1,831 matches
-
de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple burțile, dar era asigurată hrana și pentru viitoarea generație de prădători urbani. Stinse țigara în farfuriuța de pe pervazul balconului. Patru raze portocalii, perfect paralele pătrundeau până în capătul opus al camerei. Nu, nu va mai ieși din casă până nu se va lămuri o dată pentru totdeauna asupra trecutului său, pe care-l pierduse undeva printre blocurile astea. L XLIII Iar n-am putut dormi. Creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vor sau trebuie să fie ajutați să se mai ridice cu un pas. Dacă veți încerca să vă cunoașteți și să vă depășiți limitările, de orice natură ar fi ele, veți reuși. Dar nu stați și așteptați să vă cadă „para mălăiață în gura lui nătăfleață”, apucați-vă de treabă: munciți, învățați, cercetați, concluzionați! Ați greșit? Nu-i nimic. Nu vă opriți și nu așteptați să vină cineva să vă rezolve treburile; luați-o de la capăt! „Help your self!” spune englezul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în deschiderea cărții, ca un clinchet de pahare pline: ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam/ Voi, peregrini cu mintea în reverii astrale/ Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am/ Și pentr-un chef sălbatec o mână de parale". Bătând la poarta cărții sale, deschizând-o larg și intrând, vom descoperi un Alexandru Tăcu de pe Valea Zeletinului, ținându-se de mână, aproape în fiecare poem, cu Omar, deși îl desparte aproape un mileniu de celebrul cântăreț al deșertăciunii. Umbra
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
De aia era așa de atent la detalii, ca să păstreze totul În ordine și să știe unde se află, dar deodată, fără motiv, devenea confuz, ca acum, când stătea Întins pe un pat de campanie, În adăpostul comandamentului central, alături de Para, care comanda batalionul și el purta porcăria aia de uniformă americană. Se ridică În capul oaselor și privi În jur. Toți se uitau la el. Para ieșise. Se Întinse la loc. Partea cu Parisul veni mai devreme decât de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În timp ce ei treceau peste el, În loc de astea văzu o casă lungă și galbenă, cu un grajd mic și râul mai lat și mai nemișcat decât oricând. — Of, Doamne, spuse, de-acu’ pot să plec. Se ridică-n picioare. Am plecat, Para. Mai bine să merg acum, după-amiaza. Dac-au sosit ceva provizii le-aduc la noapte. Dacă nu, o să mai trec eu Într-o noapte, când or să sosească. — E Încă prea cald ca să pleci la drum. Stai liniștit. O să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ogoaie furia... În fiecare dimineață o trimitea pe Maranda după rachiu... Ea însă nu a îndrăznit niciodată să-l înfrunte printr-un refuz categoric. Îi vorbea doar cu glas moale: Iar ai început să bei, Toadere. Iar... De unde o să luăm parale ca să plătim datoria la Prispă crâșmarul? Lasă, Marandă. Lasă că oi vedea eu de unde. Incă mă mai pot mișca și acolo la ocnă n-am apucat să mă boieresc... După o bucată de vreme, într-o seară, a ieșit din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă duc să aud cu urechile mele... Ce să auzi, Toadere? Ce îmi spune acolo la gară, unde se încarcă și se descarcă vagoane. Da’ ce-i acolo? Cică dacă te primește să încarci și să descarci vagoane, îți dau parale pentru asta. Știu și eu? Până nu merg la târg, nu am de unde să știu adevărul. Du-te, Toadere! Du-te! Poate ai noroc și om mai ieși și noi din nevoi... În zori de zi, Toaibă a pornit spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ți-a cere acolo? Am să pot, Marandă. Am să pot, fiindcă acolo în mină ședeau cu harapnicul pe noi și munceam ziua întreagă. Da’ ce ai să mănânci? 