3,598 matches
-
numește domnia liberalismului în Romînia! Domnia libertății de-a spolia bugetul de către membrii societății de esploatare, iată ce este, nu însă domnia unui liberalism onest!... [ 3 august 1880] {EminescuOpXI 284} ["SE ȘTIE CĂ, CU OCAZIUNEA... Se știe că, cu ocaziunea paradei marine ce a avut loc la Cherbourg, în Franța, în prezența prezidentului Republicei, ministrului Freycinet și d-lui Gambetta, acesta din urmă a pronunțat un discurs de un caracter destul de grav, care a atras atenția Europei întregi. Prezidentul Camerii este
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu s-a plîns că fastul a fost excesiv. La noi? La noi, cei din spațiul ex-sovietic? Trist. Să ne gîndim doar la grandioasele serbări regale românești, la serbările unanime de la 10 Mai, la Marea Încoronare de la Alba Iulia, la parăzile briante ale lui Carol al II-lea. La care tot românul exulta în felul lui, netrecîndu-i prin cap să cîrtească, ceea ce făcea parte din propriu-i orgoliu. Azi? Comunismul i-a învățat pe oameni să fie săraci, egali și umili
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altfel (psihanalitic), pe cea a lui Rațiu. Viceversa, imposibilă: vi-l imaginați pe Rațiu, măcar în glumă, echipîndu-se în miner? Frumusețea firească și stenică (pentru țară) a hainei militare regale. În acea Românie din ce în ce mai departe de noi (nu și pierdută). Paradele aureolate de Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I. Cu prezența vetust-entuziasmantă a calului. Regele Mihai, încă adolescent, fascinînd prin întruparea ingenuității, cu eleganta rigoare cazonă. Simbolizînd, printre altele, casta arătoșilor ofițeri de elită, mirajul domnișoarelor prenupțiale. Belicosul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
topind el c-un sărut fierbinte fulgul de pe geană? Continuă încă promenada fesurilor. Fete superbe, cu plete pe care fulgii rari nasc steluțe în plină zi, sînt acompaniate de juni cu fesuri trase, bleg, pe urechi. Ce nepotrivire! Continuă și parada căciulilor rusești. De la polismanii în exercițiu la conaționalii de toată mîna, căciula urecheată continuă să fie în vogă. Peneș Curcanul ar muri a doua oară, s-o vadă mișunînd asiatic pe-aici. Am cam scăpat să recunoaștem de "etichetele" defunctului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai putea exista încă tot pe-atît! Nota dominantă: tinerețea! O generație atît de reușită biologic, chiar dacă se consuma în acel ceas al nopții într-un gest la urma urmei nesemnificativ din unghiul dăinuirii noastre, unul doar de veselă, de exhibiționistă paradă, nu are cum să rateze, în plan general, și reușita spiritual-morală. Ar fi de neiertat s-o rateze. Ei, aici e-aici. Ieșiți la terminarea victorioasă a meciului din cămine, din case, de pe trotuarele restaurantelor și bistrourilor, cum i-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
specială. Tribuna dă în clocot. Măscările și spurcăciunile lumii în gura ei. Un barosan ras la tîmple, cu cerceluș în stînga, își roade șapca de draci. Stop! Printre rîndurile turbate se strecoară felin o roșcată. Ieșită parcă acum dintr-o paradă a modei. Muțenie generală. Unde să se-așeze? Barosanul sare ars și-i oferă galant locul. Atît. Galeria își reia clocotul. Cu Mihai Ursachi, la peluza pestriță. Debut absolut: n-a mai fost niciodată aici. Îmi spusese că acceptă, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scurs pînă a ajunge la o astfel de revoluție geologică a feței, pînă a putea vedea ce eroziuni s-au produs de-a lungul nasului, ce aluviuni enorme pe marginea bujorilor ce înconjurau fața cu masa lor opacă și refractară". Parada măștilor (unui Ensor francez) umple cu surle vineții paginile de după (primul) război și numai cadența unică a frazei poate anula, prin perfecțiune, eventuala indispoziție. Dar și, iată, referirea ca atare la neschimbat-fermecătoarea Odette: "... un ultimatum adresat legilor cronologice, mai miraculos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
turanice. Lucrurile s-au mai schimbat. În sensul că Insula e tot a lor, dar spăimoasa căciulă a cam dispărut. Și nu numai la nivel de trotuar sau de tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște parade în Piața Unirii, de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate, polițai cu chipie alb-albastre, mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
