1,988 matches
-
-te! Și plângea în cascade sonore, desfigurat de groază sub cerul amețitor de înalt din care ne privea, rece, insensibil și cu augustă indiferență, Marele Creator al celor văzute și nevăzute. Ceilalți doi frați ai mei Lică și Sandu erau paralizați, galbeni și muți de frică, uitându-se deja la mine ca la un posibil beneficiar al serviciilor de pompe funebre. Boabe mari de lacrimi curgând din ochii lor uimiți și îndurerați atestau faptul că ei nu înțelegeau prea bine ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
drum. Partea dreaptă scăpase de sub controlul nostru vizual și tocmai aici a fost greșeala comisă. Milițienii ne-au văzut cam de la vreo zece metri. Noi nu i-am zărit deloc. Impactul a fost ca un foc de armă: Stai! Am paralizat. În aceeași secundă l-am recunoscut. Ăsta era milițianul care ne preluase la coborârea din vagon în gara Dudești și ne-a adus cu Molotovul până pe miriștea de grâu unde am găsit țărușii care jalonau locul viitoarei noastre case. Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
elvețieni la 50 de ani, care se duc și mă reclamă șefei de tură. Cu ură mă reclamă. Sunt étranger (străin), iar greșeala acestuia cântărește de două ori mai mult. Picătura care a umplut paharul, pe lângă aerul condiționat care îmi paraliza gâtul, bipăitul continuu pe care-l auzeam și noaptea în somn. Când mă gândesc că lucrau în aceeași tură cu mine casiere de origine portugheză sau franceză cu până la 30 de ani de serviciu! 26 iunie 2001 Ascult cu multă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să urle și să se zbată neputincios. În cazul său, bestia sexuală care zace ascunsă în fiecare dintre noi se poate manifesta liber. Aș dori să remarc și privirile celor din jur, așezați tacticos pe iarbă. Priviri vinovate și atitudini paralizate de "corectitudine politică", dacă pot spune așa ceva. În România bănuiesc că cineva ar fi avut curajul să-i spună ceva de genul "mă nebunule, potolește-te", iar atmosfera s-ar fi detensionat dintr-o dată. Aici toată lumea privea pe toată lumea, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru mine, nici un înțeles. „Solz de pește“ avea sens. Dar până la urmă, amintirile care mă obsedează cu adevărat sunt viziuni puternic imprimate în văz și în auz, în cele trei luni cât am stat, zi de zi, alături de soțul meu paralizat în spital. Avea perioade când nu mă recunoștea. Într-o zi m-a întrebat: „Cine ești?“ I-am răs puns: „Soția ta“. La care el m-a repezit arogant: „Soția mea e traducătoarea Antoaneta Ralian.“ R.P. Există oameni care se
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
târziu noaptea acasă...” Lângă Vera Cruz, pescarii zăresc în larg un monstru marin: carcasa unei balene de 35 de tone. 11: De câțiva ani buni stau pe tușă și mă uit fascinat cum dansează fetele și băieții noștri. N-am paralizat, nu-s bolnav, sunt doar maturizat - fenomen necesar, care aduce din când în când cu o boală, uneori chiar cu o paralizie, în sensul că poți sta ore întregi să privești același lucru, aceeași mișcare, același twist, același rock, fără
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca și vizionarii lui, ca și îndrăgostiții, ca și romancierii - nu se mai exersează pe mori de vânt. Și morile de apă - ce mai pot spune serios morile de apă? Nimic. Sunt mute. Li s-a furat limba, le-a paralizat limba, le-a puterzit limba odată cu lemnul. Trebuie să fii mulinolog, adică profund neserios și nerealist, ca să le mai auzi gângăvitul de materie urgisită și paralitică. Eu nu mai sunt. Am fost cândva. Toți prietenii mei - când vor să-mi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
banalitate. Aproape că este încă de peacum. În lipsa catastrofei înfricoșătoare, știriștii noștri montează din titluri și din filmări câte-o mică Apocalipsă la fiecare ninsoare mai serioasă, la fiecare rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren sunt sinonime cu „șoc, groază și ia înghițit pământul!“. Altfel, când nici de asemenea fenomene naturale
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
confruntă azi omenirea, cât de grave și interdependențe sunt ele. Parem agresați din toate părțile de ceea ce înseamnă esență dezvoltării noastre, dependentă totală de creșterea economică; cu toate acestea, reacțiile noastre sunt atat de neînsemnate încât dau impresia că suntem paralizați. Poluarea aerului din orașe, împuținarea apei potabile, efectele distrugerii solului sunt probleme care se pun astăzi deopotrivă la mexicani că și la japonezi, la europeni că și la indieni. Aceste probleme privesc direct întreaga planetă. Economia este mondială. Competiția ei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
