1,998 matches
-
se uita la fetele care jucau volei. Privea cu ochii întredeschiși din pricina soarelui orbitor. Când venea primăvara, fetele de la birou deveneau mai atrăgătoare pentru Takamori și pentru prietenii săi burlaci. Pe măsură ce se încălzea, ele veneau la birou mai întâi fără paltoane, apoi fără taioare, în rochii cu mâneci scurte, etalându-și brațele albe, lăsând impresia unor flori proaspăt înflorite. Takamori și Iijima, prietenul lui din studenție, își petreceau de obicei pauza de prânz aruncând ocheade „florilor“. Astăzi însă, parcă era altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ipocriții să crape-n hainele lor” și multe altele. - Ce zici de asta? se bălăngănește Tavi spre mine. „Ca niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre-și poartă ovarele la vedere, scâncesc fetușii plutind în lichide, pe străzi paltoane uzate conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-o uiți... Zi și tu, Sclivi, dacă nu-i așa... se întoarce Anatol, în vreme ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-n șir pentru o sticlă de băutură. Era cel mai apreciat de regizor. În ziua aceea, la cinci secunde după ce se auzise strigătul: „Acțiune!“, Își juca perfect rolul, traversând strada cu o sticlă de băutură În mână, târându-și poalele paltonului după el, cu un rânjet tâmp pe față. Firește, până atunci nu dăduse nici un semn c-ar Înțelege japoneza. Cu toate că-și Încheiase rolul, s-a apropiat de mine, care eram Însărcinat cu menținerea reflectoarelor În poziție dreaptă. Rânjea În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
masturba. Nici după ce ni s-au Încrucișat privirile nu s-a oprit din treaba lui. Abia după ce-am ieșit de la toaletă mi-am dat seama că-l invidiam. Yazaki și-a făcut apariția odată cu căderea nopții. Era Îmbrăcat cu paltonul pe care-l purta mereu. Avea părul și fața la fel de murdare, doar mâinile Îi erau ciudat de curate. Arăta rău la față. A sfărâmat Între dinți patru aspirine și le-a Înghițit cu Miller Lite. — Văd că nici tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Aș fi vrut să văd reacția lui Yazaki trecând prin fața lui. Însă pe măsură ce Înaintam pe străzile acelea care emanau un miros de parcă ceva intrase În putrefacție, nu-mi mai păsa de așa ceva. Yazaki mergea În fața mea, cu mâinile În buzunarele paltonului, fără să se uite În jur sau să-și Încetinească pașii. Nu se grăbea, mergea În ritm constant. Era un pic mai scund decât mine, dar era bine făcut, cu umerii largi și spatele solid. Părea să aibă și oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere apasă mereu altfel. Deschizi larg fereastra să golești casa de lumină, dar odaia, precum o oală de lut, ascunde cerul în pântece. Să fii melc, să fii scoică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
drept că toată ziua te-nvârți ca un șurub, Și poate că-i mai bine aici decât la club. La noi e mai rentabil decât la masa verde; Aici, un om de treabă cel mult își poate pierde Căciula sau paltonul, umbrela sau nevasta Dar câți, la urma urmei, n-o pierd și fără asta! ... Da, știm și noi că teatrul ar trebui să fie O școală de moravuri și-un leac de insomnie, Un sfânt lăcaș în care un spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfârșit să deschid ochii. Acolo ea radia de fericire, era alta. Împreună ne aruncam pe patul din camera ei de fată și râdeam. Se încărca de energie și însăși ființa ei se umplea de o nouă strălucire. Apoi își îmbrăca paltonul și privirea dintotdeauna. Ne întorceam când era deja întuneric, când afară nu se vedea nimic. De la stație până acasă fugea, terorizată de abisul care o înconjura. Chipul mamei mi-a trecut prin fața ochilor, multe chipuri de ale ei unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bărbat, poate că-l avusese deja. Fidelitatea nu era o valoare a anilor plini de chibzuință. Infidelitatea da, pentru că are nevoie de grijă, măsură, discreție și orice fel de calități senile. Noi doi împreună începeam să fim ca un vechi palton care și-a pierdut linia de la început și o dată cu