repede glonț la containerul cu gunoi, de-a valma cu alții de teapa lui, răscolind totul cu o poftă absolut nedisimulată. Codană tuciurie, coborîtă din pădurile Bîrnovei, vinde primii ghiocei pe trotuarul de lîngă statuia lui Eminescu. De unde începe unduita paradă a fetelor spre Universitate. Se-apropie de ea un lungan, un fel de Peter O'Toole și, cum apare o fată, ia cinci ghiocei din brațul tuciuriei și i-i oferă. Cu acea reverență de bal, dispărută de mult, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Peter O'Toole și, cum apare o fată, ia cinci ghiocei din brațul tuciuriei și i-i oferă. Cu acea reverență de bal, dispărută de mult, din vremea poetului. Scena se repetă cu fiecare fată care trece-n sus. Cînd parada se stinge, lunganul scoate fîșicul de bancnote din buzunar și-i plătește stupefiatei codane. Parcă ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doi") cu una, bruneți, cu celularele pe masă.. Adică, la treabă. Vitrină de librărie, pe Grammont. La Arte, albume de o eleganță inhibantă. Ambitus total: Mantegna, Rubens, Dürer, Autoportretul în secolul XX, Louvre, Courbet, Picasso (se putea!), Miró, La grande parade (portrete ale artiștilor în clowni), dar și... și... Instalations (II). Dezolare, nicicînd consolabilă: mi-a scăpat (I). Dacă în personalele bucurește nu mi-am dus niciodată pînzele cu arlechini, dansatoare și saxofoniști, nu am avut nici o reținere în a-mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Piața, notele obținute de acestea făcînd parte, firește, din rigorile meseriei. Ce fascinante erau foaierele Teatrului, candid cotropite în pauze de adorabila faună a junelor și junilor aflați aici nu atît pentru vreo înscenare de piesă moscovită, cît pentru însăși parada unui unic fashion pe puncte. În plin stalinism, impozantul edificiu din preajma Pieței Unirii, în veche structură baroc-neoclasică, numit nu 1 Mai (nici, vai, 2 Mai), ci, spăimos, 7 Noiembrie, adăpostea (cum oare!) sub restaurant o... bombă, total sustrasă corectitudinii comuniste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dacă celor două absente li se adaugă încă una de o subțirime diplomatică tipic britanică lipsa (motivată) a unui Tony Blair, proaspăt victorios în alegerile insulare, pretextînd chiar prin contextul acestora încă acut atunci ne apropiem de substratul freudian al paradei. Paradă care să fim serioși! trebuia să aibă loc la Washington, capitală ce, de fapt, cîștigase războiul (și-i mai și salvase pe ruși), oferind civilizației postbelice șansa revigorării. Cum însă America dirijînd acum hegemonic lumea spre orizonturile ei visate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin butonul atomic. Așa că Bush a fost într-adevăr în Piața (Roșie), dar... dar... păstrîndu-și intact aplombul, s-a dus imediat în orgolioasa Georgie, trimițîndu-i și de acolo unui Putin oricum cețos în intențiile lui democratice, un mesaj franc elegant. Parada, așadar, care, din unghi rusesc, s-a vrut o reiterare a imperialismului ei latent, a fost o staniolată contrafacere în dulcele stil kremlinesc. Neînstare să mai sperie pe nimeni. Chiar dacă în spăimoasele atemporale camioane Molotov au fost înghesuiți, ca hamsiii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ființei tinere cu precădere aduse cu perseverentă îndîrjire la suprafață pentru a atrage pur și simplu atenția. A provoca. Explicabil freudian, fenomenul nu are însă și relevanță în plan creator. Pentru că efectele lui sînt bătător la ochi de futile. Superbelor parade ale fetelor în floare de pe marile bulevarde sau de pe haioasele terase, cavalerii trebuie să le răspundă, nu?, cu fapte de arme. Unul din fapte se vrea a fi arta vizuală. Nu pictura, nu sculptura, îndeletniciri, puah, insuportabil de vetuste. Artele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în domeniul politic, economic și social nu a cunoscut nici un hiat, lupta de clasă dovedindu-se, întotdeauna, prioritară. Altfel spus, Securitatea a continuat să fie fidelă Partidului, chiar dacă, gradual, atașamentul față de obiectivele ideologice ale acestuia a devenit unul formal, de paradă. Situația din anii ’80 este foarte bine redată de generalul Iulian Vlad, ultimul șef al Securității: „Fiind numit în funcția de șef al departamentului și dându-mi seama pe fiecare zi ce trecea care este mersul evenimentelor, mi-am întărit
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
să nu apeleze la sprijinul neprețuit al Securității. Măsurile de „socializare a agriculturii”, organizarea alegerilor de deputați în M.A.N., organizarea congreselor partidului, a vizitelor conducerii „de partid și de stat” în țară și peste hotare, organizarea și desfășurarea paradelor de 1 Mai și 23 August, asigurarea securității personale a liderilor, atât în timpul „băilor de mulțime”, cât și pe perioada concediilor petrecute la munte sau la mare, în țară sau în străinătate erau, cu toatele, considerate „acțiuni prioritare” pentru Securitate, din