un gest reflex, rămas din copilărie, pe care-l am și eu din cînd în cînd, mai ales atunci cînd sînt acasă la tata. Ce s-a întîmplat? mă întreabă el. Am găsit biletul tău și..., încep să-i spun, paralizat de ideea că s-ar putea să nu mă fi invitat Ion de vreme ce mă întreabă așa ceva. Ce bilet?! face ochii mari spre mine Ion. Eu i-am lăsat un bilet să treacă urgent pe la noi, o aud pe soacra lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sufoc de groază. O, Doamne. E clar ca lumina zilei. A aflat de cealaltă nuntă - și a venit să-mi ia gâtul. Robyn reapare în ușă, cu un coș cu brioșe și îl pune jos zâmbind. Mă holbez la ea, paralizată de frică. — Robyn! zic cu glas răgușit. Nu... mă așteptam să te văd aici. Nu e un pic cam... devreme? — Când e vorba de clienții mei, nu există prea devreme, spune Robyn, cu un licăr în ochi. Sunt la cheremul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
geam, vrăjită de priveliștea din fața mea. Chiar am vrut să spun ce i-am spus ieri lui Elinor? Chiar vreau să părăsim orașul ăsta incredibil? — Alo? Glasul lui mami îmi întrerupe brusc gândurile, și ridic imediat capul. O clipă, sunt paralizată de emoție. Nu pot face asta. Dar trebuie. N-am de ales. — Bună, mami, zic în cele din urmă, înfigându-mi unghiile în palmă. Becky sunt. Auzi, vreau să-ți spun ceva. Și mi-e teamă că n-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
puhoiul străin” și de „stăpânirea venetică” : „Sunt germenii de moliciune care s-au Încuibat În nervii acestui neam, sunt fermenți care descom pun voința lui și infiltrează slăbiciunea În sângele româ- nesc. O blestemată boală de sânge, un vierme atavic paralizează nervii motori ai firii românești și oprește pornirile la luptă fățișă [...] ale acestei nații” <endnote id="(740, p. 155)"/>. Prozatoarea britanică Olivia Manning a luat corect pulsul societății românești pe la 1939-1940 când, stând la București, și-a scris romanul autobiografic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
urmare, Mihai Antonescu a dispus încetarea ridicării evreilor. Mai mult, o comisie de control și de verificare a situației evreilor urma să-și înceapă activitatea din 6 august 1941 și să dispună retrimiterea evreilor la locurile lor, pentru a nu paraliza economia locală și a bloca funcționarea instituțiilor comunitare. Pentru evacuările din vara anului 1941 nu a existat un ordin scris din partea Conducătorului statului, Ion Antonescu. În mod concret, pe baza documentelor de arhivă putem afirma că, ordinele privind acțiunile de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Antonescu pornea de la ideea că trebuia folosit momentul istoric. Mihai Antonescu insista pe ideea ca cercurile de recrutare să aibă dispoziții ca ridicările acestea să nu se facă fără nici un criteriu obiectiv și serios, ca să ajunga, de o parte, să paralizeze unele activități economice, iar pe de altă parte, să provoace o tulburare a ordinii publice și a stărilor așezate de astăzi, îndemnând lumea la excesele unei porniri antisemite în momentele când am făcut antisemitismul serios al reformelor, nu antisemitismul gesturilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
avut, Mihai Antonescu precizează că internările s-au făcut la dispozițiile Marilor Unități prin cercurile de recrutare însă, „au fost ridicați evrei care au îndeletniciri folositoare pentru economia noastră, câtă vreme nu i-am substituit cu elemente românești, ...prin urmare paralizăm un factor de muncă, dezorganizăm un factor economic”. I.Marinescu, ministrul economiei naționale afirmă că s-au închis prăvăliile, s-au pus probleme pe care nu le-am putut soluționa”...”pe de altă parte, s-a petrecut o chestiune mult
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