135 Am să iau câte ceva de acasă până ce oi câștiga câteva parale. Pe urmă... mai vedem noi. Ți-oi aduce și ție una-alta de la târg. În seara aceea, Toaibă a dat gata jumătatea de sticlă cu rachiu ce mai rămăsese. Nu-și mai punea în pahar. Bea din sticlă de-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lemne sau mai știu eu cu ce, care trebuie descărcate. Am înțeles cum devine treaba, dar aș vrea să mai știu... Ce anume? Când primesc banii pentru lucru? Da’ știi că mi placi? N-ai ridicat nici un pai, dar de parale ai și început să întrebi. Vinerea seara. Până atunci însă nu este zi și nu este noapte. Este de lucru și atât! Vagonul nu așteaptă pe linie, fiindcă plătim locație cât nu face marfa. Și atâta ne trebuie! Acum ești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nimeni aici în sat. Și dacă a da Dumnezeu să-mi meargă bine, ți-oi lua și ciuboțele și cațaveică și... Da’ de unde atâția bani, Toadere? Eee! Am ajuns și eu șăf, Marandă! Șăf de echipă. Și primesc mai multe parale. Atunci trebuie să ai mare grijă să nu greșești și să nu ieși din cuvântul șefilor. Să faci treaba cum știi tu mai bine! Așa are să fie, Marandă. Da’ pe mine tot mă supără ceva... Ce te supără? Că bei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tragere de inimă parcă... Ce mai faci bade Prispă? Cum îți merge crâșma? Bine! Mulțămesc de întrebare. Cât despre crâșmă, ce să-ți spun? Lumea nu mai vine ca altădată... I-o năpădit necazurile pe gospodari și nu mai au parale. Mai dau pe aici doar din când în când... Cu asta însă nu fac avere, Toadere. Unde mai pui că vin aiștia cu tașca-n gât - 156 băgătorii de samă de pe tarla - și cer de băut, dar când să plătească
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Unde mai pui că vin aiștia cu tașca-n gât - 156 băgătorii de samă de pe tarla - și cer de băut, dar când să plătească se fac că uită... Atunci să nu fii în locul meu, Toadere băiete! Și nu le ceri parale? Atâta îmi trebuie. Într-o săptămână, pe ușă te întâmpină un lacăt cât lumea de mare și... Prispă... Cine știe? Legat poate!... Ferească Dumnezeu, bade! Să nu ajungi zilele acelea. Eu le-am trăit și nu le doresc nici dușmanilor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Calimah mărturisește că pe Titinaș nu l-a cunoscut bine, deși când venea la Iași stătea în gazdă la mătușa Marghiolița Muruz, născută Negri, mătușă a lui Alexandru Calimach. El, ca și Lumânărică, aduna bani dar n a cheltuit o para din sumele adunate. Mânca pe la casele oamenilor, iar tot ce strângea era a bisericilor, a oamenilor. Când era vreme rea, Titinaș plângea. - Ce plângi, Titinaș, îl întreba gazda. - Cum să nu plâng, cucoană? Eu am ce mânca, a m un
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nu-i pomană multă!... Și pentru că în loc s o primească în spital, doctorul îi dă o rețetă, baba întreabă și o face și pentru noi cei din anul 2008: - Vă întreb încă odată... nu vă fie cu bănat Spițerul cere parale pentru leacul ce mi ai dat?... La 31 octombrie 1893, Paloda la rubrica „Core spon dențe” răspundea Mariei N. de la Banca; nici caracterul scrisului, nici grațiozitatea și eleganța scrierii dv. nu seamănă cu scrierea Mariei N. de la Banca, care altădată
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și are o mutră hotărît antipatică, mai ales În prim-plan, lucru ce s-ar putea constitui În circumstanță atenuantă pentru crimă, pe mama ei n-o mai rețin, mamele cu soți ce-și violează fiicele nu fac prea multe parale, sînt șterse prin definiție dar inflamabile, Juliette o știe și-i dă foc, se-nalță ditamai pălălaia, că intră-n combustie și plapuma părintească, scenele cu familia dezaxată au ca fundal sonor rîsete din off, ca la stupidele seriale americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu face altceva decît să demonstreze că pot și americanii, atunci cînd Îți pierduseși orice speranță, să danteleze filme de o mare frumusețe, europene, aproape rusești. În zilele astea cînd Suharto Își dă demisia, viața omului nu mai face două parale, nici nu mai are cum, prea se moare-n masă, În direct, pe ziduri, poduri, blocuri, se cade pe negîndite cu avionul, vine ciclonul, lumea se-mpușcă pe stradă, evreii și arabii-n cap, În Africa, cînd totul este atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea mă invită să locuiesc la ea. ― Ce-mi pasă mie de lume? se strâmbă. Nu mă așteptam la atâta curaj de la o eurasiană. Eu, care o credeam interesată numai de bani. (De altfel, știu că are doi tipi cu parale, doi bara-sahib!) îmi mărturisește că e îndrăgostiă de mine din prima seară. Și eu, care nu știam nimic! ...Terminasem azi o conversație la telefon cu B.. când aud și recunosc, cu ce spaimă, glasul Maitreyiei: ― Allan! De ce nu mă lași