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
C.C. al P.C.R. De altfel, spune el, nu numai acest lucru poartă pecetea demagogiei politice și sociale, dar și materialul hotărârii Plenarei C.C., privind reabilitarea, are același caracter. Ce mai trebuie tot acest bâlci? De ce era nevoie să se facă paradă de o astfel de acțiune, care putea să se desfășoare direct și să nu capete caracterul pe care l-a avut și care n-a putut înșela pe nimeni, asupra adevăratului conținut? În fond aceste situații sunt caracteristice pentru toate
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
vedere beneficiul cititorului. Un coleg care nu este înțeles corect ca istoric de toți, deoarece s-a ivit în profesiune, la Iași, printr-o abatere de la tradiții adânc înrădăcinate aici. Un anume soi de neopozitivism agrementat cu marxism-leninism, adeseori de paradă, nu era un teren favorabil comprehensiunii pentru elanuri nici chiar bine strunite și programate în sfera ideilor. Apoi, stilul simplist, standard croit, pentru a ilustra formule-dogme și a exprima judecăți rigide era exact contrariul conceptelor și opțiunilor tematice ale lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în ochii proprii. Drumul concesiilor, al tăcerii, al compromisurilor sfîrșește într-un grotesc dans al morții (înțeleasă ac o totală depersonalizare). Frisonul posibilei identificări este principalul argument în favoarea afirmației că piesa "Regulamentul de bloc" nu dorește a fi doar "o paradă de trupuri vorbitoare". (Regia artistică Dan Nasta, artist emerit; Scenografia Axenti Marfa; Producția Florin Năstase; Regia tehnică Claudiu Aghiculesei; În distribuție Cosntantin Popa, Ada Gârțoman-Suhar, Cornelia Gheorghiu, Ruxandra Bucescu, Emil Coșeru, Adi Carauleanu ș.a.). Cristina Popescu ("24 ore", 15 octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o editură? Nu, nici asta. Atunci poate... Marieta: ... Poate registrator medical la policlinica centrală... Instituție bugetară... post sigur... Că doar n-o să stai o viață-ntreagă pe bacșișul ăla de erou la revoluție... Octav: (sincer) Ai dreptate, mama... (revenind la paradă) Dar eu, cum să-ți spun, vreau un serviciu mai important... Marieta: Cu trei ani de filologie?! Ce post important?! Octav: Păi... măcar șef de un partid acolo... Marieta: Tu pe mine să nu mă iei așa...! Auzi! Octav: Stai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vietnamez... fabricat în Turcia, livrat de o firmă olandeză și falsificat în România. Groparul: Să mă treci în cont. Octav: Lasă că pe asta o dau de sufletul lui... (groparul înțelege) Groparul: (după o pauză) Ce mai spune Ovidiu...? Octav: (paradă) Habar n-am...! Nu știu! Tace! E plecat... umblă prin rai, sau prin iad cu jumătatea mea după el... I-o fi greu, săracu'! Groparul: Și tu, al naibii, zburzi pe-aicea cu ce ți-a mai rămas... Octav: Și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a ceea ce sunt. Dar e mare distanța dintre, de pildă, frumoasele festivaluri sau ospitalierele serbări câmpenești ale rromilor și circul organizat uneori de activiștii gay, prin marșuri sau alte manifestări. Mi se pare cu totul ieșit din comun să facem paradă de viciile noastre. E ca și cum am asista la un marș al celor care mint, fură sau Își Înșeală nevasta, căci și ei, chipurile, ar găsi temeiuri sau justificări... Faptul că există printre noi și astfel de păcate, o știm prea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
am asista la un marș al celor care mint, fură sau Își Înșeală nevasta, căci și ei, chipurile, ar găsi temeiuri sau justificări... Faptul că există printre noi și astfel de păcate, o știm prea bine, fără ca cineva să organizeze parade sau alte manifestații. La ce bun acest marș? Ca să-i luăm În seamă? Știm destule despre ei, am luat cunoștință despre existența lor, le Înțelegem precaritățile și problemele, dar nu trebuie să se abuzeze de Înțelegerea noastră. Păcatele nu se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
știm să ne solidarizăm cu timpul pe care-l avem la dispoziție, cu ceea ce ni s-a dat. Din prieten și șansă, devine dușman și sursă de necaz. În loc să-l folosim pentru a ne mântui, Îl utilizăm pentru a face paradă (cu lucruri și cu noi Înșine). Să nu disperăm și să nu șovăim. Cea mai gravă Înstrăinare a omului este cea de sine și de valorile superioare lui. Stările invocate mai sus sunt reale și Îi pun la Încercare pe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]