteau fi luați erau uciși, ofițeri și soldați bizantini, căzuți prizonieri, erau torturați. Așadar, slavii n-au venit în Dacia cu intenții pașnice, ca o populație liniștită, dimpotrivă, ei s-au manifestat ca niște cuceritori semeți, mândri față de alte neamuri. Ei răspund avarilor care le-au cerut să se supună: "Suntem obișnuiți ca noi să domnim peste alții, nu alții peste noi". Este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păstrat autonomia față de năvălitorii turanici. "Statul" bulgar, ca și cel hun și avar, ca și orice creațiune turcească, folosea pe lângă comandanți de cetăți, colectori de tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat, elemente de frunte ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În sate trăiește acea lume romanică (traci romanizați), alături de slavi, sub patronatul hoardei turce (bulgari), rămasă în lagăr (ring), cu căpetenii care își păstrează numele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fie de cea bârlădeană din sud, în urma unui proces de unificare teritorială întâlnit peste tot în spațiul românesc. În același mod, în Muntenia, cele două grupări teritoriale dintre Argeș și Dunăre și din zona Giurgiu s-au unificat în mod pașnic sau prin forță, iar cele două grupări din sudul Transilvaniei, din zona Brașov și Sf. Gheorghe s-au unit teritorial, în secolul al XII-lea, într-o formațiune nouă, Țara Bârsei.24 În interiorul acestor structuri politico-teritoriale, feudalizarea se accentuează alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de acasă" și, în felul acesta, avem ceata muntenilor (vlahii din munți), care coborau în văi cu căpeteniile lor. La începutul secolului al XI-lea, thema Paristrion (Paradunavon) a avut parte, timp de un sfert de veac, de o existență pașnică și prosperă, poate cea mai înfloritoare din istoria acestei provincii. Situația privilegiată a provinciei dobrogene se datorează puternicei personalități a împăratului Vasile II, cel care conducea Imperiul la începutul secolului. Victoriile sale militare sunt urmarea măsurilor energice împotriva acaparării de către
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Europei au participat toate păturile sociale, cu intensitate diferită, de la un secol la altul, de la o țară la alta, cu scopuri și interese diverse. O serie de cauze proprii țărilor din Răsărit au înlesnit cucerirea germană sau au favorizat colonizările pașnice. Boemia și Ungaria au respins atacurile germane, dar teritoriile slave dintre Elba și Oder, mai slabe, au fost cucerite în secolul al XII-lea, iar în secolul al XIII-lea, Ordinul teutonic a cucerit alte ținuturi slave și baltice. Colonizările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au favorizat în unele state dezvoltarea societății ( economiei), nobilimea și patriciatul au exploatat timp de secole populația locală din zonele respective. În Transilvania, colonizarea germană a avut caracteristici sociale și politice parțial diferite-aici s-a produs o colonizare normală, pașnică, sașii fiind chemați de regalitatea ungară. Precum în Slovacia și Croația, în Transilvania au fost aduși (așezați) cu deosebire țărani și meșteșugari, categorii sociale productive, și doar ca excepție, nobili. O trăsătură a colonizării sașilor în Transilvania a fost și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și s-au instalat în provinciile nordice ale Imperiului. Motivul real al migrației lor a fost șocul provocat de atacurile uzilor, care primejduiau sălașele lor. Pentru o populație nomadă de stepă, amenințarea cea mai puternică nu venea din partea comunităților sedentare pașnice, ci de la alte populații nomade, cu același mod de viață, care le râvneau pășunile și turmele. Numărul pecenegilor migrați (transferați) în sudul Dunării nu-l cunoaștem, izvoarele bizantine vorbesc de 800.000! Stabilirea majorității efectivelor pecenegilor în Imperiu (sudul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
precum cel al hunilor și avarilor (Iorga). Analizând năvălirile turanicilor și efectele lor, Tomaschek nota: "în acea vreme, cu toate năvălirile cumanilor, care probabil nemulțumeau ușor cu plata unui iasac (tribut în natură), diferitele elemente etnice și culturale puteau viețui pașnic alături în nordul Dunării". El adaugă apoi: "Pecenegii și cumanii puteau să împrumute multe din limba tributarilor și fraților de arme și, pe urmă, la prăbușirea propriei puteri, să se asimileze cu ei." El admite că românii, ca autohtoni și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar și o bază pentru viitoare acțiuni de cucerire în zona dunăreano-balcanică. În schimbul recunoașterii de către cumani a dependenței față de coroana ungară, regii Andrei II și Bela IV le-au garantat printr-un act întărit de papă, "libertatea, imunitatea și stăpânirea pașnică a țării lor". Prin urmare, la începutul secolului al XIII-lea, ungurii ajung la Carpați și apoi, treptat, încep să-și extindă influența și dincoace de munți. Această expansiune ungurească nu are aspectul unei colonizări, nici măcar forma extinderii pământurilor marilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
idei» solemne” (Mircea Iorgulescu). Cele mai multe dintre poezii se bazează, ca structură, pe o scenă banală („situație poetică”, cum a numit-o Ștefan Aug. Doinaș), în care se lasă bănuită o întrebare fundamentală: „Omul acela a ieșit cu o scară / Și pașnic de tot a traversat toată curtea,/ O pisică se ținuse mărunt după el, / Apoi se opri negăsindu-și memoria; / Lângă poartă omul era așteptat de-un copac / - Cred că de aseară îl aștepta în aceeași poziție -/ Omul potrivi scara rezemând
CUSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286609_a_287938]
-
un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a acestui pașnic cetățean care crede ca în cartea sfântă în tot ce scrie la gazetă, ideile, din care se vede bine că nu pricepe o iotă, se învălmășesc într-un haos amețitor: sursele ipohondriei, legea pensiilor, „legea de murături”, papa și revoluția
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]