1,958 matches
-
un gust îndoielnic. Da’ ce știu ei? Mașina și cu mine ne-am târât blestemând până acasă. Aici nu se mai poate parca. Nici chiar duminică după-amiază nu mai poți parca aici. Poți să parchezi pe lângă oameni. Oamenii pot să parcheze pe lângă tine. Mașinile se înmulțesc în timp ce casele se împuținează. Casele se împart la doi, la patru, la șaisprezece. Dacă un proprietar sau un antreprenor găsește o cameră încăpătoare, o transformă într-un labirint, într-un puzzle chinezesc. Placa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încăpătoare, o transformă într-un labirint, într-un puzzle chinezesc. Placa pe care sunt puse butoanele soneriilor de la intrarea în clădiri seamănă cu tabloul de comandă al străvechilor aeronave. Camerele se divid, camerele se multiplică. Numărul proprietarilor crește - casele sunt parcate câte trei. Și oamenii se înmulțesc, se împart și se despart. Când cresc necazurile, împărțim pierderile. Nu e de mirare că dăm cu capul de pereți... Îmi place să-mi consider apartamentul din West London drept un cuibușor de playboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și o Selină prohibitivă. Ce fac eu întotdeauna cu ei, cu banii? Îmi bat joc de ei, asta fac, îmi bat joc de ei. Și totuși, am bani cu toptanul. — I-am spus neveste-mii, povestea Terry Linex, care își parcase jumătate din fundul lui mare pe biroul meu, tu poți să ai orice aparat casnic îți dorești. Dar dacă nu merge, să nu vii alergând la mine. Ne-am înțeles? Vin acasă vineri seara, intru în bucătărie - și zic: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ne-am luat călduros la revedere în timp ce She-She mă purta spre noua destinație. Am urmat-o pe She-She de-a lungul coridorului îngust, acoperit în întregime de covoare, ca și cum ar fi fost vorba de patru podele. Apoi She-She m-a parcat în micul dormitor aromat Stând în ușă, cu mâinile în șolduri, mi-a ordonat să mă întind pe pat, ca pentru un consult medical. Da, exact cu așa ceva semăna: cu o teribil de îngrozitoare, mult amânată și sinistru de elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o viață de iad. Vreau să spun că, dacă sunt așa de inteligenți... Adică, ai văzut porci la viața ta, nu-i așa? — Îmi plac porcii, a spus ea. Mi-a adus un pahar de vin alb și m-a parcat pe terasă, în timp ce ea s-a dus să se schimbe. Era prima mea băutură pe ziua aia. Eram cât se poate de treaz. Eu băteam în retragere - dar în toată acreala și electricitatea din atmosferă se făceau simțite fărâmele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care scria Bucking ham Palace. Mi l-a împrumutat și mie, spe rând că voi avea de cența să nu-l utilizez, dar eu mă plim bam prin tot Parisul cu mașina, având pe parbriz patala maua galbenă. Pu team parca oriunde, cine ar fi îndrăznit să-mi dea amendă? Eram în al nouălea cer. — Cum era la el acasă? am întrebat-o curioasă. — Să-ți spun ceva amuzant în legătură cu asta. Eram în Anglia, pentru concerte, și sculptorul ne-a invitat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în aplicare cu venin și dezgust față de sine, crâncene coliziuni multiple executate seara cu mașini furate pe autostrăzile pline de funcționari obosiți. Mă gândesc la accidentele absurde ale gospodinelor neurastenice care se întorc de la clinica de boli venerice, lovind mașini parcate pe șoselele de la periferie. Mă gândesc la ciocnirile schizofrenicilor surescitați intrând frontal în furgonetele de la curățătorii staționate pe străzi cu sens unic; la maniaco-depresivi zdrobiți când făceau inutile întoarceri de o sută optzeci de grade pe drumurile de acces spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu un braț petrecut pe după umerii iubitei lui, doar o copilă. Ignorându-le privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără să fiu doborât din picioare de vreo gospodină agresivă, m-am plimbat de-a lungul bulevardului, când și când sprijinindu-mă de-o bară de protecție lustruită ca să-mi trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
