18,714 matches
-
care se îmbrăcară și revenirea în aerul curat, proaspăt și sub soarele atoatebinefăcător. Îl conduse la fotoliul de pe care îl luase. Vrei să rămâi aici, ori să ne mișcăm puțin? Să ne mișcăm. Alături era cofetăria stațiunii. Serviră câte un pahar cu suc, și câte o prăjitură, pe care o plăti el. Apoi se despărțiră. Trecură câteva săptămâni. Se reîntâlniră de mai multe ori. La fel, însă, ca înainte de contact: Bună, ce mai faci? Bine, mulțumesc, la fel. Nimic mai mult
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ziuă n-a mai rămas, nici urmă din găină. Mătușa Ilinca, bătrâna care locuia nițel mai încolo, a strigat după ei. S-au dus către ea. După ce s-a hrănit bine și i-au și mai cinstit cu câte un pahar de vin, le a spus: mulțumesc frumos, băietani, că m-ați scăpat și de găină și de chiotul mașinii. Trăiască Patria Noastră! Trecusem, de nenumărate ori, pe lângă această catedrală pentru mântuirea sufletelor aproape de sfârșit, ale celor care, decenii la rând
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și-o să afli. Scoase punga de care vorbeam, o desfăcu ,și ,încet, cu ajutorul contrabandistului, așeză pachetele cu țigări, unul lângă altul, apoi, rând pe rând, până le făcu loc tuturor. Se întoarse. Opri la restaurant. Acolo comandă o cafea, un pahar cu vin alb, sec; se așeză la masă, iar când se înființă ospătara, îi făcu semn să se aplece nițel către punga mare, plină cu ceva. Uite ce doresc. Spune. Să mă ajuți să văd câte sarmale crude vor încăpea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
folos? Vorba unuia: Jalea cu jalea și morții cu morții! Bomba de miere Un miliardar, hodorog și tâmpit, cu o curvușcă, abia ieșită de pe băncile liceale, printrun gest cât o furnică, au iascat o furtună cât un elefant, în imensul pahar cu apă, al societății românești contemporane. Nefericirea tuturor a făcut ca cei doi să se cunoască,întâmplător, la o petrecere extravagantă. Hodoronc, tronc, s-au îndrăgostit, lulea, unul de altul. Ba, nu chiar unul de altul, ci, el,de cucuiul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cum să nu, mare nevoie avem. Ei, luați loc, și, cât eu vă aduc castea cu dolari, dumneavoastră vă petreceți minutele cu o vișinată la mama ei. Duse mâna sub masă, de unde scoase un recipient plin. De alături, apucă patru pahare. Le umplu. Luă unul plin, îi îndemnă și pe ei să facă același lucru, după ce, pe al său,îl dete peste cap. Apoi, trecu în încăperea mai din spate. Nu cumva să fugi, zise unul, că nu știu ceți facem
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul care cade pe pământ; teama că, dacă aș dormi, uleiul din lampă s-ar împrăștia pe jos, incendiind orașul; teama de a nu auzi picioarele câinelui răsunând în fața prăvăliei măcelarului, precum copitele unui cal; înfiorătoarea teamă de-a nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
coșmarurile mele în neant. Dar târfa... Numele pe care i-l dădeam îmi excita încă dorința și făcea să-mi apară mai vie și mai caldă. Ce bine că puteam să mă gândesc la asta! Să împart cu ea un pahar de vin și apoi să murim în același spasm. Ce este deci dragostea? Pentru canalie, un desfrâu, o plăcere abjectă și trecătoare. Trebuie cercetate caracteristicile dragostei așa cum le concepe canalia în cântecele fară perdea, în înjurături și grosolănii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
merge numai pe lîngă pereți, are o privire vag hăituită, mereu nesigură și cvasi umilă, aleargă mereu după profesori, să ceară detalii, a Învățat sute de versuri din clasicii teatrului, este conștiincios la culme și, Într-o seară, la un pahar de vin m-a forțat să decid :” Are o figură care ingenuizează verdictul!”