3,126 matches
-
morală este mai mult o problem] care ține de simțire decât de rațiune. Dar, datorit] faptului c] au ap]rut obiecții împotriva teoriei, si pentru c] susțin]torii ei au încercat s] r]spund] acestor obiecții, teoria s-a complicat. Pan] aici, nu am incercat s] formul]m teoria foarte clar - ne-am mulțumit cu o exprimare aproximativ] a ideii sale de bâz]. Acum totuși trebuie s] trecem dincolo de aceasta. O modalitate mai clar] de formulare a subiectivismului etic este aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ți cognitive ajunge s] văd] c] privarea dreptului la viat] sau îngr]direa libert]ții altora este moral greșit. Și este justificat] presupunerea c], pe parcurs, ajungem s] ne identific]m cu o serie mai larg] de oameni, cel putin pan] la un anumit punct. Dar cu abilit]ți cognitive la locul potrivit, ce determin] indivizii s] devin] complet dezvoltați, de nivelul Etapei 6, adic] s] aib] în mod profund curajul propriilor convingeri? Voi incerca s] ofer un r]spuns în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezvoltați, de nivelul Etapei 6, adic] s] aib] în mod profund curajul propriilor convingeri? Voi incerca s] ofer un r]spuns în secțiunea urm]toare. iv. Ce este dezvoltarea moral]? S] ne gândim ce înseamn] dezvoltarea în accepțiunea lui Kohlberg pan] la Etapa 4 luând exemplul Canadei contemporane, pe de o parte, și al cel de-al Treilea Reich, pe de alt] parte. Canada reprezint] un exemplu de societate liberal] egalitar], care, cu marile ei avantaje în sistemul de s]n
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale diferite cu privire la probleme morale de important] fundamental], din moment ce el recunoaște c]: „Socrate era mai permisiv decât Lincoln în privința sclaviei, si Lincoln era mai permisiv decât King” (1983, p. 129). Într-adev]r, Kohlberg scrie c] „este mai ușor s] evoluezi pan] la Etapa 6 în America modern] decât în secolul al V-lea în Atena sau în secolul I în Ierusalim” (1983, p. 129). Dar chiar dac] recunoaștem, așa cum cred c] ar trebui, c] trebuie luate în considerare contextele istorice (1989
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
constituie un alt exemplu de persoane pentru care sursă primar] a respectului lor de sine este, în sens larg, un singur efort. Spre sfârșitul carierelor lor acest lucru s-a dovedit adesea ustur]tor; în consecinț], unii își aman] retragerea pan] când acest lucru devine penibil pentru mai toat] lumea. Acest lucru este important deoarece puncteaz] dificultatea de a renunța la un scop, a c]rui realizare a fost sursa primar] a respectului nostru de sine. Cand îndeplinirea unui singur scop
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
final c] este vorba despre etapele dezvolt]rii morale ale lui Kohlberg. v. Concluzie Una dintre supozițiile cele mai interesante ale lui Kohlberg este c] exist] un paralelism universal între dezvoltarea psihologic] și cea moral]. Altă este c], cel putin pan] la un punct, dezvoltarea moral] poate avea loc f]r] vreo leg]tur] cu un conținut moral substanțial. O a treia este c] raționamentul moral deontologic este superior raționamentului moral utilitarist. Deși nu am negat c] exist] etape universale de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întreb]ri. M] voi ocupa mai mult de întreb]ri legate de teoria moral], si mai putin de întreb]ri de teorie moral]. Un motiv pentru care întreb]rile legate de teoria moral] au fost relativ neglijate este faptul c], pan] de curând, se pare c] a existat un acord larg r]spândit cu privire la natură teoriilor morale și posibilitatea de acceptare a diferitelor practici metodologice. Teoriile morale au fost în general privite că structuri abstracte, al c]ror rol este de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] filosofia moral] este laic], ar trebui s] se asemene în mai mare m]sur] cu cea a lui Aristotel, decât cu cea a lui Sidgwick. Dar dac] ne întoarcem la Aristotel, atunci filosofia moral] „ar trebui l]sat] deoparte... pan] când avem o filosofie a psihologiei corespunz]toare” (1958, p. 26). Conform lui Alisdair MacIntyre și lui Bernard Williams, teoria moral] nu are autoritatea pe care o pretinde pentru sine. MacIntyre susține în general c] nu poate exista nici o autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este metodă lui Rawls de echilibru reflexiv. Conform lui Rawls, metoda corespunz]toare implic] o serie de credințe reflexive, formularea unor principii generale care s] le explice, si apoi revizuirea atât a principiilor, cât și a credințelor în lumina celorlalte, pan] când