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
27 martie 1666 (7174) cumpără de la Vlasie și femeia lui „o falce de vie făr-de doaădzeci de prăjini ce iaste la Cetățuie, în țarina din deal”. Probabil că dălcăușii lui vodă au pornit la cumpărat vii cu traista plină de parale și cine mai știe? Poate și cu ceva amenințări... fiindcă în aceeași zi : 27 martie 1666 (7174) „Preotul Neculai, și preuteasa mea Mărica, și frate-mieu, Lupul... am vîndut... doî fălci de vie de la Cetățuie în țarina dealului și altă vie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aprile 1749 (7257). M-ai luminat, vere. Acum ia seama, prietene, că și Veniamin proin egumen - unde nu ți-oi putea spune - și-a vândut viile de la Șorogari cumnatului său, Mihai Gane, fost mare sluger. Și nici nu știi câte parale a luat sfinția sa! Oi ști eu multe dar, pe asta nici pomeneală. “În opt sute cinzăci lei”, cum spune călugărul. -Sunt ceva parale, vere. Apoi asemenea sumă nu se ia pe câteva pogoane, ci pe câteva fălci de vie. Dacă ai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și-a vândut viile de la Șorogari cumnatului său, Mihai Gane, fost mare sluger. Și nici nu știi câte parale a luat sfinția sa! Oi ști eu multe dar, pe asta nici pomeneală. “În opt sute cinzăci lei”, cum spune călugărul. -Sunt ceva parale, vere. Apoi asemenea sumă nu se ia pe câteva pogoane, ci pe câteva fălci de vie. Dacă ai băgat de seamă, pe aici nu prea mai avem pentru ce zăbovi, vere. Și care ar fi calea pe care ne-ar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ce se apropia cu mers de melc. Cum să nu văd, Gheorghe? Ii moș Dumitru Carpen cu ai lui. Se duc la târg. Da’ ce care încărcate au! Se îndoaie osiile nu alta! Se îndoaie, nu se îndoaie, dar fac parale? Fac! Cară tot timpul. Ori îi vară ori îi toamnă sau iarnă, ei sunt pe drumuri - a vorbit Alecu, cu părere de rău în glas. Ce ar fi să-l rugăm pe moș Dumitru să ne ia și pe noi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nu că nu îndrăznesc, însă nu știu dacă ar fi o treabă bună ceea ce gândesc eu - s-a codit Pâcu. Spune și ne-om tălmăci noi dacă treaba la care te gândești tu îi de soi sau nu face două parale. Mi se pare că tu cam ai dreptate. Dă-i drumul, Pâcule, că mor de curiozitate. Iaca la ce mă tot gândeam. Ce-ar fi să-l luăm cu noi și pe gospodarul cela cu mustața tăciunie care o stat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
om fi așteptat să se facă ziuă, să vedem pe unde călcăm - s-a mirat Alecu Slobodă. Măi Alecule, tu nu ai cum să pricepi, fiindcă nu știi că, de nu ajungem la timp cu transportul, nu mai vedem o para chioară...Dacă Aizic n-o încărcat vagonul la timp, plătește pentru întârziere. Si de unde să plătească dacă nu din banii care ni se cuvin nouă? Ai priceput, Alecule? Așa că lasă văicăreala și la treabă! Aici rămâne Mitruță. Restul, înapoi în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Măi Dumitre, tu vezi în ce hal ați ajuns? Parcă acum ați ieșit din sărătură. Costache, băiete! Tu știi una și eu știu mai multe. Dacă mâine nu suntem la jupân Aizic cu transportul, ne-am lins pe bot de parale. Mai bine pune un cazan mare cu apă pe foc și fă-l să dea în clocot fuguța. Pe urmă mai stăm de vorbă. Până atunci, noi orânduim treburile pentru noapte. De asta am eu grijă, moș Dumitre! Bine, Hlibocene
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Adică cum, că eu nu pricep? Dumneavoastră ați venit pe sub troiene sau pe deasupra troienelor? Ia spune mata, moș Dumitre! Cine v-a scos din casă pe așa o vreme? Cuvântul, jupâne Aizic. Si paralele! a completat Pâcu. Care cuvânt? Care parale? Eu nu știu de nici un cuvânt, de nici o para chioară - a făcut-o Aizic pe niznaiul. Cuvântul pe care ți l-am dat înainte de Crăciun. Am spus că după Bobotează venim cu primul transport? Am spus. Ce ai fi zis
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]