. Nu știu precis ce Înseamnă asta, dar măcar sună frumos... Într-un spectacol mai vechi cu Avarul, la teatrul de păpuși, se folosea, des, expresia Bonjur de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În orașul rîvnit. Cu toate acestea, eroinele piesei oftează incontinent, violent nefericite, „La Moscova! La Moscova!”, de parcă ar exista vreo opreliște... Strigătul lor are ecou, În planul ilogicului, În discursul lui Verșinin : „Mi-aș da jumătate din viață pentru un pahar de ceai!” . Dar el se află Într-o casă În care doica se tot fîțÎie cu samovarul printre musafiri. Ceaiul e la doar un metru, de pofticios. Sau e-ntr-o altă cameră, dar există sigur, aburul său liniștește personajele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai Întîlnit-o, În lumea actorilor, și la unchiul său, Colea Răutu! E drept, că adaugă, spre-a nu exista dubii :” creația, cu toate satisfacțiile pe care ți le dă, se poate Înfăptui fără un excitant exterior, cum ar fi un pahar de vin? Eu cred că nu”. Și eu, Mitică!... Mai povestește, autorul, despre multele, lucrativele „șușe” la care a participat : cu impresarul Tașcă și artiștii Dan Spătaru, Aurelian Andreescu, Dolănescu, concluzia anticomunistului histrion fiind „ a avut și comunismul ăsta farmecul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe lîngă marii călăi ai omenirii !... Am cunoscut, acum două decenii, un actor bun, dar cam de modă veche . Eu realizasem, sub direcția lui, un spectacol de gaguri - gen care nu producea nici o impresie histrionului. La premieră, după al zecelea pahar, interpretul se vaită , mai În glumă, mai În serios : „Acest teatru a cunoscut texte mari, eu Însumi am interpretat roluri uriașe, și-acum, am ajuns să văd clovneriile lui Ulmu! Privesc la Ceacanica, de parcă ar fi Vraca! Of, unde-s
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ar fi multe fraze interesante, de citat, În cele peste 350 de pagini ale cărții. Aleg finalul vieții lui Cehov, care este teribil - ca eveniment și ca frumusețe a descrierii :”...’De mult n-am mai băut șampanie!’ Și-a golit paharul și s-a Întors pe partea stîngă. După cîteva clipe, nu mai res pira. Trecuse din viață În moarte cu simplitatea-i obișnuită. Era 2 iulie 1904. Pendula arăta ora trei. Un fluture mare de noapte, cu aripile negre, intrase
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Dar ai un suc, o apă minerală... "Prostii! Ce dracu', doar suntem oameni mari!" Te repezi să iei o bere. Ia și mata una la două kile, că ieși mai ieftin, bre!", spune el grijuliu și prietenos. Încă de la primul pahar îți face favoarea și trece de la "mata" la un "tu" jovial. După ce isprăvește ăia doi litri, constată cât s-a făcut de târziu și cât e de rupt de oboseală, că a avut o lucrare grea de tot la cineva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
expresiei! de natură epicureică. Când porneai atacul, firește că voiai să vezi dacă ai calculat cât mai aproape de adevăr cărțile mortului. Tom le etala și așteptai să vezi răspunsul. Ei bine, exact atunci bestia asta își turna tacticos bere în pahar, încetișor, încetișor, să nu facă spumă prea multă și ronțăia meditativ o alună, două, de simțeai că înnebunești, nu alta. Dacă-l ironizai: "Maestre, mai jucăm în seara asta sau așteptăm să răsară soarele ca să te lumineze și pe matale
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îi scăpase. Da'..., dă ce-ntrebi Vergilică, tată?" "Așa", zice asociatul afișând o față, chipurile, nepăsătoare. După care spune cu același aer: "Ar fi bună nițică soluție d-aia. Că știi cum e la bloc. Dăgeaba ține nevastă-ta casa pahar, dacă ăla dă deasupra e un îngălat și-i face gândacii hipodrom în bucătărie". "Aaa!", spune mai liniștit de acum portarul. "Am luat io vreo patru kile. Îți dau și ție o juma' dacă ai nevoie. Nu că aș fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acuratețea descrierii, trebuie spus că era singura toaletă vizibilă. După alte cinci minute, apăru de acolo cu o figură întrucâtva mai mulțumită și se salută cu doi bărbați cu costumașe verzi și bonete așijderea. Tipii tăifăsuiau relaxați cu câte un pahar de plastic în mână. Pe buzunarele de la pieptul fiecăruia scria "Chirurgie I". Curând li se alăturară două fătuci în halate albe care-și aprinseră niște țigări lungi și subțirele. Pacientul cel brunet gemu sonor, privind întregul grup cu un subînțeles
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