camion urcă pasajul superior. O berlină neagră apăru pe marginea drumului de racord, dar am accelerat pe lângă ea. În câteva secunde am ajuns la punctul de impact. Am încetinit și-am oprit mașina pe acostamentul de ciment. - Avem voie să parcăm aici? - Nu. - Bine... poliția o să facă o excepție în cazul tău. I-am desfăcut nasturii de la pelerina de ploaie și i-am pus o mână pe coapsă. Mă lăsă s-o sărut pe gât, ținându-mă de umăr într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mărunți. Îngropat sub acel nou strat geologic așternut de epoca accidentelor de automobil s-ar afla propria-mi moarte măruntă, la fel de anonimă ca o cicatrice vitrificată pe-un copac fosilizat. Nouăzeci de metri în spatele noastre, o mașină americană prăfuită era parcată pe marginea drumului. Șoferul mă privea prin parbrizul stropit de noroi, cu umerii-i lați lipiți de stâlpul portierei. Când am traversat drumul, luă un aparat foto cu lentile focalizatoare și se uită la mine prin obiectiv. Renata întoarse ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o armată de liber-profesioniste care închiriau camere cu ziua în complexele de apartamente de pe marginea autostrăzii. Am ajuns la parcarea supraetajată din spatele clădirii de trafic comercial. Am străbătut etajele înclinate de ciment ale acestei clădiri povârnite și ambigui și-am parcat pe acoperișul în pantă, între mașini, într-un spațiu gol. După ce-și vârî bancnotele în poșeta argintie, femeia își coborî fața preocupată peste poala mea, desfăcându-mi expert fermoarul cu o mână. Începu să-mi frământe sistematic penisul deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
obosite care-mi ținea penisul în gură și al cărei păr spălăcit se revărsa printre spițele cromate ale volanului. Am împins-o în lături și m-am uitat peste balcon. Un autobuz al liniilor aeriene lovise din spate un taxi parcat în fața Terminalului European. Taximetriștii și un bărbat ce încă își ținea în mână servieta de plastic îl scoteau pe șoferul rănit din mașină. Un uriaș ambuteiaj de autobuze și taxiuri bloca drumul principal. Cu girofarurile pornite, o mașină de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bara de protecție o valiză. Deranjat de tremurul unei mișcări reflectate în stâlpul cromat al parbrizului, m-am uitat în dreapta. În parcare, la o distanță de optsprezece metri, un bărbat ședea cu un aparat de fotografiat pe capota unei mașini parcate lângă balconul de ciment. L-am recunoscut pe bărbatul înalt cu fruntea plină de cicatrice care mă privise lângă locul accidentului sub podul rutier, doctorul în halat alb de la spital. Desprinse becul opac din bliț și-l trimise cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașini al poliției din Northolt am arătat permisul paznicului, custode al acelui muzeu de epave. Am ezitat puțin, ca un soț care-și recuperează soția din magazia vis unui ciudat și pervers. În jur de douăzeci de mașini accidentate erau parcate în lumina soarelui lângă zidul din spate al unui cinematograf abandonat. În capătul îndepărtat al curții asfaltate se afla un camion a cărui cabină fusese zdrobită cu totul, de parcă dimensiunile spațiului s-ar fi contractat brusc în jurul corpului șoferului. Descurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întuneric, cu o coapsă în fața razei farului din stânga. La un moment dat, neputând sta locului, se ridică și se plimbă în jurul mașinii, ținându-și capul ridicat peste privirile vizitatorilor de seară care plecau spre saloane. Privindu-l din mașina mea, parcată lângă a lui, îmi dădeam seama că acum Vaughan se dramatiza singur spre binele acelor trecători anonimi, păstrându-și poziția în lumina reflectorului ca și când ar fi așteptat să fie încadrat de niște camere de televiziune invizibile. Actorul frustrat era vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
obiectivul transfocator prin geamul deschis pe când stăteam întins în pat, înfășurat în mai multe bandaje decât mi-am dat seama la momentul acela, fundalul tuturor fotografiilor era același - automobilul, înaintând pe autostrăzile din jurul aeroportului, blocat în ambuteiajele de pe podul rutier, parcat în fundături și pe străduțe pentru amorezi. Vaughan mă urmărise de la depozitul poliției și până la zona de recepție a aeroportului, de la parcarea supraetajată și până acasă la Helen Remington. Judecând după acele instantanee încețoșate, părea că toată viața mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