este atins un echilibru. Exist] mai multe probleme cu aceast] metodologie. Unii filosofi, precum Brandt, Hâre și Singer au negat c] aceste credințe reflexive sunt edificatoare. Se pare c] naziștii și faraonii care ar fi folosit metodă echilibrului reflexiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate oferi o schem]. Și nici femeile nu ar trebui s] fie v]zute (așa cum se întâmpl] în unele forme ale gândirii feministe) că preg]tite s] adopte în mod „natural” diferite priorit]ți morale sau sociale ale b]rbaților. Pan] acum, deoarece exist] (sau ar putea exista) diferențe în preocup]rile etice feministe, acestea pot s] apar] și vor fi generate cu greu de schimb]ri în relațiile sociale și în stilurile de viat]; și avem motive s] presupunem c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iar cei a c]ror munc] era încununat] de succes aveau mai mulți copii decât ceilalți. Astfel, am evoluat de-a lungul timpului că „altruiști” de succes. În acest moment, devenim mai speculativi. Se pune întrebarea cum au avoluat oamenii pan] la a aplica acest „altruism”. Cum se face c] lucr]m atât de bine împreun]? Ipoteza principal] susține c] procesul evolutiv își pune amprenta din naștere asupra modului în care gândim. Mai concret, biologia ne-a programat un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
CW 6, p. 504). În mod evident este p]rerea lui Marx aceea care arăt] c], la fel cum înl]turarea propriet]ții burgheze va fi o sarcin] a revoluției comuniste, „înl]turarea moralei” va fi o alta. Marx merge pan] acolo încât susține r]ul moral în fața binelui moral. El insist] c], în istorie, „întotdeauna r]ul triumf] asupra binelui, deoarece r]ul este cel care aduce mișcare vieții, care face istorie câștigând lupta” (MEW 4, p. 140; CW6, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sprijinul altor clase, si chiar și acela al propriilor lor membri, dac] prezin] interesele clasei lor într-o form] glorificat]. Ideologia nu este un fenomen marginal, ci este fundamental pentru întreaga viat] social] în felul în care ea a existat pan] ast]zi. vi. Morală că ideologie În lumina acestui lucru, n-ar trebui s] fie surprinz]tor c] Marx privește morală, legea, religia și alte forme ale conștiinței sociale că fundamental ideologice. Morală este un sistem de idei care interpreteaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și umanist], așa cum a f]cut Marx. Morală nu este singurul remediu posibil pentru abuzurile de care a suferit marxismul și îndr]znesc s] spun c] nu este nici cel mai bun remediu. Fanaticii ne conving în fiecare zi c] pan] și cele mai pure intenții nu împiedic] crime monstruoase, cu excepția cazului în care inteligență dubleaz] entuziasmul moral. Un remediu mai bun ar însemna ca intelectul uman s] fie l]sat s] decid] dac] mijloacele noastre își vor atinge scopul și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dorit] f]r] a face apel la aspectele semantice problematice. Dar chiar și în aceast] form] modest], „Teoria Poruncii Divine” ridic] inc] multe obiecții. Un lucru este sigur, o mare parte din ceea ce numim porunca lui Dumnezeu, de la practicile rituale pan] la s]rb]torirea sabatului, pare s] nu fie același lucru cu ceea ce înțelegem în mod obișnuit prin moral]. (Bineînțeles, ceea ce înțelegem în mod obișnuit nu este neap]rât și corect.) În m]sura în care este posibil s] deosebim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alte obiecții și r]spunsuri care r]mân pe moment neprecizate. Pentru o discuție extins], vezi sugestiile de bibliografie suplimentar] de mai jos.) îi. Dumnezeu și cunoașterea moral] Discuția despre cum etică ar putea depinde de religie s-a concentrat pan] acum pe leg]turile care s-ar putea stabili între Dumnezeu și bine. Dar, de vreme ce exist] o diferenț] între a fi bun un fapt și a ști noi c] este bun, s-ar putea ca doar cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diferit] de aceea cu care oper]m în prezent (care se bazeaz] pe ideea c] r]uf]c]torii sunt responsabili pentru relele lor, idee care poate fi respins], firește, dac] se demonstreaz] c] exist] justific]ri adecvate). Unii merg pan] la a afirma c], dac] determinismul ar fi adev]rât și noi, prin urmare, nu suntem agenți liberi, morală ins]și nu mai are important]. Se consider] c] nihilismul moral, doctrina potrivit c]reia nimic din ceea ce este moral nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