timp de reflecție. Clasică a devenit, în acest sens, binecunoscută secvență a morților din Timișoara: expunerea unor cadavre dezgropate, pentru a șocă, cu ajutorul mass media, opinia publică intemationala. 5. AGRESIUNEA VERBALĂ Constă în anunțuri ori afirmații șocante, care pot să paralizeze mental o colectivitate, incitand-o la o reacție pur emoțională. Lozinca "vin moșierii!" (categorie dispărută din viața socială românească după reforma agrara de la sfârșitul primului război mondial) a fost utilizată de Ion Iliescu, cu mare impact în opinia publică, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Mergând prin casă sprijinit într-un baston special adus de fiul său Mihai, Costache vine și el să audă discuția, să cunoască ce mai spun oamenii cu mai multă pregătire de cât simpli gospodari din sat sau târg, că de când paralizase de picioare, nu mai ieșise din casă, să mai vorbească cu lumea; - Madam Marie, nu te supăra, cred că vrei să mergi la beci, dar să știi că noi nu bem vin, nu-l scoate degeaba. Mai bună ar fi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un loc însemnat în istoria familiei s-a îmbolnăvit greu și a murit în 1946 când avea 62 de ani, feciorul mijlociu, Costache, un om cu putere de muncă și înzestrat cu o voință remarcabilă, s-a îmbolnăvit și a paralizat parțial, după necazuri pricinuite de surorile și un cumnat al său și s-a prăpădit în 1944, odată cu moartea fiului său Dumitru, marcat de ignoranță, care ia adus răni mortale pentru vremea aceea, fiind rănit de o grenadă găsită în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Doi trei ani după această întâmplare de groază, într-o seară târziu, în timp ce mergeam spre casă cu boii tatei de la păscut, niște flăcăi zăpăciți m-au înspăimântat de moarte, urlând într-o oală de pământ ca lupii. Iarăși am fost paralizat de frică, dar mi-am revenit. Atunci am fost pus în fața unui potențial pericol și a fost leacul contra spaimei de moarte de mai târziu! În ultima acțiune din război mergeam spre inamic și n-am simțit spaima morții, deoarece
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de climă. Nu că nu am fi știut că ne îndreptăm spre Tropicul Racului și Sahara, dar mintea noastră, calculatorul nostru n-a fost niciodată programat pentru o asemenea situație: căldură de iunie în decembrie-ianuarie. Poate acest lucru, subconștient, ne paraliza chiar și emoțiile inerente în astfel de situații. Drumul până la București, apoi așteptarea orei de decolare (am ajuns în capitală la 11,45 și avionul decola la 21 - pe hârtie -, în realitate ne-am luat zborul pe la 23,15), n-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
toată viața. Crezi că toți cei din jur, colegii, spectatorii, mașiniștii, au văzut cât de stângaci ai fost, te simți vinovat pentru nereușita demersului artistic și vrei să te apuci de altceva, orice numai teatru să nu fie. Încordarea te paralizează, provoacă lapsusuri, generează panică, vocea ți se schimbă, devii crispat și te întrebi ce s-a întâmplat? De ce nu reușești să fi tu însuți cel care la repetiții puteai să convingi. 19 mai 2004 - acasă În procesul creației sale actorul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
rea a fi mai mult utopic) decât practic), a fost totuși de un realism cump)țâț. Conduc)torii s)i au știut exact cât) putere aveau - sau nu aveau - și au r)mas credincioși telurilor lor. Nu erau hipnotizați și paralizați de propriile sloganuri. Conduc)torii evrei, si odat) cu ei Întregul Israel, au devenit mai tarziu „autiști”. Lamm definește autismul drept „respingerea realit)ții concrete și Înlocuirea ei cu o realitate care este un produs al realiz)rii dorinței”. Victoria
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
alte rute. Ultima sugestie este că marile puteri s) stea deoparte În timpul negocierilor dintre arabi și israelieni. Aceste ultime propuneri vor fi mai mult ca sigur ignorate de arabi, Ins) ele indic) faptul c) Israelul nu a devenit imobil, inflexibil, paralizat de Inc)p)tanarea rivalilor politici și c) are o conducere. Și este clar c) liderii s)i sunt capabili În continuare s) acționeze uniți. Probabil c) m)celul din nord (s)-l numim masacru nu este o exagerare) i-
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
că ceva Înăuntrul tău nu participă, dar nu-ți dai seama. Te simți frustrat și nu știi de ce. Orice mică distracție Îți fură energia, devii agitat, mintea Îți divaghează, În fine, ești complet pierdut, nimic nu mai funcționează. Frica te paralizează. Și atunci vrei să te ascunzi, să-ți pui o mască. Brook spune des că un actor mediocru se ascunde În spatele măștii ca să nu fie prins, ca și cum știe că ocupă locul altuia prin fraudă. La fel și eu, cu cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]