striga, atârnând din cabină, la cei doi portari. În remorcă era o berlină Citroën Pallas neagră, cu capota lungă zdrobită într-o coliziune frontală. - Tu ai comandat-o, James, mașina aia oribilă? mă întrebă Renata, ieșind la soare în timp ce eu parcam. - E nevoie pentru filmul cu Taylor - în după-amiaza asta filmăm o secvență cu un accident. - Și-o să conducă ea mașina aia? Fii serios! - Nu, o să conducă altă mașină - asta e pentru secvențele de după tamponare. Mai târziu în după-amiaza aceea, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din spate a mașinii, ea se îmbrăca din mișcări bruște, îndreptându-și fusta în jurul șoldurilor ca o vânzătoare dintr-un magazin universal care trage o haină pe un manechin din vitrină. În drum spre Laboratorul de Cercetări Rutiere, sugerasem să parcăm printre rezervoarele de la vest de aeroport. În cursul săptămânii precedente, Helen își îndepărtase de mine aria de interes, repartizându-ne parcă pe mine și pe accidentul acela unui trecut a cărui realitate n-o mai recunoștea. Știam că era pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a acelei seri de la mijlocul verii, o adevărată creatură a aerului electric. O coloană de mașini își așteptau rândul să treacă prin spălătoria automată. În întuneric, cele trei role de nailon se loveau ritmic de lateralele și acoperișul unui taxi parcat în stația de spălare, din suporturile metalice țâșnind apă și soluție pe bază de săpun. La cincizeci de metri mai încolo, cei doi îngrijitori de noapte ședeau în dughenele de sticlă de lângă pompele pustii de benzină, citind reviste cu benzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
benzile pline de mașini în viteză. De-a lungul elegantei sculpturi mobile a autostrăzii de ciment, carapacele colorate ale miilor de mașini se mișcau precum centaurii bineveniți ai unei insule arcadiene. Vaughan mă aștepta deja în parcarea studioului, cu Lincolnul parcat în locul meu. Cicatricele de pe abdomenul său străluceau în soarele dimineții, la câțiva centimetri de degetele mele strânse pe rama portierei. O aureolă albă de mucoasă vaginală uscată îi încercuia prohabul jeanșilor, demarcând locul unde vulva soției mele îi apăsase pubisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
polițistul coborî din mașină, i-am ignorat protestele și am accelerat. Sătul de Lincoln, Vaughan închiria alte mașini din parcările aeroportului, folosind un set de chei universale pe care i le dăduse Vera Seagrave. Urcam și coboram din vehiculele acestea parcate pe timpul zilei, ale căror proprietari erau în Paris, Stuttgart sau Amsterdam, ducându-le seara înapoi la locul de parcare, după ce ne terminam treaba cu ele. Deja nu mai eram în stare să mă adun și să fac un efort pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pneuri de pe marginea șoselei. Asculta detaliile coliziunii triple transmise pe frecvența poliției, ridicând treptat volumul ca și când ar fi vrut să audă într-un crescendo maxim confirmarea radiofonică finală. O jumătate de oră mai târziu, ajunși la locul accidentului, am parcat în iarba de pe marginea drumului de sub pasajul superior al șoselei Harlington. Trei mașini intraseră în coliziune în mijlocul unei intersecții de mare viteză. Primele două - o mașină sport modificată, din fibră de sticlă, și un coupé Mercedes argintiu - se ciocniseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți de jur împrejurul cuștii de sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-am dus împreună la mașina lui, parcată pe al doilea rând lângă un autocar al liniilor aeriene. Mergând înaintea mea cu câțiva pași, cu o precauție excesivă de somnambul, se uita țintă când la o parte, când la alta de cer, trăind - așa cum îmi aminteam mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la fel de clar ca și despicătura rotunjită dintre fesele tari ale lui Vaughan, la fel de bine definit ca și anusul strâmt pe care încă-l mai simțeam pe penis când aveam erecție. Oare o urmărise Vaughan intenționat pe Catherine, lovindu-i mașina parcată într-un prim gest de curtare? M-am uitat la pielea ei palidă și la corpul ferm, gândindu-mă la mașina lui Vaughan avântându-se spre mine printre pilonii de ciment ai pasajului superior. Asemenea lui Seagrave, aș fi murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai limpezi și mai pline, ca și când fiecare celulă sangvină și granulă de pigment, cartilajele feței sale, ar fi fost reale pentru întâia oară, strânse laolaltă de mișcarea mașinii. Pielea de pe obrajii ei, indicatoarele stradale care ne îndrumau spre autostradă, mașinile parcate pe acoperișul supermarketului, toate erau clare și bine definite, ca după retragerea mult așteptată a apelor unui uriaș potop care ar fi lăsat pentru prima oară fiecare lucru izolat - trăsăturile unui peisaj selenar, o natură moartă compusă de o echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]