ea jena rigidității. Și tocmai faptul că s-a lăsat, consumarea naturală a țesăturii îl fac unic, inimitabil. Mi-am dezbrăcat halatul de baie și l-am lăsat să cadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își luase carnetul de conducere târziu, își făcuse un cadou. Urca în mașinuța ei care mirosea a ceară de lustruit mobila și se ducea cine știe unde. Cu paltonul din stofă în brăduleț bine împăturit pe scaunul de lângă ea. Conducea exact ca femeia din fața mea, strângând prea tare volanul, de parcă i-ar fi fost frică să n-o înjunghie cineva în spate cu un claxon. Angela, de ce viața se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Eu spun că... Un hohot de plâns îmi urcă în gât, dar nu vreau să plâng. Să sperăm, Elsa, să sperăm. Mă aplec afară pe fereastră... De ce nu cad? De ce nu cad acolo jos, unde se plimbă doi bolnavi cu paltoanele peste pijama? — Când pleci? — Peste zece minute cu British. — Te aștept. — Dar casca? Nu avea cască? — N-o legase. — Cum? Cum n-o legase? De ce n-ai respectat acordul, Angela? De ce tinerețea înseamnă atâta neatenție? Un zâmbet în vânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Timo? — Da? — Jură-mi pe Angela că Angela n-a murit. — Îți jur. Pe Angela. Jos bolnavii s-au oprit, s-au așezat pe o bancă și fumează. Pe lângă straturile de flori trece o femeie între două vârste, cu un palton cărămiziu. Omenirea, fetițo, omenirea care mișună. Omenirea care merge înainte. Ce-o să se întâmple cu noi, cu mine și cu mama ta? Ce-o să se întâmple cu chitara ta? Am făcut dragoste, apoi am rămas nemișcați ascultând zgomotul mașinilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o mică tijă din plastic. Am urcat cu scara mobilă. Ne-am plimbat amețiți printre standuri impingând căruciorul, fără să reușim să ne hotărâm. Ne aflam în raionul „Primele luni“, micimea hăinuțelor ne punea pe gânduri. Era cald, eu țineam paltonul Elsei pe braț, iar cu al meu eram îmbrăcat încă. L-am descheiat. Elsa, meticuloasă, se apleca spre mărfurile acelea minuscule, citea prețul, compoziția țesăturii. — Îți place? Ținea în mână un umeraș cu o rochiță regală, toată din tafta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și-a pierdut echilibrul și era cât pe aici să cădem împreună. Atunci am râs și mai tare, fericiți și comici, sub ploaia care cădea cu găleata. Italia o privește pe Elsa aflată lângă mine. Elsa cu burta umflată sub palton. Am în mână balonul roșu, îl las în jos pentru că mă rușinez, și încerc s-o acopăr pe Elsa cu trupul meu. O protejez de privirea oprită la câțiva metri de noi. Nu văd expresia Italiei, lumina unei vitrine îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apa care cade de pe copertină și-mi intră în mâneca impermeabilului. Îi spun să mă aștepte, îi spun: nu te mișca. Taxiul s-a oprit lângă noi, Elsa se sui cu umbrela strânsă pe jumătate deasupra capului. Îi văd umerii, paltonul care se strecoară pe ușă. Mă întorc cu privirea spre Italia, care se îndepărtează. O urmăresc cum traversează strada prin mașinile care se mișcă încet. Mă aplec prin portiera deschisă. Elsa mă privește de jos în sus, nu înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
metal abandonată pe masa de la intrarea la w.c.-uri. Nu aveam bani mărunți și nu era nimeni primprejur, așa că am făcut pipi fără să-mi dau obolul. În bar, în afară de mine, mai era doar un client. Un bărbat robust, fără palton pe el, care mânca un sandviș. Am luat o cafea într-un pahar de plastic, o sticlă de apă minerală, o cutie de biscuiți pentru Italia și am ieșit. Am rămas afară să-mi beau cafeaua, la pompa de benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și discută gărzile. Doar Ada îl urmărește cu ochii, îi zâmbește. Nu era de gardă, și totuși s-a întors să te opereze. Poate a făcut-o pentru că i-a cerut-o ea. O văd pe mama ta prin geam. Paltonul, poșeta, fața ei. Mama ta, care urăște spitalele, care nu știe cum sunt făcute, care nu a intrat niciodată într-o secție de reanimare. Există o perdea albă de plastic, trasă într-o parte, ea stă acolo. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de conversație care par să nu aibă altă funcție decât să prezinte viața cotidiană a unui oraș de provincie. - Și tu, Armida, ai semnat deja? - e întrebată femeia pe care o văd doar din spate, cu cordonul atârnând, într-un palton lung, bordat cu blană și cu gulerul ridicat, un fir de fum înălțându-se dintre degetele strânse în jurul piciorului unui pahar. - Cine v-a spus că vreau să instalez neon la prăvălia mea? răspunde ea - Dacă primăria crede că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ogradă se ridicau aburi în aerul înghețat. Argatul și-a băgat capul îmbujorat înăuntru și a anunțat: - Trăsura e la scară! — Gritzvi! Unde ești? Repede! - a strigat bunicul. Eu am făcut un pas înainte, către domnul Kauderer, care-și încheia paltonul de pluș. III Plăcerile oferite de folosirea unui coupe-papier sunt tactile, auditive, vizuale, dar mai ales mentale. Pătrunderea în lectură e precedată de un gest ce traversează materia solidă a cărții, permițând accesul la substanța ei spirituală. Pătrunzând de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început în grup, în urma instrumentiștilor, de parcă n-ar fi vrut să rupă legătura născută în local în timpul nopții între persoanele adunate acolo de întâmplare sau de obișnuință; înaintau în grup, bărbații cu gulerele paltoanelor ridicate, cu un aer cadaveric, de mumii scoase la aer din sarcofagele unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care într-o clipă se preschimbă în praf. Un val de surescitare cuprindea, în schimb, femeile, care cântau fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cadaveric, de mumii scoase la aer din sarcofagele unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care într-o clipă se preschimbă în praf. Un val de surescitare cuprindea, în schimb, femeile, care cântau fiecare în legea ei, cu paltoanele neîncheiate peste decolteul rochiilor de seară, târând fustele lungi prin băltoace, cu pași incerți de dans, un proces propriu stării de beție care declanșează o nouă euforie, înainte de a se lăsa doborâte și epuizate de euforia precedentă. Părea că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care trebuiau ridicate de oameni (ar fi făcut mai bine s-o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult drumul) - când am observat femeia care cobora alături de mine. Purta un palton cu un pic de blană pe marginea gulerului și la mâneci, o pălărie ca un clopot, cu voaletă și un trandafir: elegantă, tânără și plăcută, cum am constatat imediat după aceea. Pe când o priveam din profil, am văzut-o încruntând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atâta... Zvonul, lansat de Flannery, era că eu furasem un manuscris important: și unii și alții îl identificară cu obiectul căutărilor lor și se puseră pe urmele mele. Aripa Umbrei provocând abaterea avionului, Aripa Luminii a ascensorului... Tânărul, ascunzând în palton manuscrisul, a țâșnit afară din ascensor, mi-a închis ușa în nas și acum apasă butoanele ca să mă facă să dispar în jos, după ce mi-a lansat o ultimă amenințare: N-am încheiat socotelile cu tine, Agent al Mistificării! Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
diferența între adevăr și fals e doar o prejudecată a noastră, simte nevoia să vadă pe cineva care face cărți, așa cum planta de dovleac face dovlecei, așa spunea ea... Ușa se deschide pe neașteptate. Ludmila intră, aruncă pe un fotoliu paltonul, pachetele. — Ah, grozav! Ce de lume! Iertați-mi întârzierea! Luați ceaiul împreună. Ar trebui să fie și Irnerio pe-aici, dar fotoliul e gol. — Era aici. Unde s-a dus? — Oh, o fi plecat. Vine și pleacă fără să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În parcul din capitala Ircaniei suflă un vânt înghețat. Ești așezat pe o bancă în așteptarea lui Anatoli Anatolin, care trebuie să-ți încredințeze manuscrisul noului său roman Ce poveste își așteaptă finalul? Un tânăr cu barbă lungă și blondă, palton lung, negru și beretă de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]