controlul. Punând accentul pe explicația rațional], măi degrab] decât pe cea cauzal] a deciziilor și a acțiunilor, libertarienii contracauzali pot evita aceast] obiecție frecvent]. Nu același lucru poate fi spus despre un alt grup de libertarieni, existențialiștii. Existențialiștii, de la Kierkegaard pan] la Sartre au proclamat c] a fi pe deplin uman înseamn] a face alegeri radicale; aceasta înseamn] alegeri care nu numai c] nu sunt determinate, dar alegeri pentru care nu se poate oferi vreun sprijin rațional conving]tor. Numai luând
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a decide și de a acționa. Compatibiliștii au utilizat numeroase strategii pentru a-și ap]ra convingerea comun] potrivit c]reia putem fi simultan determinați și liberi. Probabil cele mai faimoase au fost tentativele de a ar]ta c], pan] și într-o lume determinist], am putea decide și acționa altfel decât decidem și action]m de fapt, cu condiția c] am alege sau am vrea s] facem așa. Așa-numitele analize „ipotetice” ale cerinței de a fi responsabili moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
New York: Barnes and Noble, 1975). Postfaț] Peter Singer Ar fi ușor s] consider]m etică o disciplin] în care, din timpuri str]vechi, susțin]torii unor viziuni opuse s-au angajat în dispute interminabile f]r] vreo perspectiv] de soluționare. Pan] la urm], nu are fiecare cultur] propria ei tradiție etic], aflat] f]r] speranț] în dezacord cu toate celelalte? Și nu exist] chiar și în cadrul îngust al eticii filosofice occidentale moderne diferențe ireconciliabile în privința a ceea ce este bine sau obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tr]it] viața. Apoi, sunt expuse marile tradiții etice, si g]sim divergențe de opinii nu numai între diferitele tradiții, ci chiar în sânul fiec]rei tradiții. Istoria eticii filosofice occidentale arăt] cum, de la cei mai vechi gânditori greci și pan] în zilele noastre, vechile poziții filosofice au reieșit periodic la suprafaț], iar vechile b]ț]lii au trebuit reluate în termeni mai moderni. Atunci când, în partea a patra, volumul trece de la trecut la prezent, ni se ofer] numeroase teorii despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar ușura cel putin sarcina de a vedea ce fel de r]spuns ar putea necesită acea întrebare. Aplicațiile teoriei etice chestiunilor practice în partea a cincea indic] dezacorduri privind numeroase puncte particulare, dar împ]rt]șesc o ipotez] comun]: pan] și cele mai dificile probleme etice practice pot fi supuse discuției și argumentației. Potrivit cel putin unora dintre viziunile privind natură eticii, raționarea asupra acesteia nu ar fi mai profitabil] decât raționarea asupra chestiunilor de gust. Cu toate acestea ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sacrificiu”, U, 1936, 93; Mircea Ștefănescu, „Generația de sacrificiu”, „Ordinea”, 1936, 1 214; Tudor Arghezi, Valjan, VRA, 1936, 432; Ion Anestin, „Generația de sacrificiu”, VRA, 1936, 433; Dan Petrașincu, D. Valjan între artă, politică și literatură, RP, 1936, 5 490; Pan [Paul I. Prodan], Cu maestrul Valjan despre „Generația de sacrificiu”, FCL, 1936, 1 545; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 359-360; Călinescu, Ist. lit. (1941), 640, Ist.lit. (1982), 721; Vasile Timuș, „Norocul”, „Jurnalul de dimineață”, 1945, 123; Neagu Rădulescu, „Norocul”, „Revista
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
Corneliu Moldovanu, Eugen Boureanul ș.a., teatrul fiind ilustrat de Zaharia Bârsan (Trandafirii roșii) și I. U. Soricu. Traducerile din Albert Samain (Elegie și Infanta), Shakespeare (Macbeth, fragment), Milton (Paradisul pierdut, fragment), Goethe (Faust, fragment), Alfred de Musset (Lucia), Victor Hugo (Pan) sunt semnate de Marcel N. Romanescu, Al. Iacobescu, Th. Roman ș.a. În V.l. Tudor Vianu figurează cu necrologul Émile Faguet. Se publică, de asemenea, cronici, dări de seamă, se recenzează numerele recente ale unor reviste și ziare. Alți colaboratori: Victor
VIAŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290528_a_291857]
-
Ion Apostol Popescu, Dinu Stegărescu, Dinu Pillat, Magda Isanos, Constantin Virgil Gheorghiu ș.a. La rubrica de poezie semnează Nichifor Crainic, D. Ciurezu, Aron Cotruș, Al. Lungu, Pavel Bellu, Dimitrie Stelaru, Emil Giurgiuca, Constantin Salcia, Ion Vinea, Tudor Arghezi, George Demetru Pan, George Boldea, Iulian Vesper, iar eseuri și proză dau Ionel Neamtzu, Ioana Postelnicu, Hortensia Papadat-Bengescu, Victor Ion Popa, Claudia Millian, Petru Sfetca, Horia Oprescu, Victor Stoe. În revistă figurează comentarii despre Panait Istrati, Camil Petrescu, G. Bacovia, T. C. Stan
VIAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290544_a_291873]