după ce se mai și luptase cu un zimbru, oricum, în condiții suspecte. Parcă-i și văd: Dragoș-Vodă și a lui ceată, toți voinici cu ceafa lată, în jurul unui ditamai focul de tabără în care frigeau bourul asasin, cum închinau la pahare, care de vin, care de tescovină, după puteri și plăcere, zicând la răstimpuri cu ochii umezi: "Să fie dă sufletu' lu' Molda!". Probabil că înspre dimineață, lovit năprasnic de valul inspirației, viitorul domnitor a spus falnic, arătând cu ochi tulburi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă fitnesu' chilului, ca să arate dă top și să fie cool. Și tu ce să faci, nene? Să mănânci și acasă tot parizer și să dai până și ciorapii la spălătorie? Hai, dom'ne, ce dracului!" Se uită pe fundul paharului și oftă. Apoi la ceas și țistui nervos. "Nțț-nțț-nțț! A dreacu' hoașcă, aproape că a trecut jumatea aia dă ceas și tot nu-mi mai vine. Stai, Relule, ca mazeta cu ochii-n soare, c-apare ea. Parc-o văd
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu? Păi, nu, că timpu' meu nu contează, madam. Al tău e estraordinar dă prețios, 'zgura mă-tii dă pocnitoare bătrână!", se montă singur domnul Ciucurel. Ar mai fi comandat un pahar, însă se gândi că nu-i o idee tocmai inspirată. La halul de nervi în care era, cine știe ce porumbel ar fi putut să-i scape. Și asta-i mai lipsea, să o pună pe vaca asta pe picioarele de dinapoi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ea un aranjament meticulos ticluit. Părea un fel de monitorizare. Sau doar eram eu obsedat de așa ceva. Mai mult ca sigur. Mă privea cu înfrigurarea celui care așteaptă cu nerăbdare finalizarea unei discuții greu de abordat. Repede toarnă ceva în pahare. Ciocnim. Gustăm. Apoi Valy începe să-mi explice pe îndelete, în ce parte a imobilului Casei de Cultură se află acest „țimăr”, cam la ce distanță față de sala de spectacole, la ce distanță de biroul directorului și de celelalte birouri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iubea pe Karin enorm de mult, chiar și la bătrânețe. Cum n-aveau copii, ea ținea pentru el, locul acestora. Îi plăcea s-o răsfețe, s-o necăjească, să se joace cu ea. Se destăinuia tatălui meu adeseori, la un pahar, sau de sărbători. Zicea că nimeni nu a fost mai nefericit decât el. Și dacă n-ar fi fost Karin, ca să-i însorească zilele, el n-ar fi rezistat la toate nenorocirile (niciodată destăinuite nimănui, complet), pe care soarta i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de teroare. Mai cu seamă actele acestea de nedreptate ori pe parcursul războiului, ori în anii puterii populare, nu le putea uita niciodată. Dând drumul povestirii, trebuia să nu se grăbească și să asculte răbdător tot ce spunea despre seturile de pahare, despre un lampadar înalt, de statură umană, despre inelele, istorice și ele, pe care le cărase anchetatorul care făcea ce făcea și apărea tot când erau ei la masă, ca mâncarea să nu le aterizeze firesc în stomac, ci, imaginar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
autopersiflant ce-i însoțea narațiunile. 5. Acolo, în sufrageria propriu-zisă ascultasem eu, de când începusem a umbla, primele bucăți muzicale transmise la radio sau chiar interpretate la pian de către Karin-tante și la vioară de către nenea Epa când îi venea, după un pahar de vin în plus, pofta de a cânta. De neuitat erau pentru mine anumite obiecte de mobilier din sufragerie care îmi stârneau când și când, amintiri grozave, cum erau transmisiunile concertului de Anul Nou de la Viena, pe care Karin-tante și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o mai iubea. Ea se așeză din nou tacticos, pe dormeză, nu departe de desuuri, picior peste picior, și-și aprinse o țigară. Întinse păhărelul, ciocni cu Gerard, fără să-l privească în ochi. Îi privi doar mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar fi căutat cu sete, mai multă lumină. Cercul se închide - zise Valy reapărut de după paravan, gata îmbrăcat pentru plecare. Cercul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în paradis. Știai? Nu mai ai nevoie nici să mesteci bucătura în gură. Zău așa. Își privi din nou, soțul cu dublă semnificație și adăugă: Știi, Bogdane, că nu-mi place când ești fălos. E-he! Ce să-i faci! Paharele de vin își spun și acuma cuvântul... Pe dracu! - se ofensă pictorul-Ce are sula cu prefectura și coada vacii cu ștampila Primăriei, măi nevastă? N-are nimica - făcu doamna Finica cu intenția de a zori încheierea discuției. Hai, domnule coleg
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]